RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Randamentul maxim durabil

În vederea asigurării unei exploatări durabile a resurselor piscicole, prezenta comunicare stabileşte o nouă orientare politică în materie de pescuit. Comisia propune punerea în aplicare a unei gestionări a pescuitului comunitar, fondată pe randamentul maxim durabil (RMD). Acesta este un sistem de gestionare pe termen lung, care vizează asigurarea unei exploatări a resurselor acvatice vii în condiţii economice, de mediu şi sociale durabile.

ACT

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament – Implementing sustainability in EU fisheries through maximum sustainable yield [COM(2006) 360 – Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European – Aplicarea principiului durabilităţii în zonele de pescuit din cadrul UE prin intermediul obţinerii randamentului maxim durabil [COM(2006) 360 – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Prin prezenta comunicare, Comisia vizează ameliorarea performanţelor economice din sectorul pescuitului şi doreşte să asigure viabilitatea industriei pescuitului în spiritul deciziilor luate la Summitul mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg.

La acel summit, Comisia şi statele membre au fost de acord cu obiectivul de a obţine un randament maxim durabil (RMD) pentru stocurile epuizate până cel târziu în 2015.

Comisia consideră că este timpul ca modalitatea de gestionare a pescuitului comunitar să fie modificată, încercând mai degrabă să înregistreze succese, decât să evite eşecurile, reconstituind stocurile printr-o gestionare bazată pe RMD.

Comisia subliniază posibilele avantaje ale acestei noi orientări ale politicii comunitare a pescuitului (PCP). Conform mai multor analize ştiinţifice, 80 % din stocurile europene de peşti fac în prezent subiectul unui pescuit în exces în raport cu ceea ce ar trebui să fie o gestionare bazată pe randamentul maxim durabil (RMD).

RMD este o abordare bazată pe o strategie pe termen lung, care constă în stabilirea unor rate ale capturilor care să permită reproducerea stocurilor de peşti, astfel încât să se asigure exploatarea acestora în condiţii economice, de mediu şi sociale durabile.

Avantajele unei abordări fondate pe randamentul durabil

Comisia estimează că pescuitul realizat conform RMD va contribui la inversarea acestei tendinţe de epuizare a resurselor piscicole. Această abordare va fi benefică pentru mediul marin în general: ea va permite creşterea disponibilităţii resurselor şi reechilibrarea ecosistemelor.

Avantajele sunt şi de ordin economic, deoarece această abordare va antrena reducerea costurilor legate de activitatea de pescuit. Exploatarea stocurilor va deveni mai puţin arzătoare când disponibilitatea resurselor va redeveni mai stabilă.

Pescuitul practicat în limitele RMD va permite o creştere a proporţiei de capturi de mari dimensiuni şi de valoare ridicată, în timp ce proporţia de capturi aruncate înapoi în mare va scădea.

În cursul ultimilor ani, s-au importat anual peste 10 milioane de tone de peşte, ceea ce reprezintă 60 % din peştele consumat în Europa. O gestionare a stocurilor de peşti bazată pe RMD îmbunătăţeşte poziţia concurenţială a industriei europene a pescuitului, garantând o ofertă stabilă, de calitate ridicată.

Transformarea acestei abordări în realitate

Gestionarea activităţii de pescuit trebuie să fie fondată pe durabilitate şi pe stabilitate. Pentru aceasta, Comisia recomandă un echilibru între activitatea de pescuit şi capacitatea reproductivă a resurselor piscicole.

Pentru atingerea acestui obiectiv, este important să se definească anual ratele de pescuit corespunzătoare pentru diferitele stocuri de peşti. Comisia a accentuat deja importanţa îmbunătăţirii procesului de luare a deciziilor în materie de gestionare a pescuitului.

Succesul trecerii la această nouă abordare depinde de capacitatea autorităţilor naţionale din domeniul pescuitului de a se adapta la o nouă situaţie. De asemenea, succesul depinde de consultările regulate dintre Comisie şi aceste autorităţi.

Această perioadă de adaptare progresivă poate avea ca rezultat două abordări diferite. În primul caz, statele membre pot promova dezvoltarea unui sector mai mic, mai eficace şi mai profitabil al pescuitului, care să implice reducerea numărului de pescari. În cel de al doilea caz, statele membre pot să menţină o rată ridicată a ocupării, fără să reducă mărimea flotei, dar acest lucru ar însemna scăderea rentabilităţii întreprinderilor.

Deoarece statele membre sunt cele care aleg strategia economică aplicabilă pescuitului, Comisia remarcă faptul că, în trecut, orice soluţie, în afara declasării navelor de pescuit, a creat probleme privind punerea în aplicare şi acceptarea socială, deoarece supracapacităţile de pescuit sunt dificil de menţinut fără a le utiliza.

Planuri pe termen lung

Comisia va propune în anii următori o serie de planuri pe termen lung pentru ca, până în 2015, resursele exploatate în apele comunitare să atingă nivelurile din RMD. Fiecare plan va defini rata de pescuit corespunzătoare pentru stocul în cauză. Principiile care guvernează aceste planuri pe termen lung constau în:

  • asigurarea consultării pescarilor, a consumatorilor şi a oricărei alte părţi interesate;
  • fondarea fiecărui plan pe avize ştiinţifice imparţiale;
  • luarea în considerare a impactului economic, social şi de mediu al măsurilor propuse;
  • stabilirea unei rate de captură şi a mijloacelor de atingere progresivă a acesteia;
  • reducerea efectelor dăunătoare ale pescuitului asupra ecosistemului;
  • prevederea de măsuri tehnice prin care să se asigure că pescuitul diferitelor stocuri, în cazul capturilor mixte, este compatibil cu obiectivele propuse;
  • prevederea, în cele din urmă, a posibilităţii de a exploata anumite stocuri sub nivelurile prevăzute de RMD cu scopul de a obţine anumite câştiguri de productivitate pentru alte specii;
  • stabilirea obiectivelor fără a ţine cont de starea biologică a stocului în momentul intrării în vigoare a planurilor, înţelegându-se că se vor putea lua măsuri de conservare mai stricte, dacă resursa se reduce mai repede decât s-a prevăzut;
  • prevederea de orientări corespunzătoare dacă, în lipsa datelor sau din alte motive, avizul ştiinţific nu permite cuantificarea acţiunilor necesare pentru îndeplinirea condiţiilor randamentului maxim durabil;
  • revizuirea periodică a planurilor şi a obiectivelor lor.

Context

În timpul reformei PCP în 2002, accentul fusese deja pus pe importanţa unei gestionări a pescuitului pe termen mai lung în vederea păstrării resurselor piscicole în mod durabil. Acest lucru s-a reflectat, de altfel, prin elaborarea de planuri de reconstituire a stocurilor celor mai ameninţate. Cu toate acestea, din cauza pescuitului în exces, ratele de captură în cazul multor specii au cunoscut reduceri considerabile de-a lungul mai multor ani. Prin urmare, conform Comisiei, este necesar să se treacă la o etapă ulterioară şi să se inverseze această tendinţă către declin a majorităţii resurselor piscicole europene. În 2002, la Summitul mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg, statele membre s-au angajat, de altfel, să aducă stocurile la niveluri compatibile cu principiul RDM până cel târziu în 2015.

Ultima actualizare: 17.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii