RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Practici de pescuit distructive în marea liberă şi protecţia ecosistemelor

Practicile de pescuit distructive în marea liberă constituie o ameninţare pentru ecosistemele de adâncime fragile. Comisia propune o strategie pentru consolidarea acţiunii internaţionale în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, al organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) şi al convenţiilor internaţionale pentru protecţia habitatelor marine de adâncime vulnerabile.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Practici de pescuit distructive în marea liberă şi protecţia ecosistemelor de adâncime vulnerabile [COM(2007) 604 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Comisia propune o strategie ambiţioasă pentru protejarea ecosistemelor de adâncime fragile, fondată pe principiul precauţiei şi pe o evaluare de impact prealabilă. De asemenea, ea răspunde apelului lansat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (AGONU) în Rezoluţia 61/105 în favoarea unei reglementări a pescuitului în ecosistemele marine de adâncime vulnerabile.

Practici de pescuit distructive în marea liberă

Biodiversitatea şi echilibrul ecosistemelor marine de adâncime sunt ameninţate de activităţile umane. Practicile şi uneltele de pescuit de fund (traule de fund, drage, fileuri de fund etc.) pot degrada în mod ireversibil habitatele marine vulnerabile. Activităţile precum exploatarea hidrocarburilor, montarea de cabluri submarine sau depozitarea deşeurilor etc. constituie alte ameninţări.

Această constatare se bazează pe studii care au demonstrat degradarea recifelor de corali de adâncime în Atlanticul de Nord-Est, în Atlanticul de Vest sau în Marea Tasmaniei.

Aceste activităţi riscă totodată să compromită realizarea obiectivelor Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg (2002).

Acţiunea Uniunii Europene

Acţiunea Uniunii Europene (UE) este ghidată prin recomandările exprimate în Rezoluţia 61/105 (EN) (ES) (FR) a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru protecţia mediului marin de adâncime vulnerabil. În această rezoluţie, la care Comisia a contribuit în mod activ, organizaţiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) şi statele au fost invitate să adopte şi să pună în aplicare măsuri până la 31 decembrie 2008, conform principiului precauţiei, abordării ecosistemice şi dreptului internaţional. Aceste măsuri definesc un regim de gestionare pentru pescuitul de fund în marea liberă, care se bazează pe:

  • evaluarea impactului înaintea autorizării activităţilor de pescuit;
  • identificarea ecosistemelor marine vulnerabile graţie cercetării şi colectării datelor;
  • închiderea zonelor vulnerabile.

Prezenta strategie propune mijloacele pentru punerea în aplicare a acestor recomandări şi pentru a merge mai departe.

UE trebuie să aibă un rol de impulsionare la nivel mondial în ceea ce priveşte protecţia ecosistemelor marine de adâncime vulnerabile, în special prin stimularea dezbaterii internaţionale. Ea a susţinut elaborarea unui raport privind progresele înregistrate în lupta împotriva practicilor de pescuit distructive, care a fost prezentat Organizaţiei Naţiunilor Unite în 2009. În plus, UE îşi va consolida colaborarea cu Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură [FAO (EN) (ES) (FR)] pentru colectarea şi diseminarea informaţiilor fiabile privind măsurile adoptate de către statele membre. Aceste informaţii vor servi ca bază pentru orientările tehnice privind pescuitul de adâncime. La fel, colaborarea la lucrările Convenţiei privind diversitatea biologică (CDB) şi ale convenţiilor marine regionale va permite identificarea habitatelor marine ameninţate.

ORGP-uri există deja în majoritatea zonelor din marea liberă. În aceste zone au fost adoptate măsuri de protecţie a ecosistemelor, dar ele trebuie completate printr-o abordare sistematică şi preventivă pentru gestionarea riscurilor de mediu. Pentru a atinge un nivel de protecţie ridicat şi eficient împotriva pagubelor legate de activităţile de pescuit, ORGP-urile pot aplica reguli mai stricte pentru consolidarea protecţiei.

Înainte de crearea unei ORGP, statele membre pot pune în aplicare măsuri intermediare pentru conservarea şi gestionarea zonelor afectate de către pescuitul de fund. UE susţine această abordare în cadrul negocierilor în curs pentru punerea în aplicare a unei noi ORGP în Pacificul de Sud. De asemenea, UE s-a angajat să contribuie la elaborarea de măsuri intermediare în Oceanul Indian în vederea acordului din 2008 şi la transpunerea acestora în legislaţia comunitară. În zonele în care nu este încă înfiinţată nicio ORGP, UE încurajează lansarea unor negocieri între părţile interesate pentru stabilirea acestor organizaţii.

În zonele din marea liberă care nu sunt reglementate de nicio ORGP, activităţile de pescuit de fund desfăşurate de către navele comunitare ar trebui să fie guvernate de regulamentul care însoţeşte prezenta comunicare (a se vedea Acte conexe). Acest regulament, a cărui adoptare a fost prevăzută pentru 2008, pune în aplicare recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la aceste nave. Regulamentul prevede în special necesitatea obţinerii de către navele comunitare a unei licenţe speciale pentru pescuitul de fund în aceste zone, care va fi eliberată numai după o evaluare de impact. Aceasta din urmă va trebui să evalueze riscul de efecte nefaste cauzate de pescuit asupra ecosistemelor marine vulnerabile, pe baza unor planuri operaţionale detaliate. De asemenea, regulamentul stabileşte cerinţele cu privire la monitorizare şi control, de exemplu prezenţa la bord a observatorilor şi dispoziţii în materie de monitorizare prin satelit (SMN). În plus, regulamentul propune interzicerea utilizării uneltelor de pescuit de fund la adâncimi de peste 1 000 de metri. Navele autorizate să pescuiască vor trebui, de asemenea, să informeze autorităţile competente în legătură cu zonele în care există ecosisteme vulnerabile, pe care le-ar putea descoperi în cursul operaţiunilor lor, cu scopul de a le proteja, dacă este necesar.

Context

Angajamentul luat la Summitul de la Johannesburg plasează problema practicilor de pescuit distructive într-un context global. Pescuitul nu mai trebuie abordat în mod izolat, ci trebuie integrat în totalitate într-o perspectivă mai largă de durabilitate, incluzând marea liberă. De altfel, Comisia a adoptat această abordare în cadrul recentelor sale propuneri pentru o politică maritimă integrată. UE este hotărâtă să urmeze principiile enunţate în Rezoluţia 61/105 a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind durabilitatea pescuitului, adoptată în decembrie 2006.

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 734/2008 al Consiliului din 15 iulie 2008 privind protecţia ecosistemelor marine vulnerabile din marea liberă împotriva efectelor nocive ale uneltelor de pescuit de fund [Jurnalul Oficial L 201 din 30.7.2008].

Ultima actualizare: 27.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii