RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Metode alternative de soluţionare a litigiilor: medierea

Această directivă facilitează utilizarea medierii ca metodă de soluţionare a litigiilor transfrontaliere în materie civilă şi comercială.

ACT

Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială.

SINTEZĂ

Prin această directivă, Uniunea Europeană (UE) îşi propune să încurajeze soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor, în special prin recurgerea la mediere *.

Directiva se aplică litigiilor transfrontaliere în materie civilă şi comercială, cu excepţia chestiunilor fiscale, vamale şi administrative şi a răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorităţii publice. Directiva nu se aplică Danemarcei.

Directiva prevede ca statele membre să autorizeze instanţele să sugereze părţilor utilizarea acestei metode, fără însă a le obliga în acest sens.

Executarea acordurilor încheiate prin mediere

Chiar dacă acordurile obţinute prin mediere au în general şanse mai mari să fie executate în mod benevol, directiva asigură că toate statele membre instituie o procedură prin care un acord poate, la cererea părţilor, să fie confirmat printr-o hotărâre judecătorească, decizie sau act autentic emis de o instanţă sau de o autoritate publică.

Această procedură permite recunoaşterea reciprocă şi executarea pe întreg teritoriul UE a acordurilor obţinute prin mediere, în aceleaşi condiţii ca cele stabilite pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială şi în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.

Suspendarea termenelor de prescripţie

Statele membre trebuie să asigure că părţile nu sunt împiedicate să iniţieze o procedură judiciară sau arbitrală în urma unei medieri din cauza expirării termenelor de prescripţie.

Asigurarea confidenţialităţii şi a calităţii medierii

Nici mediatorul, nici alte persoane implicate într-un proces de mediere nu sunt obligate să prezinte, în cadrul unei proceduri judiciare, probe privind informaţiile obţinute cu ocazia medierii. Acest lucru este admis doar atunci când:

  • se dovedeşte necesar din considerente imperioase de ordine publică, în special pentru a asigura integritatea fizică a unei persoane etc.;
  • divulgarea conţinutului acordului rezultat în urma medierii este necesar pentru punerea în aplicare sau executarea acestuia.

Statele membre trebuie să încurajeze, de asemenea, formarea mediatorilor, precum şi elaborarea şi aplicarea unor coduri voluntare de conduită pentru această profesie.

Context

Această directivă este o continuare a Cărţii verzi din 2002 (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) privind modalităţile alternative de soluţionare a litigiilor şi a Codului de conduită pentru mediatori elaborat în octombrie 2004.

Termeni-cheie ai actului
  • Mediere: procesul prin care părţile într-un litigiu încearcă, din proprie iniţiativă, să ajungă la un acord privind soluţionarea litigiului, cu asistenţa unui mediator.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2008/52/CE

12.6.2008

21.5.2011 (articolul 10: 21.11.2010)

JO L 136 din 24.5.2008

Ultima actualizare: 05.12.2011

Consultaţi şi

Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii