RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 22 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Strategia în domeniul biodiversităţii pentru 2020

Uniunea Europeană (UE) a adoptat o strategie pentru a proteja şi îmbunătăţi situaţia biodiversităţii în Europa în următorul deceniu. Această strategie defineşte şase obiective care acoperă principalii factori determinanţi pentru pierderea biodiversităţii şi care vor permite diminuarea presiunilor majore exercitate asupra naturii.

ACT

Comunicarea Comisiei din 3 iunie 2011, intitulată: „Asigurarea noastră de viaţă, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversităţii pentru 2020” [COM(2011) 244 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Această strategie vizează stoparea pierderii biodiversităţii şi a degradării ecosistemelor în Uniunea Europeană (UE) în perspectiva anului 2020, definind şase obiective prioritare. Strategia în domeniul biodiversităţii face parte integrantă din Strategia Europa 2020, mai exact din iniţiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor».

Obiectivul 1: conservarea şi refacerea naturii

UE trebuie să vegheze la o mai bună punere în aplicare a directivelor „Păsări” şi „Habitate». Cele două directive reprezintă coloana vertebrală a politicii UE în domeniul biodiversităţii. Până în prezent, acestea au condus la o serie de succese majore, cum ar fi crearea Natura 2000, cea mai mare reţea mondială de zone protejate care acoperă peste 750 000 km2. Totuşi, progresele sunt încă insuficiente pentru a se asigura o stare de conservare favorabilă a tuturor habitatelor şi speciilor de importanţă europeană. Pentru realizarea primului obiectiv al strategiei, statele membre trebuie să pună mai bine în aplicare legislaţia existentă. În special, acestea trebuie să asigure gestionarea şi restaurarea siturilor Natura 2000 alocând resursele necesare. Astfel de acţiuni vor contribui la stoparea pierderii biodiversităţii şi vor permite refacerea acesteia până în 2020.

Obiectivul 2: menţinerea şi ameliorarea ecosistemelor şi a serviciilor aferente

Integrarea unei infrastructuri ecologice, refacerea a cel puţin 15 % din ecosistemele degradate până în 2020 şi elaborarea unei iniţiative menite să evite orice pierdere netă pentru ecosisteme şi serviciile aferente până în 2015 vor reprezenta măsuri esenţiale pentru conservarea şi îmbunătăţirea serviciilor ecosistemice (de exemplu, polenizarea culturilor de către albine).

Obiectivul 3: asigurarea caracterului durabil al agriculturii şi silviculturii

Instrumentele prevăzute în cadrul PAC trebuie să contribuie la extinderea zonelor cultivate, a terenurilor arabile şi a culturilor permanente acoperite de măsurile de biodiversitate până în 2020.

Până în 2020, se vor institui planuri de gestionare forestieră sau instrumente echivalente pentru toate pădurile aparţinând domeniului public şi pentru exploataţiile forestiere care depăşesc o anumită mărime. Acestea vor trebui să asigure o gestionare durabilă a pădurilor pentru a beneficia de finanţare în cadrul politicii de dezvoltare rurală a UE.

Măsurile adoptate pentru a asigura o gestionare durabilă în aceste două sectoare vor trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea obiectivelor 1 şi 2 ale strategiei.

Obiectivul 4: asigurarea utilizării durabile a resurselor piscicole

Măsurile adoptate în cadrul reformei politicii comune în domeniul pescuitului trebuie să permită obţinerea unei producţii maxime durabile (MSY - Maximum Sustainable Yield) până în 2015. Pentru aceasta, este esenţial să se realizeze o distribuire a populaţiei în funcţie de vârstă şi mărime, care să indice o stare bună de sănătate a stocurilor. Prin gestionarea pescuitului într-un mod care să nu aibă efecte negative semnificative asupra altor stocuri, specii şi ecosisteme, va fi posibilă obţinerea unei stări ecologice bune până în 2020, în conformitate cu cerinţele Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin.

Obiectivul 5: combaterea speciilor alogene invazive

Cu excepţia legislaţiei referitoare la utilizarea în acvacultură a speciilor exotice şi a speciilor absente la nivel local, nu există o politică globală la nivelul UE pentru combaterea speciilor alogene invazive. Cu toate acestea, astfel de specii reprezintă o adevărată ameninţare la adresa biodiversităţii europene. Prin urmare, este necesar ca acestea să fie identificate, izolate sau eradicate şi se impune controlul introducerii lor pentru a se evita apariţia unor noi specii. În acest sens, Comisia va acoperi lacunele politicilor în ceea ce priveşte combaterea speciilor alogene invazive printr-un instrument legislativ specific.

Obiectivul 6: abordarea crizei globale a biodiversităţii

UE trebuie să îşi intensifice contribuţia la lupta împotriva pierderii biodiversităţii la nivel mondial, îndeplinindu-şi angajamentele asumate cu ocazia celei de-a zecea conferinţe a părţilor (COP10) la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind diversitatea biologică, care a avut loc la Nagoya în 2010. La această conferinţă, UE s-a angajat:

  • să realizeze obiectivele stabilite prin planul strategic global pentru biodiversitate 2011-2020;
  • să pună în aplicare Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice şi distribuirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora (protocolul ABS); şi
  • să mobilizeze resurse suplimentare de finanţare în concordanţă cu amploarea provocării vizând protejarea biodiversităţii la nivel mondial.

Context

Strategia răspunde celor două angajamente majore asumate de responsabilii UE în martie 2010, şi anume stoparea pierderii biodiversităţii în UE până în 2020 şi protejarea, valorificarea şi refacerea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice în UE până în 2050.

Ultima actualizare: 09.12.2011

Consultaţi şi

  • Organizaţia Naţiunilor Unite - Convenţia privind diversitatea biologică (EN) (FR)
  • Sistemul european de informaţii privind biodiversitatea (EN)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii