RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 14 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Comunicarea şi notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare

Procedurile judiciare prevăd transmiterea actelor între părţile implicate. Acest regulament are ca obiectiv instituirea unei proceduri de transmitere standardizate, pentru a garanta comunicarea şi notificarea rapide şi eficiente a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială între părţile din state membre diferite. Acest regulament a intrat în vigoare la 13 noiembrie 2008 şi abrogă Regulamentul (CE) nr. 1348/2000.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind comunicarea şi notificarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („comunicarea sau notificarea actelor”) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului.

SINTEZĂ

Acest regulament este aplicabil în materie civilă sau comercială atunci când actele judiciare sau extrajudiciare trebuie să fie transmise dintr-un stat membru în altul pentru a fi comunicate sau notificate. Acesta nu se aplică în materie fiscală, vamală, administrativă sau în cazurile în care un stat răspunde privind acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice; regulamentul nu se aplică nici în cazul în care nu este cunoscută adresa destinatarului.

Îmbunătăţirea comunicării şi notificării actelor judiciare şi extrajudiciare

Acest regulament are ca obiectiv îmbunătăţirea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 (a se vedea Raportul COM(2004) 603). Principalele modificări privesc introducerea:

  • unei reguli care dispune că agenţia de primire trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a comunica sau notifica actul în cel mai scurt termen şi, în orice caz, în termen de o lună de la primire;
  • unui nou formular tip pentru a informa destinatarul cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului notificat sau comunicat în momentul notificării sau al comunicării acestuia sau returnând actul agenţiei de primire, în termen de o săptămână;
  • unei reguli care dispune că, costurile ocazionate de angajarea unui funcţionar judiciar sau a unei persoane competente, în conformitate cu legislaţia statului membru de primire, trebuie să corespundă unei taxe unice şi fixe, stabilite în prealabil de acel stat membru, cu respectarea principiilor proporţionalităţii şi nediscriminării;
  • unor condiţii uniforme pentru comunicarea sau notificarea actelor prin intermediul serviciilor poştale (scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia).

Agenţiile din cadrul statelor membre asigură transmiterea

Agenţiile desemnate de statele membre răspund de transmiterea şi de primirea actelor. Statele membre trebuie să prezinte Comisiei denumirile şi adresele agenţiilor, competenţa teritorială a acestora, limbile care pot fi utilizate şi mijloacele de primire a actelor. De asemenea, fiecare stat membru are o autoritate centrală însărcinată să furnizeze informaţii agenţiilor, să soluţioneze dificultăţile care pot să apară şi să înainteze agenţiei competente de primire cererile de comunicare sau de notificare din partea agenţiei de transmitere, în cazuri excepţionale. Statele federale, statele în care coexistă mai multe sisteme juridice şi cele care au unităţi teritoriale autonome pot desemna mai multe agenţii şi mai multe autorităţi centrale. Desemnarea acestora este valabilă timp de cinci ani şi poate fi reînnoită la fiecare cinci ani.

Accelerarea comunicării şi notificării actelor judiciare şi extrajudiciare

Eventualele cheltuieli pentru traducere efectuate înainte de transmiterea actului sunt suportate de solicitant, care transmite actele către agenţia de transmitere. Agenţia de transmitere trebuie să informeze solicitantul că, dacă actul nu este redactat într-o limbă înţeleasă de destinatar sau în limba oficială a statului membru în care acesta trebuie comunicat sau notificat, acesta din urmă poate refuza primirea actului.

Actele trebuie transmise direct şi în cel mai scurt timp între agenţii, prin orice mijloace corespunzătoare, cu condiţia ca acestea să fie lizibile şi conforme cu originalul. Actele trebuie însoţite de formularul tip anexat la acest regulament, completat într-una dintre limbile acceptate de statul membru. Actele sunt scutite de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă. Agenţia de primire trebuie să expedieze o confirmare de primire în termen de şapte zile. Aceasta trebuie să contacteze autoritatea de transmitere în cel mai scurt termen dacă există informaţii lipsă.

Comunicarea şi notificarea actelor conform legislaţiei statelor membre de primire în termen de o lună

Agenţia de primire comunică sau notifică actul în termen de o lună. Dacă acest lucru nu este posibil, agenţia de primire trebuie să informeze agenţia de transmitere şi să încerce în continuare să comunice sau să notifice actul. Comunicarea sau notificarea se efectuează în conformitate cu legislaţia statului membru de primire sau în conformitate cu o modalitate specială, dacă agenţia de transmitere solicită acest lucru şi dacă această modalitate este conformă cu legislaţia naţională. După ce comunicarea sau notificarea s-a efectuat, trebuie completat un certificat care confirmă îndeplinirea formalităţilor într-o limbă acceptată de statul membru de transmitere şi trebuie expediat agenţiei de transmitere.

Data comunicării sau notificării este cea la care actul a fost comunicat sau notificat în conformitate cu legislaţia statului membru de primire, cu excepţia cazurilor în care acesta trebuie transmis într-un termen determinat, conform legislaţiei statului respectiv. Comunicarea sau notificarea nu trebuie să determine costuri sau taxe în statul membru de primire, exceptând cazurile în care se recurge la o metodă specială sau la intervenţia unui funcţionar judiciar. În acest caz, cheltuielile sunt suportate de către solicitant. Statele membre trebuie să stabilească în prealabil o taxă unică şi fixă şi să o comunice Comisiei.

De asemenea, actele pot fi comunicate sau notificate direct, expediate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul funcţionarilor judiciari, al autorităţilor sau al altor persoane competente din statul membru de primire, dacă statul membru în cauză autorizează acest lucru. În situaţii excepţionale, actele pot fi transmise agenţiilor unui alt stat membru pe cale consulară sau diplomatică.

Informarea destinatarului cu privire la dreptul de a refuza primirea actului comunicat sau notificat

Agenţia de primire informează destinatarul cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului, dacă acesta nu este redactat într-o limbă pe care o înţelege sau în limba oficială a statului membru în care se efectuează comunicarea sau notificarea. Acest refuz trebuie manifestat în momentul comunicării sau notificării actului sau prin returnarea actului la agenţia de primire în termen de o săptămână.

Dacă este vorba despre o citaţie sau de un act echivalent şi pârâtul nu se prezintă la înfăţişare, nu se poate pronunţa nicio hotărâre atât timp cât nu s-a stabilit că actul a fost comunicat sau notificat în conformitate cu legislaţia statului membru, că a fost remis şi că pârâtul a avut suficient timp ca să îşi poată pregăti apărarea. Cu toate acestea, se poate pronunţa o hotărâre dacă actul a fost transmis printr-unul dintre mijloacele stabilite în prezentul regulament şi dacă s-au scurs mai mult de şase luni fără să se fi putut obţine niciun certificat, în pofida tuturor demersurilor efectuate la autorităţile competente din statul membru de primire. Dacă pârâtul nu a luat cunoştinţă de act la timp pentru a se prezenta la înfăţişare, se poate solicita extinderea termenului pentru exercitarea unei căi de atac (repunerea în termen) într-un termen rezonabil, după ce pârâtul a luat la cunoştinţă hotărârea.

Comisia trebuie să redacteze un manual care să cuprindă informaţiile furnizate de statele membre şi să îl actualizeze periodic. Până în 2011, apoi la fiecare cinci ani, Comisia va prezenta, între altele, un raport cu privire la aplicarea acestui regulament, acordând o atenţie deosebită eficienţei agenţiilor.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 [adoptare: codecizie COD/2005/0126]

30.12.2007
aplicabil de la 13.11.2008,
cu excepţia articolului 23 care este aplicabil de la 13.8.2008

-

JO L 324 din 10.12.2007.

Ultima actualizare: 21.05.2008

Consultaţi şi

Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii