RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 11 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene, Islanda şi Norvegia

Statele membre ale Uniunii Europene (UE), Islanda şi Norvegia încheie un acord care vizează accelerarea formalităţilor de transfer al suspecţilor şi al deţinuţilor prin intermediul unui mecanism de predare, precum şi o mai bună monitorizare a deciziilor referitoare la executarea mandatelor de arestare.

ACT

Decizia 2006/697/CE a Consiliului din 27 iunie 2006 privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi Islanda şi Norvegia.

SINTEZĂ

Prezentul acord urmăreşte să îmbunătăţească cooperarea judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene (UE), Islanda şi Norvegia. Acesta vizează în special accelerarea formalităţilor de transfer al suspecţilor şi al deţinuţilor prin intermediul unui mecanism de predare, precum şi o mai bună monitorizare a deciziilor referitoare la executarea mandatelor de arestare.

Prin acest acord, părţile se angajează să respecte drepturile fundamentale, să protejeze datele cu caracter personal şi să refuze predarea unei persoane în cazul în care aceasta este suspectată din motive discriminatorii. De asemenea, părţile îşi exprimă încrederea reciprocă în sistemele lor juridice şi în capacitatea lor de a asigura un proces echitabil.

Domeniu de aplicare

Mandatul de arestare poate fi emis:

  • pentru infracţiunile pasibile de o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate de cel puţin 12 luni; sau
  • în cazul în care o condamnare sau o măsură de siguranţă privative de libertate de cel puţin patru luni a fost deja pronunţată.

Faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare trebuie, de asemenea, să constituie o infracţiune în ţara în care trebuie executat mandatul (statul de executare), cu excepţia cazului în care părţile declară fapte deosebit de grave pasibile de o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin trei ani (de exemplu terorismul, traficul de persoane, pornografia infantilă).

Procedură

Mandatul de arestare conţine informaţii cu privire la identitatea persoanei căutate, coordonatele autorităţii emitente, condamnarea pronunţată şi natura infracţiunii. Acesta este notificat către sistemul de informaţii Schengen (SIS) sau, în cazul în care acest lucru este imposibil, către Interpol (EN) (ES) (FR).

În momentul arestării, persoana este informată cu privire la existenţa şi conţinutul mandatului de arestare, la posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea emitentă, precum şi cu privire la dreptul său de a beneficia de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret. Persoana poate fi menţinută în detenţie sau pusă provizoriu în libertate (în cazul în care sunt luate măsuri pentru a se evita fuga acesteia).

Dacă persoana consimte la predarea sa, decizia de executare a mandatului este luată în termen de zece zile de la data consimţământului. Dacă persoana nu îşi dă consimţământul, decizia este luată în termen de 60 de zile de la data arestării.

Persoana este predată în termen de zece zile de la decizia de executare a mandatului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în termen de zece zile de la data specificată prin acordul autorităţilor. Dacă persoana se află în continuare în detenţie la expirarea termenelor, ea este pusă în libertate.

Părţile la acord se angajează să permită tranzitul persoanei pe teritoriul lor, cu condiţia să le fie transmise informaţiile cu privire la identitatea persoanei, la existenţa mandatului de arestare şi la infracţiune.

Toate cheltuielile sunt suportate de statul care a emis mandatul. În schimb, cheltuielile efectuate pe teritoriul statului de executare pentru executarea mandatului de arestare sunt suportate de acesta din urmă.

Motive de refuz

Autorităţile judiciare sunt obligate să refuze executarea unui mandat de arestare în cazul în care infracţiunea pentru care acesta a fost emis este vizată de o amnistie, în cazul în care persoana a fost judecată pentru aceleaşi fapte şi îşi execută sau a executat pedeapsa, precum şi în cazul în care persoana nu poate, din cauza vârstei, să răspundă penal.

Acordul enumeră, de asemenea, o serie de motive pentru care statele membre au libertatea de a refuza executarea unui mandat de arestare (de exemplu, în cazul în care o persoană este urmărită în statul de executare pentru fapte identice).

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia 2006/697/CE a Consiliului

27.6.2006

-

JO L 292 din 21.10.2006

ACTE CONEXE

Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre [Jurnalul Oficial L 190 din 18.7.2002].

Ultima actualizare: 09.12.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii