RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 10 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale – regulamentul „Roma II”

Acest regulament stabileşte legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale în cazul unui conflict de legi, însă fără a armoniza dreptul material al statelor membre. Acesta se aplică începând din 2009 în toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) cu excepţia Danemarcei, în materie civilă şi comercială, anumite domenii fiind excluse din domeniul de aplicare, cum sunt relaţiile de rudenie sau răspunderea statului.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale („Roma II”).

SINTEZĂ

În situaţii care implică un conflict de legi, acest regulament stabileşte legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale în materie civilă şi comercială. Acestea din urmă includ, între altele, răspunderea pentru produse defectuoase, gestiunea de afaceri sau „culpa in contrahendo” (obligaţii necontractuale care decurg din înţelegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract). Aplicabil începând cu data de 11 ianuarie 2009 în toate statele membre cu excepţia Danemarcei, regulamentul nu urmăreşte armonizarea dreptului material al statelor în materie de obligaţii necontractuale, ci armonizarea normelor care reglementează conflictul de legi. Aşadar, aceste norme vor desemna aceeaşi lege naţională aplicabilă unei obligaţii necontractuale, indiferent de statul membru în care a fost introdusă acţiunea. Ca regulă generală, legea aplicabilă este:

  • legea ţării în care se produce prejudiciul; sau, dacă nu este cazul,
  • legea ţării în care persoana responsabilă şi persoana care a suferit prejudiciul au reşedinţa obişnuită în momentul producerii prejudiciului; sau, dacă nu este cazul
  • legea ţării cu care cazul are legături în mod vădit mai strânse decât cu celelalte ţări menţionate anterior.

În final, regulamentul autorizează părţile să aleagă, de comun acord, legea aplicabilă obligaţiei lor.

Totuşi, regulamentul prevede norme specifice pentru anumite domenii, cum sunt responsabilitatea pentru produse defectuoase sau drepturile de proprietate intelectuală. În plus, regulamentul nu se aplică în materie fiscală, vamală şi administrativă şi nici răspunderii statului sau, în special, relaţiilor de rudenie sau matrimoniale.

Stabilirea legii aplicabile: armonizarea normelor care reglementează conflictul de legi în UE

Regulamentul „Roma II” se aplică de către instanţele statelor membre începând cu data de 11 ianuarie 2009 (data aplicării). Acesta se aplică faptelor cauzatoare de prejudicii care au avut loc anterior acestei date, şi anume tuturor faptelor cauzatoare de prejudicii care au avut loc după 20 august 2007 (data intrării în vigoare).

Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale stabilită conform dispoziţiilor acestui regulament reglementează în special:

  • condiţiile şi întinderea răspunderii, inclusiv identificarea persoanelor care pot răspunde pentru faptele lor;
  • motivele de exonerare de răspundere, de limitare şi de partajare a răspunderii;
  • existenţa, natura şi evaluarea prejudiciului invocat sau a despăgubirilor solicitate;
  • măsurile asigurătorii pe care le poate adopta o instanţă pentru a preveni sau înceta prejudiciul sau pentru a asigura acordarea de despăgubiri (conform dreptului procedural naţional);
  • posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de a pretinde despăgubiri, inclusiv prin succesiune;
  • persoanele care au dreptul la despăgubiri pentru prejudicii suferite personal;
  • răspunderea pentru fapta altuia;
  • modalitatea de stingere a obligaţiilor şi normele care reglementează prescripţia şi decăderea bazate pe expirarea unui termen.

Ca regulă generală (articolul 4), legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-o faptă ilicită este legea ţării în care s-a produs prejudiciul, indiferent de ţara sau ţările în care s-ar putea manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt. Cu toate acestea, în cazul în care persoana a cărei răspundere este invocată şi persoana care a suferit prejudiciul au reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară în momentul producerii prejudiciului, se aplică legea respectivei ţări. În cazul în care există în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă ţară, se aplică legea acestei din urmă ţări. Ca exemplu, o astfel de legătură se poate traduce prin relaţii preexistente între părţi, ca de pildă un contract. Acest regulament are un caracter universal, adică legea specificată se aplică, chiar dacă este vorba despre o lege a unei ţări terţe.

Cu toate acestea, regulamentul prevede libertatea de a alege a părţilor, care pot stabili legea aplicabilă unei obligaţii necontractuale: fie printr-un acord încheiat ulterior producerii faptului cauzator de prejudicii, fie - între comercianţi - printr-un acord liber negociat anterior producerii faptului cauzator de prejudicii. Fără a aduce atingere drepturilor terţilor, alegerea trebuie să fie expresă sau să rezulte în mod clar din situaţie. Este important să se reţină că această libertate de a alege este exclusă pentru anumite domenii, cum ar fi încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală (a se vedea mai jos). În plus, în cazul în care s-a ales legea unei alte ţări decât cea în care se află toate elementele relevante pentru situaţia respectivă, nu este permisă derogarea prin acord de la dispoziţiile imperative. În mod similar, în cazul în care acestea aleg să aplice legea unei ţări terţe, părţile nu pot deroga prin acordul lor de la aplicarea dispoziţiilor comunitare, în cazul în care toate elementele relevante pentru situaţie se găsesc într-unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene.

În cazul îmbogăţirilor fără justă cauză, inclusiv al plăţii nedatorate, este aplicabilă legea care reglementează o relaţie existentă între părţi, de exemplu, un contract sau un fapt ilicit care are o legătură strânsă cu îmbogăţirea fără justă cauză. Dacă nu există relaţii între părţi, dar acestea din urmă au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat în momentul producerii faptului cauzator al îmbogăţirii fără cauză, se aplică legea respectivei ţări. Dacă nu este cazul, legea aplicabilă este cea a ţării în care s-a produs îmbogăţirea fără justă cauză. În cazul în care îmbogăţirea fără justă cauză are în mod vădit legături mai strânse cu o altă ţară, se aplică legea acestei din urmă ţări. Acelaşi lucru este valabil pentru gestiunea afacerilor (legea care reglementează o relaţie existentă între părţi sau, dacă nu este cazul, legea ţării în care părţile au reşedinţa obişnuită sau, dacă nu este cazul, legea ţării în care s-a efectuat gestiunea afacerilor sau, în fine, legea ţării cu care există în mod vădit legături mai strânse). În ceea ce priveşte „culpa in contrahendo (obligaţii necontractuale care decurg din înţelegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract), se aplică legea aplicabilă contractului (indiferent dacă contractul s-a semnat sau nu). În sensul acestui regulament, conceptul „culpa in contrahendo” este autonom şi nu ar trebui interpretat în mod necesar în sensul legislaţiei naţionale. Dacă legea nu poate fi stabilită, se aplică legea ţării în care s-a produs prejudiciul sau, dacă nu este cazul, legea ţării în care părţile au reşedinţa obişnuită (în aceeaşi ţară) sau cea a ţării cu care există legături în mod vădit mai strânse.

Pentru anumite domenii specifice, regulamentul prevede aplicarea legii următoare:

  • Răspunderea pentru produse defectuoase Legea ţării în care persoana care a suferit prejudiciul a avut reşedinţa obişnuită în momentul producerii prejudiciului, dacă produsul a fost comercializat în ţara respectivă. Dacă nu este cazul, legea ţării în care s-a achiziţionat produsul. Dacă nu este cazul, legea ţării în care a fost cauzat prejudiciul, dacă produsul a fost comercializat în ţara respectivă. Cu toate acestea, legea aplicabilă este legea ţării în care are reşedinţa obişnuită persoana a cărei răspundere este invocată, dacă această persoană nu putea să prevadă comercializarea produsului respectiv într-una dintre ţările menţionate anterior. Dacă fapta ilicită are în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă ţară, ca de pildă un contract existent între părţi, se aplică legea celeilalte ţări.
  • Concurenţa neloială şi actele care îngrădesc libera concurenţă. În cazul obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-un act de concurenţă neloială legea aplicabilă este legea ţării în care sunt sau pot fi afectate relaţiile concurenţiale sau interesele colective ale consumatorilor. În schimb, dacă un astfel de act afectează interesele unui anumit concurent, se aplică regula prevăzută la articolul 4. Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din restrângerea concurenţei este legea ţării în care piaţa este sau poate fi afectată. În cazul în care piaţa este afectată (sau poate fi afectată) în mai multe ţări, reclamantul care introduce acţiunea în faţa instanţei de la domiciliul pârâtului poate alege legea acestei ţări, cu condiţia ca piaţa din respectiva ţară să fie afectată. În cazul în care reclamantul cheamă în justiţie în faţa acelei instanţe mai mulţi pârâţi, acesta îşi poate întemeia cererea numai pe legea respectivei instanţe dacă restrângerea concurenţei afectează piaţa statului membru al instanţei respective. Nu se poate deroga de la legea aplicabilă privind obligaţiile necontractuale care decurg din concurenţa neloială sau din acte care îngrădesc libera concurenţă printr-un acord încheiat în temeiul articolului 14 din acest regulament. Acest articol prevede libertatea de a alege a părţilor pentru a stabili legea aplicabilă unei obligaţii necontractuale printr-un acord comun.
  • Daune aduse mediului. Se aplică norma generală menţionată anterior, cu excepţia cazurilor în care persoana care pretinde despăgubiri pentru aceste prejudicii doreşte să-şi întemeieze acţiunea pe legea ţării în care a avut loc faptul cauzator de prejudiciu.
  • Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală este cea a ţării pentru care se solicită protecţia. Nu se poate deroga de la această dispoziţie printr-un acord (articolul 14).
  • Responsabilitatea pentru greve sau acţiuni sindicale. Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale ce decurg din răspunderea unui lucrător, a unui angajator, sau a unui sindicat, pentru prejudicii cauzate de greve sau de acţiuni sindicale, în curs de desfăşurare sau terminate, este legea ţării în care va fi sau a fost întreprinsă acţiunea respectivă.

Excluderea anumitor aspecte din domeniul de aplicare

Acest regulament nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului. De asemenea, sunt excluse din domeniul de aplicare al regulamentului obligaţiile necontractuale care decurg:

  • din relaţiile de rudenie sau din relaţii similare, inclusiv obligaţii de întreţinere;
  • din regimurile matrimoniale sau din regimurile patrimoniale ale relaţiilor care au efecte comparabile cu căsătoria şi cu succesiunile;
  • din cambii, cecuri şi bilete la ordin, precum şi alte instrumente negociabile;
  • din dreptul societăţilor comerciale, al asociaţiilor şi al persoanelor juridice cu privire la aspecte precum constituirea şi personalitatea juridică, răspunderea asociaţilor etc.;
  • din relaţiile dintre fondatorii, membrii consiliului de administraţie şi beneficiarii unui trust creat în mod voluntar;
  • din producerea daunelor nucleare;
  • din atingeri aduse vieţii private şi drepturilor referitoare la personalitate, inclusiv calomnia.

Relaţia cu convenţiile internaţionale existente

Acest regulament nu aduce atingere aplicării convenţiilor internaţionale care reglementează obligaţiile necontractuale la care unul sau mai multe state membre sunt părţi. Conform articolului 29 din regulament, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la aceste convenţii cel târziu până la 11 iulie 2008. După această dată, statele membre sunt obligate să notifice Comisiei orice denunţări ale unor astfel de convenţii. Acesta este motivul pentru care articolul menţionat anterior este deja aplicabil începând cu data de 11 iulie 2008, în timp ce regulamentul se aplică începând cu 2009.

Cu toate acestea, între statele membre, regulamentul prevalează faţă de convenţiile încheiate exclusiv între acestea în măsura în care aceste convenţii privesc domeniile prevăzute în acest regulament.

Analiza aplicării acestui regulament

Până cel târziu la 31 decembrie 2008, Comisia Europeană a prezentat o analiză privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din încălcări ale vieţii private şi ale drepturilor referitoare la personalitate, ţinând seama de dispoziţiile privind libertatea presei şi libertatea de exprimare în mass-media.

Până cel târziu la 20 august 2011, Comisia Europeană a prezentat un raport privind aplicarea acestui regulament. Dacă a fost cazul, aceasta a propus modificări.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 [adoptare: procedura de codecizie COD/2003/0168]

20.8.2007
Data aplicării:
11.1.2009

-

JO L 199 din 31.7.2007

Ultima actualizare: 13.08.2007

Consultaţi şi

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi site-urile de mai jos:

Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii