RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Procedura europeană de somaţie de plată

Regulamentul stabileşte o procedură europeană de somaţie de plată. Procedura este menită să simplifice, să accelereze şi să reducă costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creanţe pecuniare necontestate în materie civilă şi comercială. Somaţia europeană de plată este recunoscută şi are o valoare executorie în toate ţările Uniunii Europene (UE), cu excepţia Danemarcei, fără a fi necesară o declaraţie de constatare a forţei executorii.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată.

SINTEZĂ

Regulamentul, aplicabil începând cu 2008, stabileşte o procedură europeană pentru somaţiile de plată. Procedura este menită să simplifice, să accelereze şi să reducă costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creanţe pecuniare necontestate. Regulamentul asigură libera circulaţie a somaţiilor europene de plată în toate ţările Uniunii Europene (UE) prin stabilirea unor standarde minime a căror respectare elimină necesitatea oricăror proceduri intermediare în statul membru de executare înaintea recunoaşterii şi executării.

Aplicarea procedurii în materie civilă şi comercială

Procedura europeană de somaţie de plată se aplică în materie civilă şi comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanţei. Un „litigiu transfrontalier” este un litigiu în care cel puţin una din părţi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanţei sesizate. Regulamentul se aplică tuturor ţărilor UE, cu excepţia Danemarcei.

Procedura nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nu reglementează nici răspunderea statului pentru acţiuni sau omisiuni comise în exercitarea puterii publice („acta iure imperii").

De asemenea, sunt excluse de la aplicarea regulamentului:

  • regimurile matrimoniale;
  • falimentele, concordatele şi alte proceduri similare;
  • asigurările sociale;
  • creanţele care decurg din obligaţii necontractuale, cu excepţia situaţiilor în care acestea au făcut obiectul unui acord între părţi sau există o recunoaştere a datoriei sau se referă la datorii lichide care decurg din proprietatea comună asupra unui bun.

Introducerea unei cereri de somaţie europeană de plată

Regulamentul include un formular, formularul tip A din anexa I, care trebuie utilizat pentru a introduce o cerere de somaţie europeană de plată. O creanţă pecuniară trebuie să fie lichidă şi exigibilă la data la care se introduce cererea de somaţie europeană de plată.

Competenţa jurisdicţională se determină în conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile în materie, în special Regulamentul (CE) nr. 44/2001. În cazul în care creanţa se referă la un contract încheiat de către un consumator pentru o folosinţă care poate fi considerată ca neavând legătură cu activitatea profesională a acestuia şi în cazul în care acest consumator este pârâtul, competenţa aparţine numai instanţelor din statul membru în care pârâtul îşi are domiciliul.

Instanţa sesizată cu o cerere de somaţie europeană de plată examinează, în cel mai scurt termen, dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate (natura transfrontalieră a litigiului în materie civilă şi comercială, competenţa jurisdicţională a instanţei în cauză etc.) şi dacă cererea este întemeiată.

În cazul în care formularul de cerere nu conţine toate informaţiile necesare, instanţa oferă reclamantului posibilitatea de a completa sau de a rectifica cererea într-un anumit termen, cu excepţia cazului în care aceasta este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă. În acest sens, se va folosi formularul B din anexa II la regulament.

În cazul în care condiţiile prevăzute sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii, instanţa poate propune modificarea cererii. În acest sens, se va folosi formularul C din anexa III la regulament. Reclamantul este invitat să accepte sau să refuze o propunere de somaţie europeană de plată pentru suma stabilită de instanţă într-un anumit termen. Reclamantul trebuie să fie informat cu privire la consecinţele deciziei sale. Reclamantul transmite răspunsul său prin intermediul formularului tip.

În cazul în care reclamantul acceptă propunerea instanţei, aceasta emite o somaţie europeană de plată pentru partea din cerere care a fost acceptată de reclamant. Urmările care decurg din aceasta pentru restul cererii iniţiale sunt reglementate de legislaţia naţională. În cazul în care reclamantul nu trimite răspunsul în termenul stabilit de instanţă sau refuză propunerea acesteia, instanţa respinge în întregime cererea de somaţie europeană de plată.

Instanţa informează reclamantul cu privire la motivele pentru care cererea sa a fost respinsă utilizând formularul D (anexa IV). Respingerea cererii nu poate fi atacată cu recurs. Totuşi, respingerea cererii nu îl împiedică pe reclamant să-şi valorifice creanţa printr-o nouă cerere de somaţie europeană de plată sau prin orice altă procedură prevăzută de legislaţia unui stat membru al UE.

Emiterea unei somaţii europene de plată

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de introducere a unei cereri de somaţie europeană de plată, instanţa emite somaţia în cel mai scurt termen şi, în principiu, în termen de treizeci de zile de la introducerea cererii. În calculul termenului de treizeci de zile nu este cuprins şi termenul necesar reclamantului pentru a completa, rectifica sau modifica cererea.

Somaţia europeană de plată este emisă numai pe baza informaţiilor furnizate de reclamant şi nu este verificată de către instanţă. Somaţia devine executorie, cu excepţia cazului în care pârâtul face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa de origine.

Regulamentul elimină procedura de exequatur, astfel că o somaţie europeană de plată este recunoscută şi are o valoare executorie în celelalte state membre, fără a fi necesară o declaraţie de constatare a forţei executorii şi fără ca recunoaşterea acesteia să poată fi contestată. Procedurile de executare a somaţiei europene de plată sunt reglementare de legislaţia naţională a statului membru în care se solicită executarea acesteia.

Comunicarea sau notificarea unei somaţii europene de plată pârâtului

Somaţia europeană de plată este comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislaţia naţională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea. Regulamentul stabileşte norme procedurale minime pentru comunicarea sau notificarea cu sau fără confirmare de primire din partea pârâtului.

Comunicarea sau notificarea însoţită de confirmare de primire:

  • comunicare sau notificare personală: pârâtul semnează o confirmare de primire care conţine data primirii;
  • comunicare sau notificare personală: persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea semnează un document datat, care menţionează că pârâtul a primit actul sau că a refuzat să îl primească fără niciun motiv legitim;
  • pârâtul semnează şi trimite înapoi o confirmare de primire datată atunci când primeşte somaţia europeană de plată prin poştă sau prin mijloace electronice, de exemplu prin fax sau e-mail.

Comunicarea sau notificarea neînsoţită de confirmare de primire:

  • comunicare sau notificare personală: la adresa personală a pârâtului sau unor persoane care locuiesc sau sunt angajate la această adresă;
  • comunicare sau notificare personală: în cazul în care pârâtul desfăşoară o activitate independentă sau este persoană juridică, în localurile comerciale ale pârâtului, unor persoane angajate de acesta;
  • depunerea somaţiei în cutia poştală a pârâtului;
  • depunerea somaţiei la un oficiu poştal sau la autoritatea publică competentă şi comunicare scrisă cu privire la această depunere în cutia poştală a pârâtului, menţionând natura juridică a actului;
  • prin mijloace electronice cu confirmare de primire automată, cu condiţia ca pârâtul să fi acceptat în prealabil acest mod de comunicare sau notificare.

Comunicarea sau notificarea unei somaţii europene de plată nu este admisibilă în cazul în care adresa pârâtului nu este cunoscută cu certitudine. Comunicarea sau notificarea se poate face, de asemenea, unui reprezentant al pârâtului.

Opoziţia la o somaţie europeană de plată

Persoana care primeşte o somaţie europeană de plată, adică pârâtul, poate face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa care a emis somaţia de plată. Opoziţia se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somaţiei către pârât. Opoziţia se introduce utilizând formularul F din anexa VI, care îi este transmis pârâtului odată cu somaţia europeană de plată. Pârâtul indică în opoziţie faptul că contestă creanţa, fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestaţii.

Atunci când pârâtul introduce o opoziţie, procedura continuă în faţa instanţelor competente din statul membru de origine, în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârşit în acest caz.

După expirarea termenului de treizeci de zile pentru introducerea unei opoziţii, regulamentul prevede că pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somaţiei europene de plată în faţa instanţei competente din statul membru de origine, în cazul în care:

  • comunicarea sau notificarea somaţiei de plată s-a făcut fără o confirmare de primire din partea pârâtului şi comunicarea sau notificarea nu a intervenit în timp util pentru a-i permite să-şi pregătească apărarea;
  • pârâtul a fost împiedicat să conteste creanţa de cauze de forţă majoră sau datorită unor circumstanţe extraordinare;
  • somaţia de plată a fost emisă în mod eronat.

În cazul în care instanţa respinge cererea pârâtului, somaţia europeană de plată rămâne valabilă. În schimb, în cazul în care instanţa hotărăşte că se justifică o reexaminare, somaţia europeană de plată devine nulă şi neavenită.

De asemenea, la cererea pârâtului, instanţa competentă din statul membru de executare refuză executarea în cazul în care somaţia europeană de plată este incompatibilă cu o hotărâre pronunţată sau o somaţie emisă anterior în orice stat membru sau într-o ţară terţă. Hotărârea pronunţată sau somaţia emisă anterior trebuie să privească aceleaşi părţi într-un litigiu având acelaşi obiect şi să fie recunoscută în statul membru de executare.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 1896/2006

31.12.2006

-

JO L 399 din 30.12.2006

Modificările şi corecturile succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată  are doar un caracter informativ.

Ultima actualizare: 21.12.2012
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii