RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Programul specific „Capacităţi”

Acest program specific are ca obiectiv consolidarea infrastructurilor de cercetare în Europa. Diferitele acţiuni puse în aplicare vor viza, pe de-o parte, apropierea IMM-urilor, a regiunilor, a societăţii civile şi a ţărilor terţe de comunitatea ştiinţifică, iar pe de altă parte, consolidarea potenţialului de cercetare al diverşilor actori şi a coerenţei între politici. Acest document oferă o prezentare detaliată a programului specific „Capacităţi” (obiective specifice, caracteristici, abordări, domenii de activitate etc.)

ACT

Decizia Consiliului 2006/974/CE din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Capacităţi” de punere în aplicare a celui de-al şaptelea Program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative (2007-2013).

SINTEZĂ

În continuarea acţiunilor derulate anterior, programul specific „Capacităţi” vizează, în principal, crearea de noi infrastructuri de cercetare şi inovare în întreaga Europă.

În acest scop, programul prevede o abordare strategică în două faze: o fază premergătoare şi o fază de construcţie. Abordarea se referă la următoarele domenii:

  • infrastructurile de cercetare;
  • cercetarea în beneficiul IMM-urilor;
  • regiunile cunoaşterii;
  • potenţialul de cercetare;
  • ştiinţa în societate;
  • activităţile orizontale în domeniul cooperării internaţionale.

În termeni bugetari, fondurile necesare estimate pentru execuţia acestui program specific se ridică la 4 097 de milioane de euro pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2013.

CARACTERISTICI ŞI OBIECTIVE GENERALE

Toate resursele financiare mobilizate de program corespund unor obiective specifice fiecărui domeniu:

  • optimizarea utilizării şi dezvoltării infrastructurilor de cercetare;
  • consolidarea capacităţilor inovatoare ale IMM-urilor şi a abilităţii acestora de a beneficia de pe urma cercetării;
  • promovarea şi susţinerea dezvoltării grupurilor regionale axate pe cercetare;
  • deblocarea potenţialului de cercetare din regiunile de convergenţă şi din regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene;
  • apropierea ştiinţei şi societăţii;
  • stimularea cooperării internaţionale;
  • susţinerea coerenţei politicilor de cercetare şi a sinergiilor cu alte politici şi programe comunitare.

Trebuie precizat că punerea în aplicare a celui de al şaptelea program-cadru, inclusiv a diferitelor programe specifice şi a tuturor activităţilor de cercetare rezultate, trebuie să respecte principiile etice fundamentale şi să ţină seama de aspectele sociale, juridice, socioeconomice, culturale şi vizând egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

TEME: OBIECTIVE, ABORDĂRI, ACTIVITĂŢI

Pentru fiecare din temele abordate de programul specific, trebuie definite:

  • un obiectiv specific;
  • o abordare adaptată;
  • activităţi concrete.

Infrastructurile de cercetare

Programul specific vizează să optimizeze utilizarea şi dezvoltarea infrastructurilor de cercetare europene *, dar şi să susţină crearea sau modernizarea lor. De asemenea, pot fi avute în vedere măsuri de sprijin pentru a răspunde ulterior unor eventuale nevoi emergente. Mai general, este vorba de consolidarea know-how-ului tehnologic european pentru a-l pune în slujba unei economii bazate pe cunoaştere mai competitive şi mai dinamice.

Acţiunile care vizează infrastructurile de cercetare (existente sau nou create), precum şi emergenţa noilor nevoi constau în:

  • promovarea accesului transnaţional la structurile deja existente;
  • îmbunătăţirea coordonării printr-o modernizare integrată;
  • dezvoltarea infrastructurilor on-line bazate pe TIC;
  • susţinerea conceperii şi construirii de noi infrastructuri;
  • consolidarea cooperării în spaţiul european şi la nivel internaţional.

Bugetul alocat acestui domeniu de cercetare se va ridica la 1 715 de milioane de euro.

Cercetarea în beneficiul IMM-urilor

Pentru a permite IMM-urilor şi asociaţiilor de IMM-uri să valorifice mai bine progresele în domeniul cercetării, în beneficiul creşterii, know-how-ului şi capacităţii lor de inovare, s-au prevăzut două scheme de finanţare specifice:

  • prima schemă este menită să sprijine grupurile mici de IMM-uri pentru a soluţiona, pe termen scurt, probleme tehnologice comune sau complementare;
  • cealaltă schemă vizează să permită elaborarea unor soluţii tehnice la problemele comune unui număr mare de IMM-uri, pe termen mai lung (de ex.: conformitatea cu normele sau reglementările europene în domenii cum sunt sănătatea, siguranţa sau protecţia mediului).

Aceste scheme vor beneficia de o finanţare care se ridică la 1 336 de milioane de euro.

Regiuni ale cunoaşterii

Consolidarea potenţialului de cercetare al regiunilor europene reprezintă principalul obiectiv al programului specific în acest domeniu. În acest sens, se va acorda prioritate sprijinirii dezvoltării, în întreaga Europă, a „grupurilor regionale” care reunesc autorităţi regionale, universităţi, centre de cercetare, întreprinderi şi alte părţi interesate. Printre priorităţile programului, se numără şi o mai bună coordonare între politica regională şi politicile relaţionate cu cercetarea.

Diferitele proiecte ale acestei secţiuni vizează următoarele activităţi:

  • analiza, dezvoltarea şi punerea în aplicare a programelor de cercetare ale grupurilor regionale (plan de capacităţi şi priorităţi în materie de cercetare şi dezvoltare);
  • „călăuzirea” regiunilor mai puţin prezente în domeniul cercetării de către regiuni mai dezvoltate, în special, prin formarea unor consorţii regionale transnaţionale;
  • iniţiative pentru îmbunătăţirea integrării actorilor şi instituţiilor din domeniul cercetării în economiile regionale (de ex.: activităţi transnaţionale organizate în cadrul grupurilor regionale);
  • activităţi destinate promovării schimbului sistematic de informaţii şi interacţiunii între proiecte similare (de ex.: ateliere de analiză şi sinteză, mese rotunde, publicaţii etc.).

Bugetul alocat regiunilor cunoaşterii va fi de 126 de milioane de euro.

Potenţialul de cercetare

Acţiunea programului ar trebuie să se concentreze asupra regiunilor mai puţin avansate ale Uniunii Europene (UE) şi asupra regiunilor ultraperiferice, pentru ca acestea să îşi poată exploata la maxim capacităţile în materie de cercetare. Pe termen lung, aceasta ar trebui să permită decuplarea potenţialului de cercetare (consolidarea cunoştinţelor, dezvoltarea de noi competenţe, sporirea vizibilităţii) al Uniunii extinse.

În ceea ce priveşte activităţile concrete, se va pune accentul pe încurajarea parteneriatelor strategice, inclusiv a înfrăţirilor, între grupurile de cercetare (atât din sectorul public, cât şi din cel privat) din aceste regiuni şi grupurile de cercetare proeminente din alte regiuni ale Europei. Aceste parteneriate şi înfrăţiri vor permite grupurilor de cercetare selectate (în funcţie de calitatea şi potenţialul lor) din regiunile cele mai puţin avansate să beneficieze de pe urma:

  • schimbului de cunoştinţe şi de experienţă;
  • recrutării cercetătorilor cu experienţă în vederea implicării lor în transferul de cunoştinţe şi în formare;
  • achiziţionării şi dezvoltării unor echipamente de cercetare;
  • organizării de ateliere şi conferinţe;
  • realizării de activităţi de difuzare şi de promovare pentru a-şi optimiza vizibilitatea.

Dezvoltarea potenţialului de cercetare va beneficia de fonduri în valoare de 340 de milioane de euro.

Ştiinţa în societate

Construirea unei societăţi europene bazate pe cunoaştere eficiente şi democratice implică, inevitabil, integrarea dimensiunii ştiinţifice în cadrul social european.

Deşi este motorul inovaţiei şi al creşterii, al bunăstării şi al dezvoltării durabile, cercetarea ştiinţifică rămâne, în general, slab integrată în societate. Pot fi identificate mai multe cauze:

  • o participare insuficientă a publicului la dezbaterea privind priorităţile şi orientările politicii ştiinţifice;
  • o imagine relativ negativă a anumitor realizări ştiinţifice (lipsa de control, punerea în discuţie a valorilor fundamentale etc.);
  • impresia că lumea ştiinţei este ruptă de realităţile curente ale vieţii economice şi sociale;
  • punerea sub semnul întrebării a obiectivităţii dovezilor ştiinţifice puse la dispoziţia factorilor de decizie politică.

Apar şi alte surse de ambiguitate, pe de-o parte, din dorinţa permanentă şi crescândă de a împinge înainte cercetarea ca răspuns la marile provocări ale societăţii (boli, poluare, epidemii, şomaj, schimbări climatice, îmbătrânirea demografică etc.), iar pe de altă parte, dintr-un sentiment din ce în ce mai prezent de neîncredere legat de posibilele derive ale ştiinţei.

De aceea, în faţa riscului unei sciziuni a ştiinţei în cadrul societăţii, este esenţial ca:

  • cercetarea ştiinţifică să fie mai deschisă, transparentă şi etică;
  • să se consolideze rolul Europei la nivel mondial în dezbaterile cu privire la valorile comune, egalitatea de şanse şi dialogul social;
  • să se elimine discrepanţele între cei care au o formare ştiinţifică şi cei care nu beneficiază de o astfel de formare;
  • să se promoveze înclinaţia spre cultura ştiinţifică;
  • să se stimuleze dezbaterea publică cu privire la politica de cercetare;
  • ca lumea ştiinţei să fie mai accesibilă şi mai comprehensibilă;
  • să se promoveze progresul femeilor în cariere ştiinţifice;
  • să se adapteze comunicarea ştiinţifică la timpurile noastre (exploatarea noilor mijloace de comunicare pentru a atinge o audienţă cât mai mare).

Punerea în aplicare a acestor aspecte va urma trei mari linii de acţiune:

  • guvernarea relaţiei dintre ştiinţă şi societate: consolidarea şi îmbunătăţirea sistemului ştiinţific european, anticiparea şi clarificarea problemelor politice, etice şi societale, o mai bună înţelegere a locului deţinut de ştiinţă şi tehnologie în societate, evoluţia rolului universităţilor;
  • potenţialul şi perspectivele comunităţii ştiinţifice: consolidarea rolului femeilor şi al tinerilor;
  • comunicarea ştiinţifică: restabilirea legăturilor între ştiinţă şi societate.

În ceea ce priveşte sistemul ştiinţific european, agenda cuprinde trei aspecte:

  • îmbunătăţirea utilizării consultanţei şi expertizei ştiinţifice în elaborarea politicilor în Europa şi în evaluarea impactului acestora;
  • promovarea încrederii şi a autoreglementării în cadrul comunităţii ştiinţifice;
  • încurajarea dezbaterii cu privire la difuzarea informaţiilor.

În ceea ce priveşte anticiparea şi clarificarea problemelor politice, etice şi societale, se au în vedere două aspecte:

  • un angajament mai mare faţă de aspectele referitoare la ştiinţă;
  • instituirea unei dezbateri bazate pe informaţii solide cu privire la etică şi ştiinţă.

Pentru a îmbunătăţi înţelegerea locului deţinut de ştiinţă şi tehnologie în societate, programul promovează formarea de reţele universitare specializate. Acestea ar avea sarcina de a evidenţia rolul efectiv al ştiinţei în construirea unei societăţi şi a unei identităţi europene. În acest sens, ar trebui evidenţiate mai multe aspecte:

  • relaţiile dintre ştiinţă, democraţie şi drept;
  • cercetarea privind etica în ştiinţă şi tehnologie;
  • influenţa reciprocă a ştiinţei şi a culturii;
  • rolul şi imaginea oamenilor de ştiinţă.

În ceea ce priveşte evoluţia rolului universităţilor, se va pune accentul pe:

  • definirea unor condiţii-cadru mai bune pentru a optimiza cercetarea universitară;
  • promovarea parteneriatelor structurate cu sectorul de afaceri;
  • consolidarea schimbului de cunoştinţe între universităţi şi societate, în ansamblu.

Se va institui şi un cadru de acţiuni pentru a consolida rolul femeilor şi dimensiunea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în domeniul cercetării ştiinţifice.

De asemenea, activităţile destinate tinerilor se vor axa pe:

  • sprijinirea educaţiei ştiinţifice în şcoli;
  • consolidarea legăturilor dintre educaţia ştiinţifică şi carierele în domeniul ştiinţific;
  • acţiuni de cercetare şi de coordonare privind noile metode de predare a ştiinţei.

În sfârşit, în ceea ce priveşte comunicarea ştiinţifică, eforturile se vor axa în jurul următoarelor aspecte:

  • fiabilitatea informaţiilor puse la dispoziţia presei ştiinţifice;
  • crearea unui centru european de informare ştiinţifică;
  • formarea şi schimbul de bune practici pentru a apropia comunitatea ştiinţifică de mass-media;
  • consolidarea dimensiunii europene a manifestărilor ştiinţifice destinate publicului larg;
  • îmbunătăţirea vizibilităţii ştiinţei prin intermediul mijloacelor audiovizuale;
  • promovarea comunicării transnaţionale (de ex.: decernarea de premii populare);
  • cercetarea privind noi metode şi produse de comunicare ştiinţifică.

Bugetul alocat acestui domeniu tematic se va ridica la 330 de milioane de euro.

Cooperarea internaţională

Pentru a dezvolta o politică internaţională de prim plan în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, UE îşi propune:

  • să susţină competitivitatea europeană prin încheierea unor parteneriate strategice cu ţările terţe şi atragerea celor mai buni oameni de ştiinţă ai acestora;
  • să soluţioneze problemele cu caracter global cu care se confruntă sau se vor confrunta ţările terţe.

Cooperarea cu ţările terţe va viza, în principal, ţările candidate, ţările mediteraneene partenere (MPC), ţările din Balcanii de Vest (WBC), ţările din Europa de Est, Asia Centrală şi Caucaz (EECAC), ţările în curs de dezvoltare, precum şi economiile emergente.

Această cooperare se va baza pe:

  • stabilirea de priorităţi şi definirea de politici;
  • îmbunătăţirea şi dezvoltarea parteneriatelor;
  • îmbunătăţirea coordonării politicilor şi activităţilor naţionale.

Se va aloca un buget de 180 de milioane de euro pentru activităţile de cooperare internaţională.

Coerenţa politicilor de cercetare

Pe lângă consolidarea eficienţei şi a coerenţei politicilor de cercetare naţionale şi comunitare, UE are ca obiectiv şi:

  • îmbunătăţirea coordonării cu alte politici;
  • îmbunătăţirea impactului cercetării publice şi a legăturilor sale cu mediul de afaceri;
  • creşterea finanţării publice şi consolidarea efectului său de pârghie asupra investiţiilor realizate de sectorul privat.

În acest sens, se vor urmări două linii de acţiune:

  • monitorizarea şi analiza politicilor publice şi a strategiilor din sectorul privat în domeniul cercetării, inclusiv a impactului acestora;
  • sprijinirea metodelor deschise de coordonare şi a iniţiativelor de cooperare transnaţională.

Aceste activităţi vor beneficia de o finanţare de 70 de milioane de euro din partea programului.

Context

Începând cu 1984, UE duce o politică de cercetare şi de dezvoltare tehnologică bazată pe programele-cadru multianuale. Al şaptelea program-cadru este al doilea program de acest tip de la lansarea Strategiei de la Lisabona în 2000. Acesta deţine un rol primordial în ceea ce priveşte creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă în Europa, în anii ce vor urma.

Termeni-cheie ai actului
  • Infrastructuri de cercetare: instalaţiile, resursele şi serviciile de care are nevoie comunitatea ştiinţifică pentru a efectua lucrări de cercetare în toate domeniile ştiinţifice şi tehnologice. Această definiţie înglobează resursele umane, echipamentele, resursele cognitive, tehnologiile informaţiei şi comunicării, precum şi orice altceva care este utilizat în scopuri de cercetare ştiinţifică.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoare – Data expirăriiTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia Consiliului 2006/974/CE

1.1.2007-31.12.2013

-

JO L 400 din 30.12.2006

ACTE CONEXE

Comunicarea Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic şi Social European şi către Comitetul Regiunilor din 29 aprilie 2009 privind progresele înregistrate în cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru pentru cercetare [COM(2009) 209 – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Există o cerere foarte mare pentru toate acţiunile din cadrul programului „Capacităţi”, în special pentru cele care susţin cercetarea pentru IMM-uri şi asociaţiile de IMM-uri.
Realizarea celor 44 de proiecte de infrastructură prioritare de interes strategic european identificate de Forumul Strategic European privind Infrastructurile de Cercetare (ESFRI) este îngrădită de lipsa de resurse comunitare şi naţionale. Totuşi, adoptarea noului cadru juridic pentru infrastructurile europene de cercetare în 2009 ar trebui să constituie un impuls şi să ofere siguranţă pentru o planificare financiară care să integreze şi alte instrumente financiare (BEI, fonduri structurale).
Activităţile aferente „Potenţialului de cercetare” şi „Regiunilor cunoaşterii”, care reunesc capacităţile ştiinţifice între regiuni, nu au produs efectele scontate (în special, în regiunile de convergenţă), deoarece duc şi acestea lipsă de resurse. O utilizare mai eficientă şi mai bine direcţionată a fondurilor structurale ar permite consolidarea nivelului excelenţei ştiinţifice şi tehnologice în UE.
Noul sistem de finanţare încurajează mai mult crearea unui parteneriat european între cercetare şi societate.

Decizia nr. 743/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind participarea Comunităţii la un program de cercetare şi dezvoltare derulat de mai multe state membre, destinat să sprijine întreprinderile mici şi mijlocii care desfăşoară activităţi de cercetare şi dezvoltare [Jurnalul Oficial L 201 din 30.7.2008].
Programul Eurostars sprijină IMM-urile care desfăşoară activităţi de cercetare şi dezvoltare (C-D). Programul se bazează pe articolul 169 din Tratatul CE privind participarea Comunităţii la programele C-D derulate în comun de mai multe state membre. Obiectivul Eurostars este alinierea şi sincronizarea programelor naţionale de cercetare şi inovare pentru a stabili un program comun integrat în domeniul ştiinţific, administrativ şi financiar, precum şi de a contribui la realizarea Spaţiului european de cercetare (SEC).
Eurostars este un program comun între Eureka şi al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (Capacităţi).
Acesta este cofinanţat de statele membre, de celelalte ţări terţe participante şi de Comunitate. Contribuţia financiară a Comunităţii se va ridica la 100 de milioane de euro, în timp ce statele membre ale UE şi cele 5 ţări asociate la al 7-lea PCCD vor oferi împreună o finanţare suplimentară de 300 de milioane de euro. Finanţarea din partea sectorului privat se va ridica la 400 de milioane de euro. Astfel, fondurile totale în beneficiul IMM-urilor europene care îşi desfăşoară activitatea în domeniul cercetării vor fi de 800 de milioane de euro pentru o perioadă de şase ani.

Ultima actualizare: 30.05.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii