RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 9 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Convenţia privind responsabilitatea părintească şi protecţia copiilor

Pentru a spori protecţia copiilor în situaţii internaţionale şi a evita conflictele dintre diferite sisteme juridice naţionale, această convenţie prevede norme comune pentru ţările semnatare în ceea ce priveşte competenţa, dreptul aplicabil, recunoaşterea, executarea şi cooperarea în materia responsabilităţii părinteşti şi a protecţiei copilului.

ACT

Council Decision 2003/93/EC of 19 December 2002 authorising the Member States, in the interest of the Community, to sign the 1996 Hague Convention on jurisdiction, applicable law, recognition, enforcement and cooperation in respect of parental responsibility and measures for the protection of children (Decizia 2003/93/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 de autorizare a statelor membre, în interesul Comunităţii, să semneze Convenţia de la Haga din 1996 privind competenţa, dreptul aplicabil, recunoaşterea, executarea şi cooperarea în materia responsabilităţii părinteşti şi a măsurilor de protecţie a copilului).

SINTEZĂ

Convenţia privind competenţa, dreptul aplicabil, recunoaşterea, executarea şi cooperarea în materia responsabilităţii părinteşti şi a măsurilor de protecţie a copiilor a fost încheiată în cadrul Conferinţei de Drept Internaţional Privat de la Haga în data de 19 octombrie 1996. Totuşi, numai statele suverane pot adera la convenţie. Prin urmare, în mod excepţional, Consiliul autorizează ţările Uniunii Europene (UE) să semneze convenţia.

Cu toate acestea, UE îşi păstrează competenţa exclusivă pentru prevederile convenţiei vizate de regulamentul privind competenţa, recunoaşterea şi executarea sentinţelor în materie matrimonială şi de răspundere părintească (Regulamentul „Bruxelles II”). În consecinţă, în momentul semnării convenţiei, ţările UE trebuie să declare că legislaţia UE continuă să se aplice recunoaşterii şi executării în cadrul Uniunii a sentinţelor pronunţate de o ţară a UE în materii care privesc convenţia.

Domeniul de aplicare

Convenţia contribuie la protecţia copiilor la nivel internaţional. Ea se aplică în cazul copiilor cu vârsta de până la 18 ani, iar obiectivul este de a stabili:

  • ţara competentă să ia măsuri pentru protejarea unui copil sau a proprietăţii acestuia;
  • dreptul aplicabil pentru exercitarea acestei competenţe;
  • dreptul aplicabil responsabilităţii părinteşti;
  • recunoaşterea şi executarea măsurilor de protecţie în toate ţările semnatare;
  • cooperarea dintre ţările semnatare.

Măsurile prin care se urmăreşte protecţia copilului sunt legate de:

  • responsabilitatea părintească;
  • drepturile de încredinţare;
  • tutela;
  • reprezentarea copilului;
  • plasarea copilului într-o familie substitutivă sau o altă formă de îngrijire;
  • supravegherea îngrijirii copilului;
  • administrarea proprietăţii copilului.

Competenţa

În general, ţara în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită este competentă să ia măsuri pentru protejarea copilului sau a proprietăţii acestuia. În cazul copiilor refugiaţi sau al copiilor care sunt deplasaţi internaţional sau în cazul copiilor a căror reşedinţă obişnuită nu se poate stabili, competenţa îi revine ţării în care se află aceştia.

În cazuri particulare, dacă o altă ţară se dovedeşte a fi mai bine plasată pentru evaluarea interesului superior al copilului, acesteia i se poate acorda competenţa. În cazuri de urgenţă, ţara pe teritoriul căreia se află copilul şi/sau proprietatea acestuia îşi poate exercita competenţa de a lua eventualele măsuri de protecţie necesare.

Dreptul aplicabil

Ţara care îşi exercită competenţa face acest lucru conform normelor din legislaţia proprie. În situaţii excepţionale, aceasta poate aplica sau poate lua în considerare legislaţia altei ţări care are legături strânse cu situaţia în cauză, cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al copilului. Aplicarea legislaţiei desemnate prin convenţie poate fi refuzată numai din motive ce ţin de politica publică şi cu condiţia ca acest lucru să fie în interesul superior al copilului.

Recunoaşterea şi executarea

Măsurile luate de o ţară semnatară în baza acestei convenţii pentru protejarea unui copil sau a proprietăţii acestuia trebuie recunoscute în toate celelalte ţări semnatare. Recunoaşterea poate fi refuzată numai într-un număr limitat de cazuri, conform precizărilor convenţiei. În cazul în care măsurile de protecţie sunt declarate executabile într-o altă ţară, ţara respectivă trebuie să execute măsurile ca şi cum le-ar fi luat ea însăşi şi să efectueze execuţia în conformitate cu legislaţia proprie.

Cooperarea

Fiecare ţară semnatară trebuie să desemneze una sau mai multe autorităţi centrale pentru executarea obligaţiilor care îi sunt impuse prin convenţie. Aceste autorităţi trebuie să coopereze şi să facă schimb de informaţii, precum şi să promoveze cooperarea între autorităţile lor naţionale.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia 2003/93/CE

1.6.2003

JO L 48 din 21.2.2003

ACTE CONEXE

Decizia 2008/431/CE a Consiliului din 5 iunie 2008 de autorizare a anumitor state membre în vederea ratificării sau a aderării la Convenţia de la Haga din 1996 asupra competenţei, legii aplicabile, recunoaşterii, executării şi cooperării privind responsabilitatea părintească şi măsurile de protecţie a copiilor, în interesul Comunităţii Europene, şi de autorizare a anumitor state membre în vederea efectuării unei declaraţii privind aplicarea normelor interne relevante de drept comunitar [Jurnalul Oficial L 151 din 11.6.2008].
Această decizie autorizează ratificarea sau aderarea la convenţie de către ţările UE care nu au făcut încă acest lucru. Este vorba despre Belgia, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Ţările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, România, Finlanda, Suedia şi Regatul Unit. Având în vedere depunerea simultană a instrumentelor lor de ratificare sau de aderare, aceste ţări trebuie să facă schimb de informaţii cu Comisia şi Consiliul referitor la stadiul procedurilor aferente. Acest schimb ar trebui să aibă loc înainte de 5 decembrie 2009, după care va fi stabilită data depunerii simultane (de preferinţă înainte de 5 iunie 2010).
De asemenea, această decizie autorizează Bulgaria, Ciprul, Letonia, Malta, Ţările de Jos şi Polonia să dea o declaraţie menită a asigura continuarea aplicării în Uniune a regulilor UE privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor.

Ultima actualizare: 08.12.2010

Consultaţi şi

  • Comisia Europeană, Direcţia Generală Justiţie: Divorţul şi responsabilitatea părintească (EN)
  • Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială: Responsabilitatea părinţilor
  • Conferinţa de Drept Internaţional Privat de la Haga: Convenţia de la Haga din 1996 – text (DE) (EN) (FR) şi stadiul ratificării (DE) (EN) (FR) de către statele semnatare
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii