RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 12 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Consolidarea cooperării cu Elveţia, Norvegia şi Islanda: Convenţia de la Lugano (2007)

Spre sfârşitul anului 2007 s-a semnat o convenţie privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, astfel încât hotărârile să se bucure de acelaşi nivel de recunoaştere în circuitul juridic între statele membre ale Uniunii Europene (UE) şi Elveţia, Norvegia şi Islanda. La intrarea în vigoare, aceasta va înlocui Convenţia de la Lugano din 1988 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială. Alte ţări care nu fac parte din UE pot adera la noua convenţie în anumite condiţii.

ACT

Decizia 2007/712/CE a Consiliului din 15 octombrie 2007 privind semnarea, în numele Comunităţii, a Convenţiei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială.

SINTEZĂ

„Noua Convenţie de la Lugano” se va aplica competenţei judiciare, recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie civilă şi comercială. Aceasta nu se va aplica în materie fiscală, vamală şi administrativă şi nici în ceea ce priveşte starea şi capacitatea juridică a persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamentele şi succesiunile, falimentele sau concordatele, securitatea socială sau arbitrajul.

Cu această decizie, Consiliul Uniunii Europene (UE) îl autorizează pe Preşedintele Consiliului să desemneze persoanele împuternicite a semna convenţia în numele Comunităţii. Textul convenţiei este ataşat la decizie.

Obţinerea unui nivel ridicat de recunoaştere a hotărârilor în circuitul juridic

Convenţia, semnată la data de 30 octombrie 2007 de Comunitatea Europeană, împreună cu Danemarca, Islanda, Norvegia şi Elveţia, va intra în vigoare de îndată ce va fi ratificată de semnatari. Aceasta va înlocui Convenţia de la Lugano din 16 septembrie 1988. Părţile contractante trebuie să-şi depună instrumentele de ratificare la Consiliul Federal Elveţian, care va servi drept depozitar al convenţiei. De îndată ce a intrat în vigoare, convenţia va fi deschisă:

  • viitorilor membri ai Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS);
  • statelor membre ale Comunităţii Europene care acţionează în numele anumitor teritorii din afara Europei care fac parte din teritoriul respectivului stat sau de ale căror relaţii externe este responsabil statul membru respectiv;
  • oricărui alt stat, cu condiţia acordului unanim al tuturor părţilor contractante.

În temeiul normelor aplicabile între statele membre ale UE

Convenţia vine în continuarea cadrului juridic actual al Comunităţii, şi anume, Regulamentul „Bruxelles I” privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială între statele membre. Prin urmare, normele vor fi similare în cadrul UE şi în Elveţia, Norvegia şi Islanda. De asemenea, convenţia va facilita recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărârilor transmise de instanţele naţionale ale acestor ţări.

În general, convenţia prevede că persoanele domiciliate într-un stat obligat prin convenţie sunt acţionate în justiţie în instanţele din acel stat, indiferent de naţionalitatea lor. Cu toate acestea, aceasta prevede norme speciale de competenţă judiciară în anumite materii, cum ar fi cele privind:

  • contractele: competenţa judiciară le revine instanţelor de la locul de executare a obligaţiilor;
  • întreţinerea: competenţa judiciară le revine instanţelor de la locul unde este domiciliat sau îşi are reşedinţa obişnuită creditorul obligaţiei de întreţinere;
  • ofensa, delictul sau cvasidelictul: competenţa judiciară le revine instanţelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă.

De asemenea, convenţia prevede competenţele judiciare specifice în materie de asigurări, contracte încheiate de consumator şi contracte individuale de muncă. Competenţa judiciară în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor imobile le revine exclusiv instanţelor statului contractant pe teritoriul căruia este situat imobilul.

La convenţie s-au anexat o serie de protocoale pentru a garanta, printre altele, interpretarea cât mai uniformă a acesteia.

Semnarea convenţiei marchează o evoluţie instituţională majoră

Curtea Europeană de Justiţie confirmă în cadrul Avizului său 1/03 competenţa exclusivă a Comunităţii Europene de a încheia noua Convenţie de la Lugano.

Convenţia, semnată în numele Comunităţii la 30 octombrie 2007, reprezintă un element-cheie al dreptului comunitar. Aceasta are o valabilitate nelimitată.

Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2008 a aprobat încheierea Convenţiei în numele Comunităţii. De asemenea, această decizie a stabilit declaraţiile ce trebuie formulate în momentul depunerii instrumentului comunitar de ratificare (anexate la decizie).

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia 2007/712/CE

15.10.2007

-

JO L 339 din 21.12.2007

Ultima actualizare: 02.10.2009

Consultaţi şi

  • Site-ul web al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene privind Convenţia de la Lugano (EN) (FR)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii