RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Drepturile victimelor criminalităţii (propunere)

Comisia propune norme minime privind victimele criminalităţii. Propunerea de directivă este menită să garanteze că se ţine seama de nevoile specifice ale victimelor cu ocazia procedurii penale, indiferent de natura infracţiunii sau de locul comiterii ei în Uniunea Europeană (UE).

PROPUNERE

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii [COM(2011) 275 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Comisia propune o directivă care vizează să garanteze că victimele * criminalităţii beneficiază de acelaşi nivel de protecţie, sprijin şi acces la justiţie în toate ţările Uniunii Europene (UE). Aceasta va înlocui Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale şi face parte dintr-un ansamblu de măsuri menite să consolideze drepturile victimelor.

Directiva va recunoaşte statutul de victimă nu doar pentru persoanele care au suferit un prejudiciu în urma unei infracţiuni penale, ci şi pentru unii membri ai familiei * dacă persoana în cauză decedează în urma infracţiunii.

Informarea şi sprijinirea victimelor

Pentru a-şi putea exercita drepturile, victimele trebuie să primească suficiente informaţii într-o formă comprehensibilă. De asemenea, acestea trebuie să aibă acces la servicii de asistenţă psihologică şi să beneficieze de o asistenţă practică. Propunerea vizează să garanteze victimelor:

  • dreptul de a primi informaţii încă de la primul contact cu autoritatea judiciară, în special despre modul în care pot depune o plângere, detaliile procedurii şi modul în care pot obţine protecţie, dacă aceasta este necesară;
  • dreptul de a primi informaţii cu privire la propria cauză, în special despre decizia de încetare sau continuare a anchetei, data şi locul procesului şi, în anumite condiţii, despre punerea în libertate a persoanei urmărite;
  • dreptul de a înţelege şi de a fi înţeles;
  • dreptul la servicii de interpretariat şi traducere: victimele care nu vorbesc limba de procedură trebuie să poată beneficia gratuit de servicii de interpretariat şi să primească o traducere a plângerii depuse, a oricărei decizii de încetare a procedurilor, precum şi a oricăror informaţii care se referă la drepturile sale;
  • dreptul de acces la serviciile de sprijinire a victimelor: aceste servicii trebuie să fie gratuite şi accesibile şi anumitor membri ai familiei victimei. Acestea oferă sprijin emoţional şi psihologic, precum şi sprijin practic privind, de exemplu, aspectele financiare şi rolul victimei în cadrul procedurii penale.

Participarea victimelor la procedurile penale

Victimele au un interes legitim să se facă dreptate. În plus, acestea trebuie să poată participa la procedura penală la care sunt parte. În acest sens, propunerea Comisiei prevede o serie de drepturi care trebuie să li se asigure:

  • dreptul de a li se confirma înregistrarea plângerii;
  • dreptul de a fi ascultate în cursul procedurii;
  • dreptul de a contesta o decizie de neîncepere a urmăririi penale;
  • dreptul la garanţii în cazul în care se recurge la servicii de mediere sau la alte servicii de justiţie reparatorie; obiectivul este de a proteja victimele împotriva oricărei intimidări sau persecuţii ulterioare în cursul acestui proces. Aceste servicii trebuie să fie utilizate doar cu acordul victimei şi după informarea corectă a acesteia. Acordul respectiv poate fi retras în orice moment;
  • dreptul la asistenţă juridică şi la rambursarea cheltuielilor atunci când victima participă la procedura penală;
  • dreptul la restituirea bunurilor sechestrate pe durata procedurii penale;
  • dreptul de a obţine o decizie privind despăgubirile din partea autorului infracţiunii în cadrul procedurii penale;
  • în ceea ce priveşte victimele rezidente într-o altă ţară a UE, dificultăţile conexe trebuie să fie atenuate, în special prin luarea declaraţiei victimei imediat după depunerea plângerii şi prin recurgerea cât mai mult posibil la videoconferinţe şi teleconferinţe pentru audierea victimelor. Atunci când nu poate depune plângere în statul în care a fost comisă infracţiunea, victima trebuie să poată face acest lucru în statul de reşedinţă, care va transmite plângerea statului în cauză.

Protecţia victimelor şi recunoaşterea vulnerabilităţii lor

Comisia propune adoptarea unor măsuri pentru protejarea victimelor şi familiilor acestora împotriva unor eventuale represalii sau intimidări din partea autorului infracţiunii. Astfel, autorităţile trebuie să se asigure de reducerea contactului cu acesta din urmă, în special în clădirile în care se desfăşoară procedurile.

Pe durata anchetei, victimele vor fi audiate rapid şi nu mai mult decât este necesar. Dacă doresc, victimele pot fi însoţite de un reprezentat legal sau de o persoană aleasă de acestea. Trebuie să se protejeze viaţa lor privată şi viaţa familiei lor.

Propunerea de directivă recunoaşte că unele persoane se confruntă cu un risc deosebit de ridicat de a suferi din nou în cadrul procedurilor judiciare. Acestor victime vulnerabile li se acordă, după evaluarea nevoilor lor individuale, anumite drepturi şi servicii suplimentare. Copiii, persoanele cu handicap, victimele violenţei sexuale sau ale traficului de persoane sunt considerate de propunere ca victime vulnerabile.

Pentru a răspunde mai bine nevoilor victimelor, este important să se garanteze că practicienii din domeniul justiţiei, personalul poliţiei şi furnizorii de servicii de sprijinire a victimelor beneficiază de o formare adecvată.

Termeni-cheie ai actului
  • Victimă: o persoană fizică ce a suferit un prejudiciu, inclusiv o atingere adusă integrităţii sale fizice sau mentale, o suferinţă emoţională sau o pierdere materială, cauzate în mod direct de o infracţiune, precum şi membrii familiei unei persoane al cărei deces a fost cauzat de o infracţiune.
  • Membru al familiei: soţul/soţia, concubinul/concubina, partenerul înregistrat/partenera înregistrată, rudele în linie directă, fraţii şi surorile, precum şi persoanele aflate în întreţinerea victimei.

REFERINŢE

PropunereJurnalul OficialProcedură

COM(2011) 275

-

2011/129/COD

ACTE CONEXE

Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă [COM(2011) 276 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Regulamentul propus vizează ca toate măsurile de protecţie decise de un stat membru să fie uşor recunoscute în restul UE, fără alte formalităţi decât un certificat standardizat multilingv.
Procedura de codecizie (2011/0130/COD)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 18 mai 2011 intitulată „Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană” [COM(2011) 274 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 11.07.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii