RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Acordurile de reglementare a serviciilor aeriene dintre statele membre şi ţările terţe

Comisia a adoptat un pachet de măsuri care vizează crearea unui cadru juridic pentru toate relaţiile bilaterale dintre Uniunea Europeană (UE) şi ţările terţe în domeniul transporturilor aeriene. Acest pachet de măsuri vizează suprimarea incertitudinii care domneşte în sectorul transporturilor aeriene ca urmare a hotărârii Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE), care a declarat acordurile bilaterale („cer deschis”) dintre Statele Unite şi opt state membre ca fiind incompatibile cu dreptul UE.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 847/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind negocierea şi punerea în aplicare a acordurilor de reglementare a serviciilor aeriene dintre statele membre şi ţările terţe.

SINTEZĂ

Context

Aceste acorduri au fost încheiate de Suedia, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Ţările de Jos, Danemarca şi Regatul Unit după cel de Al Doilea Război Mondial. Acestea autorizează Statele Unite să retragă, să suspende sau să limiteze drepturile de trafic ale transportatorilor aerieni desemnaţi de către statele semnatare.

Conform Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE), aceste acorduri încalcă dreptul UE în două privinţe. Pe de o parte, prezenţa clauzelor de naţionalitate încalcă dreptul de acces de piaţă nediscriminatoriu al companiilor aeriene europene pentru rutele dintre toate statele membre şi ţările terţe. Pe de altă parte, doar UE este abilitată să subscrie la acest tip de angajament, în cadrul căruia acordurile afectează exercitarea unei competenţe UE, adică implică un domeniu acoperit de legislaţia comunitară.

Curtea a explicat că, deoarece Statele Unite au dreptul de a refuza un transportator, aceste acorduri constituie, prin urmare, un obstacol în calea libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a furniza servicii, întrucât deschiderea cerului european pentru companiile americane nu este reciprocă pentru ansamblul companiilor aeriene comunitare.

Noul regulament

Regulamentul, care face parte din pachetul de măsuri propuse menţionat mai sus, stabileşte un set de principii al căror scop este asigurarea unui schimb adecvat de informaţii în cadrul UE, astfel încât statele membre, în relaţiile lor bilaterale cu ţările terţe din domeniul serviciilor aeriene, să nu rişte o nerespectare a dreptului UE.

Curtea de Justiţie a confirmat competenţa exclusivă a UE de a negocia, semna şi încheia astfel de acorduri când acestea abordează chestiuni din sfera sa de competenţă. Curtea a confirmat, de asemenea, dreptul transportatorilor comunitari de a se putea stabili în UE, inclusiv dreptul acestora la acces nediscriminatoriu pe piaţă pentru rutele dintre ansamblul statelor membre şi ţările terţe (clauza de naţionalitate).

UE trebuie să revizuiască elementele din acordurile bilaterale existente, care încalcă dreptul UE. Cu toate acestea, dat fiind numărul mare de acorduri bilaterale, statele membre sunt autorizate să negocieze cu ţările terţe pentru încheierea unui nou acord sau pentru modificarea unui acord existent, cu condiţia să nu fi fost iniţiată nicio negociere comunitară. În acest caz însă, ele trebuie să acţioneze în conformitate cu obligaţiile stabilite în prezentul regulament, pentru a garanta compatibilitatea acordului cu dreptul UE.

Noul regulament stabileşte o procedură de notificare şi de autorizare a negocierilor bilaterale purtate de statele membre, pentru a asigura conformitatea acordurilor existente cu dreptul UE prin introducerea clauzelor standard. De asemenea, regulamentul impune statelor membre anumite obligaţii în vederea asigurării instituirii unor proceduri nediscriminatorii pentru consultarea părţilor interesate şi pentru distribuirea drepturilor de trafic în cursul negocierilor.

Un stat membru poate intra în negocieri cu o ţară terţă cu privire la un nou acord sau la modificarea unui acord de servicii aeriene existent, a anexelor acestuia sau a oricărui acord bilateral sau multilateral conex, al cărui obiect ţine în parte de competenţa UE, cu condiţia ca orice clauză standard pertinentă, elaborată în comun de către statele membre şi Comisie, să fie inclusă în astfel de negocieri şi ca procedura de notificare să fie respectată.

Dacă un stat membru are intenţia de a intra în astfel de negocieri, acesta informează Comisia în scris în legătură cu intenţiile sale. Dacă, în 15 zile lucrătoare de la primirea notificării, Comisia stabileşte că negocierile ar putea submina obiectivele negocierilor comunitare în curs cu ţara terţă în cauză şi/sau ar putea conduce la un acord incompatibil cu dreptul UE, Comisia informează statul membru în consecinţă.

Un stat membru nu poate încheia cu o ţară terţă niciun acord nou, care reduce numărul operatorilor de transport aerian comunitari care pot fi desemnaţi să furnizeze servicii între teritoriul său şi ţara terţă în cauză.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 847/2004 30.5.2004 - JO L 157 din 30.4.2004

ACTE CONEXE

Regulamentul (CEE) nr. 2408/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind accesul operatorilor de transport aerian comunitari la rutele aeriene intracomunitare [Jurnalul Oficial L 240 din 24.8.1992].

Ultima actualizare: 19.09.2007
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii