RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Programarea în comun a cercetării

Provocările societale legate de schimbările climatice, sănătate sau energie depăşesc frontierele statelor membre ale Uniunii Europene (UE). Cercetarea în Europa se bazează în mare parte pe cercetarea naţională. Pentru a consolida impactul acesteia din urmă, statele membre trebuie să îşi coordoneze eforturile şi să accepte să îşi pună în comun resursele. În comunicarea sa, Comisia Europeană propune statelor membre adoptarea unei noi abordări denumite „programare în comun” pentru a spori eficienţa cercetării europene, încă prea fragmentată.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 15 iulie 2008, intitulată: „Către o programare în comun a cercetării: a conlucra pentru a face faţă mai eficient provocărilor comune” [COM(2008) 468 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Cercetarea necesită un nou mod de cooperare între statele membre pentru a face faţă unor provocări societale esenţiale pentru Europa, cum ar fi siguranţa alimentară, sănătatea, dezvoltarea durabilă, siguranţa aprovizionării cu energie etc., care nu sunt limitate la frontierele naţionale.

Cercetarea naţională reprezintă până la 85 % din cheltuielile publice alocate cercetării în Europa. Utilitatea programelor naţionale pentru a răspunde nevoilor sau priorităţilor naţionale nu mai are nevoie să fie demonstrată. Totuşi, statele membre ar putea să îşi unească eforturile pentru a îmbunătăţi impactul investiţiilor naţionale în unele domenii strategice. Aceasta ar permite să se evite finanţarea unor programe de cercetare identice în mai multe state membre şi ar compensa lipsa resurselor.

Programarea în comun

Programarea în comun vizează să îmbunătăţească cooperarea transfrontalieră, coordonarea şi integrarea programelor de cercetare care beneficiază de finanţare publică din partea statelor membre într-un număr limitat de domenii. Astfel, obiectivul programării este de a ajuta Europa să facă faţă provocărilor societale, optimizând eficienţa bugetelor naţionale alocate cercetării.

Programarea în comun constă în definirea unei viziuni comune a principalelor provocări socioeconomice şi de mediu, în vederea elaborării şi punerii în aplicare a unor perspective şi agende strategice de cercetare. Pentru statele membre, aceasta poate însemna coordonarea programelor naţionale existente sau conceperea unor programe noi. În practică, acest lucru implică regruparea resurselor, selecţia unor instrumente adecvate, punerea în aplicare comună, precum şi monitorizarea şi evaluarea în comun a progreselor. Participarea statelor membre este un demers pe deplin voluntar. Acestea sunt libere să participe sau să refuze să îşi asume angajamente în acest sens.

Programarea în comun oferă o serie de avantaje părţilor implicate. Aceasta permite, în special, statelor participante să răspundă împreună provocărilor comune, să îşi extindă evantaiul de programe de cercetare în întreaga Europă şi să evite irosirea resurselor, promovând, în acelaşi timp, excelenţa. Programarea în comun permite, de asemenea, dezvoltarea cooperării prin partajarea cunoştinţelor şi a expertizei din diferite ţări europene, precum şi reducerea costurilor de gestionare printr-o mai bună vizibilitate a programelor.

Punerea în practică

Această comunicare identifică trei etape esenţiale care constituie ciclul de viaţă al programelor de cercetare:

  • elaborarea unei viziuni comune;
  • adoptarea unei agende strategice de cercetare (ASC) cu obiective specifice, măsurabile, abordabile, realiste şi încadrate în timp (obiective SMART);
  • punerea în aplicare a ASC cu ajutorul instrumentelor naţionale de cercetare (programe naţionale şi regionale, organisme de cercetare şi programe de cooperare interguvernamentale, infrastructuri de cercetare, programe de mobilitate etc.). Pot fi folosite finanţări şi instrumente ale UE disponibile în contextul celui de Al şaptelea program-cadru.

Identificarea domeniilor specifice

Domeniile selectate trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

  • să corespundă unei provocări socioeconomice sau de mediu de anvergură europeană sau mondială;
  • să fie finanţate din fonduri publice;
  • să aducă o valoare adăugată pentru activităţile de cercetare a căror anvergură depăşeşte capacitatea individuală a unui stat membru;
  • să permită stabilirea unor obiective clare şi realiste.

În plus, programarea în comun ar trebui să contribuie la limitarea costurilor legate de fragmentarea şi duplicarea eforturilor de cercetare şi la îmbunătăţirea eficienţei programelor de cercetare şi a resurselor publice. Programarea în comun ar trebui, de asemenea, să integreze iniţiativele publice în domeniile selectate şi să beneficieze de sprijinul deplin al statelor membre participante.

Comisia sprijină punerea în aplicare a programării în comun. Supervizarea şi monitorizarea progreselor sunt încredinţate Consiliului Uniunii Europene, care poate avea în vedere măsuri pentru a facilita punerea în aplicare a iniţiativelor de programare în comun.

Context

Această comunicare reprezintă una dintre cele cinci iniţiative strategice prevăzute de Comisie în 2008, ca urmare a Cărţii verzi intitulate „Spaţiul European de Cercetare: perspective noi”. Aceasta se referă, în mod specific, la dimensiunea de „optimizare a programelor şi priorităţilor de cercetare” şi aplanează obstacolele în direcţia unei societăţi a cunoaşterii, contribuind astfel la obiectivele Strategiei de la Lisabona.

Ultima actualizare: 22.09.2008
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii