RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Securitatea maritimă: Securitatea navelor şi a instalaţiilor portuare

Trecutul apropiat a demonstrat că nicio ţară din lume nu este ferită de atacuri teroriste, iar transporturile maritime nu fac excepţie de la această regulă. Sunt necesare măsuri pentru a asigura în permanenţă securitatea transporturilor maritime, a cetăţenilor care utilizează acest tip de transport şi a mediului în faţa ameninţării pe care o reprezintă actelor ilegale intenţionate, precum actele de terorism. Dacă mărfurile expediate conţin substanţe periculoase, actele ilegale de acest tip ar putea avea consecinţe de amploare pentru cetăţenii şi mediul UE.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Principalul obiectiv al prezentului regulament îl reprezintă punerea în aplicare a unor măsuri la nivelul Uniunii Europene (UE) care vizează consolidarea securităţii navelor şi a instalaţiilor portuare în faţa ameninţărilor reprezentate de actele ilegale intenţionate.

Regulamentul vizează să furnizeze o bază pentru armonizarea interpretării şi punerii în aplicare, precum şi un control la nivelul UE al măsurilor speciale pentru întărirea securităţii maritime adoptate de către Conferinţa diplomatică a Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) (EN) din 2002, care a modificat Convenţia internaţională privind siguranţa vieţii pe mare din 1974 (Convenţia SOLAS) şi a instituit Codul internaţional pentru securitatea navelor şi a instalaţiilor portuare (Codul ISPS).

Modificările aduse Convenţiei SOLAS şi părţii A din Codul ISPS sunt obligatorii, dar pot fi interpretate. Partea B a Codului constă din recomandări pe care ţărilor UE li se solicită să le implementeze.

Acest regulament conţine măsuri preventive şi transpune acea parte a Convenţiei SOLAS privind măsurile speciale de consolidare a securităţii maritime şi, în acelaşi timp, Codul ISPS, două dintre pietrele de temelie ale securităţii maritime la nivel mondial.

Ţările UE au obligaţia de a comunica OMI, Comisiei şi celorlalte state membre informaţiile solicitate şi măsurile speciale de consolidare a securităţii maritime adoptate în baza Convenţiei SOLAS.

De asemenea, fiecare ţară a UE trebuie să întocmească lista instalaţiilor portuare avute în vedere pe baza evaluărilor securităţii instalaţiilor portuare efectuate, precum şi să stabilească domeniul de aplicare al măsurilor adoptate pentru consolidarea securităţii maritime. Această listă trebuie comunicată celorlalte ţări ale UE şi Comisiei până la 1 iulie 2004.

Respectarea normelor de securitate ar trebui să facă obiectul unui control vigilent din partea ţărilor UE în ceea ce priveşte navele, indiferent de origine, care doresc să intre într-un port al UE.

Controalele de securitate din port pot fi efectuate de către autorităţile de securitate maritimă competente ale ţărilor UE, dar şi, în ceea ce priveşte certificatul internaţional de securitate, de către inspectori acţionând în cadrul controlului statului de port, astfel cum este prevăzut în Directiva 95/21/CE.

Atunci când o navă îşi anunţă intenţia de a intra într-un port al unei ţări a UE, autoritatea competentă pentru securitate maritimă a ţării respective ar trebui să solicite furnizarea informaţiilor cu cel puţin 24 de ore înainte sau, în cazul în care durata călătoriei este mai mică de 24 de ore, cel târziu în momentul în care nava iese din portul anterior sau, în cazul în care portul de escală este necunoscut, de îndată ce se stabileşte care este portul de escală.

Ţările UE trebuie să desemneze un punct de contact pentru securitatea maritimă până la 1 iulie 2004. Această autoritate ar trebui să îi solicite fiecărei nave care doreşte să intre în port să furnizeze în prealabil informaţii cu privire la certificatul internaţional de securitate al acesteia şi la nivelurile de securitate la care operează şi la care a operat anterior.

Ţările UE trebuie să aplice noile măsuri de securitate traficului maritim internaţional şi, până la 1 iulie 2005, navelor de pasageri de clasa A care furnizează servicii naţionale.

În urma unei evaluări a riscurilor şi a securităţii, ţările din UE trebuie să decidă în ce măsură vor aplica, până la 1 iulie 2007, dispoziţiile prezentului regulament diferitelor categorii de nave care furnizează servicii naţionale, companiilor care le exploatează şi instalaţiilor portuare care le deservesc.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 725/2004

19.5.2004

-

JO L 129 din 29.4.2004

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 219/2009

20.4.2009

-

JO L 87 din 31.3.2009

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 324/2008 al Comisiei din 9 aprilie 2008 de stabilire a procedurilor revizuite de desfăşurare a inspecţiilor efectuate de către Comisie în domeniul securităţii maritime [Jurnalul Oficial L 98 din 10.4.2008].
Comisia efectuează inspecţii de securitate la instalaţiile portuare şi companiile din ţările UE. Aceste inspecţii sunt pregătire cu asistenţă din partea Agenţiei Europene pentru Siguranţa Maritimă şi sunt efectuate de către inspectori din ţările UE. Comisia trebuie să întocmească şi să trimită raportul de inspecţie în termen de şase săptămâni de la finalizarea unei inspecţii. Rapoartele respective trebuie să detalieze constatările inspecţiei şi să identifice toate cazurile de neconformitate cu Regulamentul (CE) nr. 725/2004 sau cu Directiva 2005/65/CE. De asemenea, rapoartele pot conţine recomandări pentru acţiuni de remediere a situaţiei. Ţara UE în cauză trebuie să răspundă în termen de trei luni, furnizând un plan de acţiune, specificând acţiunile şi termenele aferente acestora pentru remedierea tuturor deficienţelor identificate.

Ultima actualizare: 22.02.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii