RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Supravegherea persoanelor condamnate sau a persoanelor eliberate condiţionat

Această decizie-cadru încurajează recunoaşterea şi supravegherea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative între statele membre. De asemenea, aceasta defineşte normele de supraveghere a condamnărilor cu suspendare, a sancţiunilor alternative şi a condamnărilor cu amânarea aplicării pedepsei, în scopul sporirii şanselor de reintegrare socială a persoanei condamnate, al prevenirii recidivei şi al îmbunătăţirii protecţiei victimelor.

ACT

Decizia-cadru a Consiliului 2008/947/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative (A se vedea actul/actele de modificare).

SINTEZĂ

Această decizie-cadru extinde principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în vederea executării condamnărilor neprivative de libertate. Aceasta defineşte normele pe care un stat membru trebuie să le urmărească la supravegherea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative impuse de către un alt stat membru.

Decizia-cadru încurajează statele membre să coopereze mai strâns, să documenteze măsurile de supraveghere şi sancţiunile în cadrul registrelor lor naţionale, precum şi să protejeze datele cu caracter personal.

Domeniul de aplicare

Decizia-cadru vizează recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi supravegherea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative. Nu se aplică executării hotărârilor judecătoreşti prin care sunt aplicate pedepse cu închisoarea sau măsuri privative de libertate, nici recunoaşterii şi executării sancţiunilor financiare şi a ordinelor de confiscare.

Statele membre pot refuza recunoaşterea unei hotărâri sau supravegherea unei măsuri de probaţiune sau a unei sancţiuni alternative în cazul în care acestea sunt discriminatorii. De asemenea, aceste pot încheia sau continua să aplice acorduri sau regimuri bilaterale sau multilaterale în cazul în care acestea facilitează supravegherea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative, dar trebuie să informeze Consiliul şi Comisia în această privinţă.

Măsurile de probaţiune şi sancţiunile alternative

Statele membre vor supraveghea hotărârile care cuprind una sau mai multe din următoarele măsuri care necesită ca persoana condamnată:

  • să informeze autoritatea relevantă de orice schimbare de reşedinţă sau de loc de muncă;
  • să nu intre în anumite localităţi sau locuri definite;
  • să nu părăsească teritoriul statului de executare;
  • să urmeze dispoziţiile emise privind stilul de viaţă, reşedinţa, formarea etc.;
  • să se prezinte la date stabilite în faţa autorităţii relevante;
  • să evite contactul cu anumite persoane şi obiecte;
  • să repare din punct de vedere financiar prejudiciul cauzat de infracţiune;
  • să presteze activităţi în folosul comunităţii;
  • să coopereze cu un agent de supraveghere (consilier de probaţiune) sau cu un reprezentant al unui serviciu social;
  • să urmeze un tratament terapeutic sau de dezintoxicare.

Lista nu este exhaustivă. Statele membre trebuie să notifice Secretariatul General al Consiliului cu privire la alte măsuri sau sancţiuni pe care sunt pregătite să le supravegheze.

Autorităţile competente

Statele membre trebuie să informeze Secretariatul General al Consiliului cu privire la autorităţile care sunt competente să acţioneze în conformitate cu această decizie-cadru. Acestea pot fi şi autorităţi care nu sunt de natură judiciară, dacă acestea au competenţe de natură similară în temeiul normelor de drept intern. În cazul în care o decizie este luată de către o autoritate alta decât o instanţă judecătorească, trebuie elaborate prevederi pentru ca aceasta să poată fi revizuită de către o instanţă judecătorească sau de către un organism cu rol similar. Consiliul comunică Comisiei şi celorlalte state membre informaţiile privind autorităţile.

Adaptarea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunilor alternative

Când natura sau durata măsurilor de probaţiune sau a sancţiunilor alternative nu corespunde celor aplicate în cadrul normelor naţionale ale statului de executare, acesta le poate adapta în consecinţă. Cu toate acestea, aceste măsuri trebuie să fie cât mai consecvente posibil cu cele impuse de statul de condamnare. Natura sau durata măsurilor nu pot fi în niciun caz mai severe sau mai lungi decât cele impuse iniţial. Statul de condamnare trebuie notificat cu privire la orice adaptare în scris.

Dubla incriminare

Nu este necesară nicio verificare a incriminării duble pentru infracţiunile pasibile în statul de condamnare de o pedeapsă care implică privarea de libertate cu o durată de cel puţin trei ani. Acestea includ: participarea la un grup infracţional organizat, terorismul, traficul de fiinţe umane, pornografia infantilă, traficul ilicit de organe umane, de narcotice, de arme, de explozive sau de materiale nucleare sau radioactive, corupţia, criminalitatea informatică, rasismul şi xenofobia, infracţiunile de mediu, răpirea, contrafacerea şi violul.

Pentru alte infracţiuni, statul de executare poate supune recunoaşterea hotărârii judecătoreşti şi a deciziei de probaţiune, precum şi supravegherea măsurilor sau a sancţiunilor condiţiei ca hotărârea să privească fapte care constituie infracţiuni în temeiul legii sale naţionale.

Motive de refuz al recunoaşterii, termen şi costuri

Statul de executare poate refuza recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti sau a unei măsuri de probaţiune, sau să supravegheze măsurile sau sancţiunile impuse, dacă:

  • certificatul este incomplet sau nu corespunde hotărârii judecătoreşti sau măsurii de probaţiune;
  • nu sunt îndeplinite criteriile de transmitere a hotărârii judecătoreşti sau a măsurii de probaţiune;
  • recunoaşterea şi supravegherea ar contraveni principiului ne bis in idem;
  • hotărârea judecătorească se referă la fapte care nu ar constitui o infracţiune în temeiul legii sale naţionale, cu excepţia situaţiei în care faptele se referă la infracţiuni în materie fiscală, vamală şi de schimb valutar;
  • acţiunea este prescrisă în temeiul legislaţiei sale naţionale;
  • supravegherea este imposibilă datorită imunităţii conferite de legislaţia sa naţională;
  • persoana condamnată nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru fapta cu privire la care a fost pronunţată hotărârea judecătorească;
  • persoana condamnată nu a compărut la proces, cu excepţia cazului în care persoana a fost citată personal, persoana a împuternicit un reprezentant legal sau, dacă, ca urmare a deciziei, persoana nu contestă decizia, sau nu solicită o rejudecare sau un apel;
  • hotărârea judecătorească sau măsura de probaţiune ordonă un tratament medical pe care statul de executare nu-l poate asigura;
  • durata măsurii sau sancţiunii este mai mică de şase luni;
  • în temeiul legislaţiei sale, infracţiunea s-a comis pe teritoriul său.

Din momentul în care acesta primeşte hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune şi certificatul, statul de executare are la dispoziţie 60 de zile în care să informeze statul de condamnare dacă recunoaşte sau nu hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune şi dacă îşi va asuma responsabilitatea pentru supravegherea executării acesteia. Statul de condamnare, sau statul de executare pot acorda o amnistie; statul de executare trebuie să informeze în scris statul de condamnare cu privire la o astfel de decizie.

Costurile rezultate în urma aplicării acestei decizii-cadru sunt suportate de statul de executare, cu excepţia celor care apar pe teritoriul statului de condamnare.

Obligaţii privind competenţa judiciară

Autoritatea competentă a statului de executare trebuie să informeze în scris autoritatea competentă a statului de condamnare cu privire la orice decizie de modificare a măsurilor de probaţiune sau a sancţiunilor alternative, de revocare a suspendării unei condamnări a hotărârii judecătoreşti sau a deciziei privind liberarea condiţionată, de executare a pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate, precum şi de prescriere a măsurilor de probaţiune sau a sancţiunilor alternative.

În toate cazurile, statul de executare trebuie să informeze în scris statul de condamnare în cazul în care acesta transmite hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune şi certificatul către o autoritate care este responsabilă cu recunoaşterea şi supravegherea acestora. Mai mult, statul de executare trebuie să notifice statul de condamnare privind imposibilitatea supravegherii măsurilor de probaţiune sau a sancţiunilor alternative dacă persoana condamnată nu poate fi localizată pe teritoriul acestuia.

În cazul în care statul de condamnare are competenţa judiciară privind deciziile ulterioare, statul de executare trebuie să-l informeze cu privire la rezultatele care necesită revocarea suspendării executării hotărârii judecătoreşti sau a deciziei privind eliberarea condiţionată sau a unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri care implică impunerea privării de libertate. În plus, statul de executare trebuie să furnizeze toate datele esenţiale pe care le solicită statul de condamnare. Statul de condamnare are obligaţia de a furniza statului de executare informaţii privind deciziile luate referitoare la revocarea suspendării executării hotărârii judecătoreşti sau a deciziei privind liberarea condiţionată, la aplicarea sau la impunerea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri care implică privarea de libertate şi la prescrierea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunilor alternative.

În cazul în care persoana condamnată fuge din statul de executare sau nu mai are reşedinţa legală obişnuită în statul respectiv, autoritatea competentă a statului de executare poate transfera înapoi autorităţii competente din statul de condamnare competenţa sa judiciară. Acest lucru se aplică tuturor situaţiilor în care statul de condamnare iniţiază proceduri penale noi împotriva persoanei condamnate.

Această decizie-cadru înlocuieşte dispoziţiile corespunzătoare ale Convenţiei Consiliului Europei din 1964 privind supravegherea persoanelor condamnate condiţionat sau liberate condiţionat.

Definiţii-cheie
  • Hotărâre judecătorească: orice hotărâre judecătorească definitivă sau ordin pronunţat de o instanţă judecătorească din statul de condamnare care impune unei persoane fizice o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură care implică privarea de libertate, o condamnare cu suspendare sau condiţionată sau o sancţiune alternativă.
  • Condamnare cu suspendare: o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată condiţionat, integral sau parţial, în momentul pronunţării sentinţei, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune.
  • Condamnare cu amânarea aplicării pedepsei: o hotărâre judecătorească conform căreia aplicarea unei pedepse a fost amânată condiţionat, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune, sau în care una sau mai multe măsuri de probaţiune sunt impuse în locul unei pedepse cu închisoarea sau al unei măsuri privative de libertate.
  • Sancţiune alternativă: o sancţiune care nu constă într-o pedeapsă cu închisoarea, într-o măsură privativă de libertate sau într-o sancţiune financiară şi care presupune o obligaţie sau o măsură de constrângere.
  • Decizie de probaţiune: o hotărâre judecătorească sau o decizie definitivă a unei autorităţi competente a statului de condamnare care acordă o liberare condiţionată sau care impune măsuri de probaţiune.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia-cadru 2008/947/JAI

16.12.2008

6.12.2011

JO L 337 din 16.12.2008

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia-cadru 2009/299/JAI

28.3.2009

28.3.2011

JO L 81 din 27.3.2009

Ultima actualizare: 31.03.2009
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii