RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Realizări, provocări şi strategie pentru regiunile ultraperiferice

Comisia prezintă o evaluare pozitivă a strategiei de parteneriat cu regiunile ultraperiferice (RUP). Aceasta prezintă progresele realizate începând cu 2004 şi îşi propune să aprofundeze principalele direcţii ale strategiei prin punerea în aplicare a unor acţiuni suplimentare. În plus, Comisia consultă părţile implicate cu privire la perspectivele de viitor ale strategiei pentru RUP.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 12 septembrie 2007, intitulată „Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări şi perspective” [COM(2007) 507 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Anii 2004-2007 au fost cruciali pentru punerea în aplicare şi concretizarea strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice (RUP). Instrumentele-cheie au fost revizuite şi redefinite pentru a fi mai bine adaptate la provocările şi realităţile din aceste regiuni. Cu toate acestea, politicile Uniunii Europene (UE) pot fi încă îmbunătăţite, în special în ceea ce priveşte consolidarea coerenţei acţiunii comunitare.

Acest document se referă la cele şapte regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene, şi anume: Guadelupa, Guyana, Martinica şi Réunion (adică cele patru departamente franceze de peste mări), precum şi Insulele Canare (Spania), Insulele Azore şi Madeira (Portugalia).

Măsuri suplimentare pentru RUP

Comisia subliniază necesitatea de a exploata pe deplin posibilităţile oferite de strategia din 2004, prin aprofundarea direcţiilor sale principale şi prin punerea în aplicare a unor măsuri suplimentare.

Reducerea deficitului de accesibilitate şi a efectelor altor constrângeri specifice ale RUP este prima prioritate invocată pentru aceste regiuni. Comisia propune exploatarea oportunităţilor oferite de instrumentele instituite recent: alocaţii specifice pentru compensarea costurilor suplimentare de transport, precum şi ale noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor, reţelele transeuropene de transport (RTE-T), reţelele energetice transeuropene (TEN-E) şi MARCO POLO II, şi va evalua nevoile specifice ale regiunilor ultraperiferice în raportul privind punerea în aplicare a programelor de opţiuni specifice îndepărtării şi insularităţii POSEI.

Creşterea competitivităţii RUP este cel de-al doilea obiectiv care se înscrie în optica Strategiei de la Lisabona şi care necesită sprijinul unor instrumente adaptate, cum sunt:

Intensificarea integrării regionale a RUP prin punerea în aplicare a unui Plan de acţiune pentru vecinătatea lărgită este o inovaţie a strategiei din 2004, care urmăreşte consolidarea dialogului între regiunile ultraperiferice şi vecinii lor. Cu scopul de a aprofunda această axă prioritară, Comisia propune diverse măsuri, şi anume:

  • recunoaşterea caracterului special al RUP în cadrul acordurilor de parteneriat economic (APE);
  • coordonarea instrumentelor financiare;
  • îmbunătăţirea legăturilor maritime între RUP şi ţările terţe învecinate;
  • participarea comună a RUP şi a ţărilor terţe la reţelele de cercetare şi la programele-cadru comunitare;
  • recunoaşterea caracterului special al RUP în cadrul politicilor în domeniul migraţiei.

Această ultimă axă se referă la instrumentul de sprijin pentru compensarea efectelor handicapurilor RUP. În fapt, reforma politicilor comunitare permite regiunilor ultraperiferice să beneficieze, pentru perioada 2007-2013, de alocaţii financiare menite să compenseze factorii care conferă anumite dezavantaje regiunii lor (depărtarea, insularitatea, relieful şi clima dificile etc.).

Provocări şi consultare

Comisia identifică patru teme pe care doreşte să le abordeze în discuţiile cu partenerii săi. Aceste teme sunt transversale şi prezintă provocările majore pentru viitorul strategiei referitoare la regiunile ultraperiferice.

Provocarea pe care o reprezintă schimbările climatice este o problemă importantă, având în vedere situaţia geografică şi vulnerabilitatea RUP. Fenomenele meteorologice extreme pot deveni mai frecvente şi pot afecta axele strategiei din 2004 (accesibilitatea, competitivitatea şi integrarea regională). Prin urmare, Comisia invită partenerii să se pronunţe, printre altele, cu privire la:

  • măsurile care ar permite reducerea emisiilor, fără să afecteze negativ accesibilitatea, economia şi cetăţenii RUP;
  • modul optim de exploatare a noilor oportunităţi oferite regiunilor ultraperiferice de lupta împotriva schimbărilor climatice, în virtutea bogăţiilor naturale pe care acestea le posedă (energie geotermală, biodiversitate etc.), pentru a le îmbunătăţi balanţa energetică şi a le consolida competitivitatea;
  • posibilitate de a realiza progrese către o autonomie energetică, exploatând potenţialul de economisire a energiei.

Evoluţia demografică şi migraţia au consecinţe asupra amenajării teritoriului, pieţei forţei de muncă, nevoilor de educaţie şi formare, precum şi asupra serviciilor publice. Comisia doreşte să consulte partenerii cu privire la:

  • modul optim de abordare a provocărilor majore generate de presiunea demografică şi de creşterea continuă a emigraţiei către continent;
  • consolidarea măsurilor ce favorizează integrarea imigranţilor legali din aceste teritorii;
  • măsurile necesare pentru a aborda cauzele profunde ale migraţiei către RUP datorate, de exemplu, poziţiei geografice a acestora.

Agricultura continuă să deţină un rol fundamental în economia regiunilor ultraperiferice, care sunt dezavantajate din cauza factorilor geografici şi climatici. Sprijinul comunitar pentru diversele sectoare agricole este integrat în regimul POSEI, ceea ce permite o abordare coerentă a evoluţiilor din sectorul agricol în aceste regiuni.

Rolul RUP în politica maritimă a UE este de o importanţă strategică fundamentală. În fapt, aceste regiuni au o poziţionare geografică specifică în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian şi Marea Caraibelor, ceea ce îi conferă Europei o dimensiune maritimă globală. Chiar dacă RUP au participat în mod activ la consultarea cu privire la viitoarea politică maritimă a UE, Comisia doreşte, totuşi, să iniţieze un dialog axat asupra următoarelor aspecte:

  • promovarea instrumentelor de guvernanţă, cum ar fi organizarea unei conferinţe pentru fiecare bazin, în scopul de a dezvolta o abordare coordonată în cadrul diferitelor bazine maritime (Caraibe, sud-estul Oceanului Indian, Macaronezia);
  • sprijinirea şi promovarea diferitelor activităţi economice, de cercetare sau de dezvoltare tehnologică, cum ar fi tehnologia albastră, prin îmbunătăţirea informării şi comunicării în acest domeniu;
  • lupta împotriva pescuitului ilegal, supravegherea oceanelor, conservarea mediului marin etc.;
  • gestionarea durabilă a zonelor de coastă în regiunile ultraperiferice şi contribuţia acestora la dezvoltarea durabilă a Europei.

Context

Statutul special al RUP în temeiul articolului 299 alineatul (2) din Tratatul CE a determinat Consiliul European din iunie 2002 să solicite Comisiei să prezinte o strategie în favoarea RUP. Comunicarea din 2004 este un răspuns la această solicitare şi se înscrie în contextul reformei politicii de coeziune europene. Această comunicare examinează realizările punerii în aplicare a strategiei şi lansează o consultare a partenerilor care va continua până în martie 2008.

Consiliul European din 14 decembrie 2007 a salutat comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2007 şi a invitat-o să elaboreze concluzii cu privire la consultarea în curs şi să formuleze propuneri în acest domeniu (punctul 60 din concluziile CE).

Ultima actualizare: 08.01.2007
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii