EUROPA

SINTEZĂ

Această directivă stabileşte procedurile generale cu privire la accizele care afectează consumul de:

• produse energetice şi electricitate, reglementate de Directiva 2003/96/CE;
• alcool şi băuturi alcoolice, reglementate de Directivele 92/83/CEE şi 92/84/CEE;
• tutunul prelucrat, reglementat de Directiva 95/59/CE, Directiva 92/79/CE şi Directiva 92/80/CE.

Aceste produse sunt supuse accizelor la momentul:

• producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Uniunii Europene (UE);
• importului acestora pe teritoriul UE.

Cu condiţia ca acestea să nu conducă la formalităţi legate de trecerea frontierelor în cadrul UE, ţările UE pot percepe taxe şi asupra:

• altor produse decât produsele accizabile;
• prestărilor de servicii, inclusiv cele legate de produsele accizabile, care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.

Această directivă se aplică pe teritoriul UE, cu excepţia anumitor teritorii, precum:

• Insulele Canare;
• departamentele franceze de peste mări;
• Insulele Åland;
• Insulele Anglo-Normande.

Exigibilitate, restituire, scutire de accize

Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum în ţara UE în cauză. Persoana plătitoare de accize este, în general, antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat.

Ţările UE pot remite sau restitui accizele la anumite produse accizabile care au fost eliberate pentru consum. Ţările UE sunt libere să prevadă condiţiile relevante, câtă vreme rezultatul nu creează o nouă clasă de scutiri (a se vedea alineatul următor).

Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:

• în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
• de către organizaţii internaţionale;
• de către forţele armate ale unui stat;
• de către forţele armate britanice staţionate în Cipru;
• în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale.

De asemenea, ţările UE pot scuti de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free *, transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către o ţară terţă.

Producere, transformare şi deţinere

Fiecare ţară a UE îşi stabileşte propriile norme privind producerea, transformarea şi deţinerea de produse accizabile. Aceste operaţii, atunci când accizele nu au fost plătite, trebuie să aibă loc într-un antrepozit fiscal *.

Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize

Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul UE, de la un antrepozit fiscal sau de la un loc de import la un alt antrepozit fiscal, un destinatar autorizat *, un loc de export din UE sau un beneficiar al scutirii menţionate mai sus (relaţii diplomatice sau consulare, organizaţii internaţionale, forţe armate etc.). Deplasarea bunurilor accizabile se face, în principiu, pe baza unui document administrativ electronic.

Autorităţile competente din ţara UE de expediţie pot solicita din partea antrepozitarului autorizat sau a destinatarului înregistrat * o garanţie care să acopere riscurile inerente deplasării în regim suspensiv de accize. În principiu, garanţia poate fi oferită de către un terţ.

Deplasarea şi impozitarea produselor accizabile după eliberarea pentru consum

Accizele sunt exigibile numai în ţara UE în care se achiziţionează produsele de către o persoană privată pentru uz propriu şi transportate de către aceasta dintr-o ţară UE în alta. Pentru a stabili dacă bunurile accizabile sunt destinate uzului propriu al unei persoane private, ţările UE iau în considerare:

• statutul comercial al persoanei care deţine produsele;
• locul în care se află produsele;
• orice document referitor la produse;
• natura produselor;
• cantitatea de produse.

În cazul în care produsele accizabile destinate consumului într-o ţară a UE sunt deţinute în scopuri comerciale într-o altă ţară a UE, produsele sunt supuse accizelor în această altă ţară a UE. Accizele plătite în prima ţară din UE se pot restitui.

În cazul vânzării la distanţă dintr-o ţară a UE în alta, vânzătorul şi intermediarul acestuia trebuie să plătească accize în ţara UE de destinaţie.

Ţările UE pot dispune ca produsele accizabile să poarte marcaje fiscale sau marcaje naţionale de identificare.

Directiva 2008/118/CE abrogă Directiva 92/12/CE din 1 aprilie 2010.