RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Pregătirile pentru o pandemie de gripă şi alte ameninţări la adresa sănătăţii

Comisia Europeană a adoptat două planuri de acţiune menite să ajute Comunitatea şi statele membre să facă faţă urgenţelor transfrontaliere în materie de sănătate publică şi unei eventuale pandemii de gripă.

ACTE

Commission Communication of 28 November 2005 on strengthening coordination on generic preparedness planning for public health emergencies at EU level [COM(2005) 605 final - Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind consolidarea coordonării pentru planificarea generală a pregătirilor la nivelul UE în cazul unor urgenţe în materie de sănătate publică [COM(2005) 605 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

Commission Communication of 28 November 2005 on pandemic influenza preparedness and response planning in the European Community [COM(2005) 607 final - Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind planificarea pregătirilor şi a intervenţiei Comunităţii Europene în cazul unei pandemii de gripă [COM(2005) 607 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

PREGĂTIRILE ÎN CAZUL UNOR URGENŢE ÎN MATERIE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ LA NIVELUL UE

Obiect şi domeniu de aplicare

Comunicarea Comisiei privind coordonarea europeană în cazul unor urgenţe în materie de sănătate publică are ca obiectiv general sprijinirea statelor membre în elaborarea planurilor generale aplicabile în cazul tuturor tipurilor de urgenţe în materie de sănătate publică, ţinând seama de dimensiunea europeană. Comunicarea şi documentul de orientare tehnică oferă statelor membre un fundament pe baza căruia acestea îşi pot elabora propriile planuri, descriind principalele elemente care trebuie avute în vedere în pregătirile pentru urgenţele în materie de sănătate publică.

În vederea elaborării planurilor naţionale operaţionale pentru urgenţele în materie de sănătate publică, Comisia descrie măsurile care trebuie incluse sau avute în vedere în planurile respective pentru fiecare dintre următoarele elemente esenţiale: gestionarea informaţiilor, comunicarea, avizele ştiinţifice, structurile de legătură, de comandă şi de control al operaţiunilor, pregătirile sectorului sănătăţii şi pregătirile intersectoriale.

Gestionarea informaţiilor

Gestionarea informaţiilor se referă la colectarea, prelucrarea, utilizarea şi difuzarea informaţiilor privind situaţiile de urgenţă. Obiectivul este de a identifica pericolele şi riscurile, de a monitoriza evoluţia situaţiei de urgenţă şi de a determina mijloacele şi resursele disponibile.

Este necesară organizarea unei supravegheri sanitare adecvate la nivelul statelor membre înainte de apariţia unei astfel de situaţii. În acest sens, trebuie să se aplice integral şi cu stricteţe normele de supraveghere în diferitele domenii. De asemenea, este important să se asigure colaborarea cu şi între diferitele surse de informare (sectorul sănătăţii publice, dar şi sursele externe, cum sunt mass-media, serviciile veterinare şi serviciile de securitate).

Comunicarea

Gestionarea informaţiilor implică transmiterea acestora la momentul oportun. Infrastructura creată în acest sens trebuie să fie cât mai fiabilă, astfel încât, în situaţii de urgenţă, să se poată menţine canalele de informare atunci când anumite forme de comunicare pot deveni inutilizabile.

Autorităţile publice trebuie să ducă o politică de comunicare eficientă cu opinia publică şi cu mass-media. Aceasta presupune o bună anticipare a evenimentelor şi poziţionarea autorităţilor publice ca principale sau chiar unice surse autorizate de informare cu privire la astfel de evenimente.

Coordonarea este de o importanţă capitală pentru transmiterea unor mesaje exacte şi coerente publicului. Statele membre, Comisia şi agenţiile comunitare competente trebuie să se angajeze să îşi coordoneze cât mai bine comunicarea în situaţii de criză.

Avizele ştiinţifice

Gestionarea situaţiilor de urgenţă trebuie să integreze elaborarea şi furnizarea de avize ştiinţifice. Aceasta presupune două elemente:

  • crearea, la toate nivelurile şi în toate domeniile, a unor structuri de tipul grupurilor de experţi sau al comitetelor;
  • consultarea rapidă cu privire la fundamentele ştiinţifice şi tehnice pentru evaluarea şi examinarea riscurilor în vederea identificării posibilităţilor de intervenţie.

La nivel comunitar, au fost create o serie de mecanisme şi structuri de furnizare a avizelor ştiinţifice în diferite sectoare:

  • Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC);
  • Agenţia Europeană pentru Medicamente (EMA);
  • Centrul Comun de Cercetare (JRC) (EN);
  • Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA);
  • Agenţia Europeană de Mediu (AEM (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV));
  • Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie (OEDT);
  • Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (EU-OSHA).

În ceea ce priveşte bolile transmisibile, au fost create instrumente de elaborare a unor modele de previziune coordonată şi în timp real la nivelul Uniunii. Acestea vor contribui la identificarea celor mai adecvate acţiuni în vederea stopării răspândirii bolilor şi a agenţilor, oferind sprijin autorităţilor în politica de sănătate publică şi în planificarea prealabilă.

Structurile de legătură, de comandă şi de control al operaţiunilor

Comanda şi controlul cuprind toate funcţiile şi operaţiunile de planificare şi intervenţie. Structurile de comandă şi de control al operaţiunilor au ca misiune stoparea răspândirii bolilor şi a contaminării în rândul populaţiei şi în mediu.

O comandă şi un control eficient al operaţiunilor trebuie să respecte o serie de condiţii:

  • cunoaşterea situaţiei în ceea ce priveşte victimele şi resursele;
  • coordonarea intervenţiei şi a comunicării;
  • analiza şi gestionarea informaţiilor.

Structurile de comandă şi de control al operaţiunilor îi ajută pe cei responsabili să acţioneze în mod eficient, în pofida complexităţii situaţiei (incertitudine, informaţii disponibile contradictorii sau incomplete etc.). În acest sens, simulările pot reprezenta un instrument util pentru a face faţă complexităţii situaţiilor şi pentru a anticipa rezultatele.

Centrele de comandă şi de control ale statelor membre trebuie să dispună de bune sisteme de legătură cu celelalte state membre, cu Comisia, cu agenţiile comunitare şi cu organizaţiile internaţionale, în special cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Comunitatea dispune de numeroase sisteme de legătură care vizează, în mare parte, mecanismele de avertizare şi de alertă rapide. Notificarea ameninţărilor la adresa sănătăţii prin intermediul sistemului de alertă precoce şi de reacţie sau al sistemului comunitar de alertă rapidă pentru atacurile şi ameninţările biologice, chimice, radioactive şi nucleare pot determina recunoaşterea unei urgenţe în materie de sănătate publică şi activarea structurilor de legătură şi de coordonare adecvate la nivelul Uniunii şi în cadrul Comisiei. De asemenea, Comisia a lansat sistemul ARGUS, care conectează toate sistemele comunitare de alertă rapidă, precum şi un centru de criză care dispune de structurile de coordonare necesare.

Pregătirile în sectorul sănătăţii

Pregătirile în sectorul sănătăţii acoperă mai multe aspecte:

  • schimbul de informaţii între statele membre cu privire la principiile naţionale care stau la baza planificării (printre altele, regruparea informaţiilor cu privire la activităţile şi asistenţa prevăzute);
  • punerea în comun a resurselor destinate investigaţiilor epidemiologice şi de laborator;
  • consolidarea procedurilor de transfer al pacienţilor între statele membre;
  • instituirea unor proceduri de izolare;
  • dezvoltarea unor noi medicamente şi servicii medicale. În acest domeniu, trebuie să se depună eforturi la nivelul întregii UE pentru a garanta accesul echitabil la medicamentele de bază şi pentru a asigura constituirea unor rezerve adecvate de medicamente. Este necesară, de asemenea, o strategie comunitară pentru dezvoltarea şi producţia de medicamente prioritare utilizabile în cazul principalelor ameninţări la adresa sănătăţii. Comunitatea a luat deja o serie de iniţiative menite să asigure disponibilitatea medicamentelor antivirale şi a vaccinurilor în cazul unei pandemii de gripă.

Pregătirile în alte sectoare şi pregătirile intersectoriale

Mecanismele necesare pentru a face faţă situaţiilor de urgenţă în materie de sănătate publică, dincolo de sectorul sănătăţii, funcţionează în două direcţii:

  • asistenţa oferită autorităţilor responsabile cu sănătatea publică în intervenţiile de ordin medical;
  • derularea unor activităţi care ţin de resortul altor sectoare, în afara sectorului sănătăţii publice (logistică, decontaminare, transporturi, telecomunicaţii, operaţiunile de protecţie şi de apărare civilă, menţinerea ordinii publice etc.).

Aplicarea anumitor măsuri necesită intervenţia altor autorităţi decât serviciile de sănătate şi, prin urmare, o coordonare între acestea.

Pregătirea ţărilor terţe este, de asemenea, esenţială pentru protecţia UE împotriva riscurilor sanitare care ar putea proveni din aceste ţări. Prin urmare, se impune reflecţia asupra unei metode coordonate în interiorul şi în exteriorul Uniunii pentru a proteja cetăţenii comunitari de riscurile sanitare cunoscute sau neprevăzute.

PREGĂTIREA ŞI INTERVENŢIA UE ÎN CAZUL UNEI PANDEMII DE GRIPĂ

În martie 2004, Comisia Europeană a adoptat un prim plan comunitar de pregătire în eventualitatea unei pandemii de gripă (COM(2004) 201 final). Această strategie stabileşte rolul Comisiei şi al statelor membre în pregătirile pentru o pandemie şi defineşte acţiunile-cheie care trebuie întreprinse în anumite etape şi la anumite niveluri prestabilite în principalele domenii, şi anume în ceea ce priveşte gestionarea şi coordonarea, supravegherea, prevenirea, atenuarea efectelor şi intervenţia, comunicarea, protecţia civilă şi cercetarea. Strategia este construită, în mare parte, în jurul recomandărilor OMS.

Comunicarea din 28 noiembrie 2005 privind pregătirile în eventualitatea unei pandemii de gripă este menită să revizuiască această strategie pentru a o adapta la noile evoluţii în domeniu, şi anume:

  • publicarea recomandărilor revizuite ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind pandemia de gripă;
  • crearea Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC).

Cele şase faze ale unei pandemii de gripă

Planul de acţiune prezintă o propunere de intervenţie a Uniunii în fiecare dintre cele şase faze ale unei pandemii de gripă, astfel cum au fost definite de OMS:

  • Faza 1 - perioada interpandemică: nu a fost depistat niciun nou subtip de virus gripal la om;
  • Faza 2 - perioada interpandemică: nu a fost depistat niciun nou subtip de virus gripal la om, însă un subtip de virus gripal la animale prezintă un risc ridicat de îmbolnăvire pentru om.
  • Faza 3 - perioada de alertă pandemică: infecţia la om datorită unui nou subtip, însă fără o transmitere de la om la om;
  • Faza 4 - perioada de alertă pandemică: mic(i) grup(uri) de cazuri în care există o transmitere limitată de la om la om. Răspândirea este, totuşi, foarte localizată, ceea ce sugerează că virusul nu este bine adaptat pentru transmiterea la om;
  • Faza 5 - perioada de alertă pandemică: grup(uri) mai important(e) de cazuri, însă transmiterea de la om la om rămâne localizată, ceea ce sugerează că virusul se adaptează din ce în ce mai mult la om, dar este posibil să nu fie încă pe deplin transmisibil (risc semnificativ de pandemie);
  • Faza 6 - perioada de pandemie: transmiterea crescândă şi de durată în rândul populaţiei. Au fost identificate mai multe focare în cel puţin o ţară din afara UE, cu transmitere de la om la om şi cu răspândire la alte ţări.

Definirea responsabilităţilor la nivel comunitar şi naţional

Pentru fiecare fază a pandemiei, planul de acţiune prezintă în detaliu responsabilităţile statelor membre, ale Comisiei şi, respectiv, ale ECDC. La nivel operaţional, acţiunile care trebuie întreprinse sunt prezentate în termeni care ţin de:

  • planificare şi coordonare;
  • evaluare şi supraveghere;
  • prevenire şi izolare;
  • răspunsul sistemelor de sănătate;
  • comunicarea între statele membre şi UE şi informarea publicului.

CONTEXT

Atacurile teroriste care au avut loc în Statele Unite în septembrie 2001 au demonstrat necesitatea consolidării politicilor de sănătate publică, a planurilor de urgenţă şi a resurselor destinate prevenirii acestui tip de atacuri, odată cu limitarea efectelor lor.

Epidemia SARS din 2003 reprezintă un alt eveniment major în domeniul sănătăţii publice care a suscitat o regândire a mijloacelor de apărare împotriva bolilor transmisibile. Aceasta a permis evidenţierea utilităţii coordonării instituite de Uniune prin intermediul sistemului de alertă precoce şi de reacţie. Graţie acestui sistem, statele membre au fost informate cu privire la situaţie şi au putut să se pregătească pentru a stopa orice eventuală răspândire a bolii.

În secolul al XX-lea, lumea s-a confruntat cu trei pandemii de gripă. Recent, riscul unei noi pandemii mondiale de gripă a trebuit să fie reevaluat în urma apariţiei gripei aviare în Asia şi răspândirii acesteia la nivel mondial. Deşi este imposibil de prevăzut momentul în care se va declanşa următoarea pandemie, repercusiunile acesteia ar fi semnificative, nu doar în ceea ce priveşte mobilizarea serviciilor sanitare şi sociale, ci şi perturbările sociale şi economice. O planificare metodică a pregătirilor şi a intervenţiilor la nivel comunitar şi la nivelul statelor membre ar putea contribui la atenuarea amplorii şi a consecinţelor unei astfel de pandemii.

De aceea, Comisia a adoptat două planuri de acţiune menite să pregătească Comunitatea şi statele membre pentru a face faţă unor ameninţări la adresa sănătăţii publice la nivel european. Unul dintre planuri are ca obiectiv consolidarea coordonării europene în eventualitatea unor urgenţe în materie de sănătate publică, prevăzând o strategie generală aplicabilă diferitelor tipuri de ameninţări la adresa sănătăţii, fie că este vorba de ameninţări anticipate (de exemplu, o pandemie de gripă) sau de ameninţări neprevăzute (de exemplu, o pandemie similară SARS). Celălalt plan se referă în mod specific la pregătirile şi planurile de intervenţie în eventualitatea unei pandemii de gripă.

ACTE CONEXE

Concluziile Consiliului din 18 octombrie 2005 privind gripa aviară şi pandemică [Nepublicate în Jurnalul Oficial].

Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de prevenire şi control al bolilor [Jurnalul Oficial L 142 din 30.4.2004].

Commission Working Document of 26 March 2004 on Community Influenza Pandemic Preparedness and Response Planning [COM(2004)201 final - Not published in the Official Journal] (Document de lucru al Comisiei din 26 martie 2004 privind pregătirile în eventualitatea unei pandemii de gripă şi planurile de intervenţie comunitare [COM(2004)201 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial]).

Decizia 2000/57/CE a Comisiei din 22 decembrie 1999 privind sistemul de alertă precoce şi de reacţie pentru prevenirea şi controlul bolilor transmisibile în temeiul Deciziei nr. 2119/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [Jurnalul Oficial L 21 din 26. 1. 2000].

Ultima actualizare: 10.03.2006

Consultaţi şi

  • Pentru mai multe informaţii, a se consulta site-ul Comisiei Europene dedicat sănătăţii publice (EN)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii