RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Obligaţiile de întreţinere

Acest act reglementează cererile în materie de obligaţii de întreţinere transfrontaliere care decurg din relaţiile de familie. Regulamentul stabileşte norme comune la nivelul întregii Uniunii Europene (UE) pentru a asigura recuperarea creanţelor de întreţinere chiar şi atunci când debitorul sau creditorul se află în străinătate.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere.

SINTEZĂ

Regulamentul propune o serie de măsuri menite să faciliteze plata creanţelor de întreţinere în situaţii cu caracter transfrontalier. Aceste creanţe decurg din obligaţia de a ajuta, la nevoie, membrii de familie. De exemplu, acestea pot lua forma unei pensii alimentare plătite unui copil sau unui fost soţ în urma divorţului.

Regulamentul se aplică obligaţiilor de întreţinere care decurg din relaţii:

  • de familie;
  • de rudenie;
  • de căsătorie sau alianţă.

Competenţa

Instanţele competente pentru a se pronunţa în materie de obligaţii de întreţinere sunt:

  • instanţa judecătorească de la locul reşedinţei obişnuite a pârâtului sau a creditorului; sau
  • instanţa judecătorească competentă să se pronunţe într-o acţiune privind statutul unei persoane (de exemplu, în urma divorţului) sau răspunderea părintească, atunci când cererea cu privire la o obligaţie de întreţinere este accesorie respectivei acţiuni, cu excepţia cazurilor în care competenţa se întemeiază numai pe cetăţenia uneia dintre părţi.

Cu excepţia cazului în care litigiul se referă la obligaţiile de întreţinere pentru copiii cu vârsta de sub 18 ani, părţile pot conveni, în anumite condiţii, asupra instanţei sau instanţelor competente ale unui stat membru pentru a le soluţiona litigiul.

Este competentă instanţa din statul membru în faţa căreia se înfăţişează pârâtul, cu excepţia cazului în care pârâtul îi contestă competenţa.

Dacă nu sunt îndeplinite niciuna din condiţiile menţionate anterior, litigiul poate, în anumite situaţii, să fie adus în faţa instanţelor statului membru ai cărui cetăţeni sunt ambele părţi la litigiu.

Dacă procedura nu se poate desfăşura într-un stat din afara UE cu care litigiul are o legătură strânsă, cererea poate fi adresată instanţei unui stat membru cu care litigiul are legături suficiente.

Atât timp cât creditorul continuă să îşi aibă reşedinţa în statul membru în care s-a pronunţat hotărârea privind obligaţiile de întreţinere, debitorul nu poate, cu anumite excepţii, să iniţieze o procedură de modificare a hotărârii într-un alt stat membru. Totuşi, creditorul poate accepta ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă.

Dacă o acţiune având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi, este introdusă înaintea unor instanţe din state membre diferite, competenţa revine primei instanţe sesizate.

Fără a se ţine seama de instanţele competente pe fond, cererile de măsuri provizorii sau asigurătorii pot fi prezentate oricărei instanţe din orice stat membru, cu condiţia existenţei unor dispoziţii în legislaţia acestora.

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor

O hotărâre privind obligaţiile de întreţinere pronunţată într-un stat membru este recunoscută într-un alt stat membru, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură specifică.

Marea majoritate a statelor membre şi-au asumat obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere.

Atunci când o hotărâre a fost pronunţată într-un stat membru care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoaşterea sa nu poate fi contestată. Dacă hotărârea are forţă executorie în statul membru în care a fost pronunţată, aceasta este executorie şi în alt stat membru, fără a fi necesară încuviinţarea executării. Totuşi, în anumite situaţii, se poate introduce o acţiune pentru reexaminarea hotărârii sau refuzul ori suspendarea executării sale.

Dacă decizia a fost pronunţată într-un stat membru care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoaşterea sa poate fi refuzată în anumite cazuri. Aceasta poate deveni executorie într-un alt stat membru – dacă este executorie în statul membru în care a fost pronunţată – cu condiţia să se obţină din partea statului membru de executare o încuviinţare a executării.

În orice situaţie, instanţa de origine poate declara o hotărâre ca fiind executorie provizoriu. Dacă o hotărâre este executată într-un alt stat membru decât cel în care a fost pronunţată, legea aplicabilă procedurii este legea statului membru de executare.

Hotărârea pronunţată într-un stat membru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru în care se solicită recunoaşterea, încuviinţarea executării sau executarea.

Părţile implicate într-un litigiu care intră sub incidenţa regulamentului beneficiază de acces efectiv la justiţie într-un alt stat membru, inclusiv la procedurile de executare şi de atac. În acest sens, statele membre le oferă, în anumite condiţii, asistenţă judiciară. Asistenţa judiciară gratuită se acordă în cazul cererilor formulate de un creditor care privesc o hotărâre referitoare la obligaţiile de întreţinere pentru persoanele cu vârsta de sub 21 de ani ce decurg dintr-o relaţie părinte-copil.

Autorităţile centrale

Fiecare stat membru trebuie să desemneze o autoritate centrală care să acorde asistenţă părţilor pentru stabilirea şi recuperarea unei creanţe de întreţinere. În special, acestea transmit şi primesc cererile prevăzute de regulament şi iau toate măsurile care se impun pentru a iniţia şi a facilita intentarea acţiunilor necesare.

Autorităţile centrale cooperează între ele, promovează cooperarea între autorităţile competente din statul membru respectiv şi caută soluţii la dificultăţile care pot surveni în aplicarea regulamentului. În plus, pentru a facilita aplicarea regulamentului şi consolidarea cooperării între autorităţile centrale, se recurge la Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială.

Dispoziţii finale

Acest regulament înlocuieşte dispoziţiile referitoare la obligaţiile de întreţinere din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială. De asemenea, acesta înlocuieşte Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, cu excepţia titlurilor executorii europene privind obligaţiile de întreţinere, emise de statele membre care nu au obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007.

Regulamentul se va aplica începând cu 18 iunie 2011.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 4/2009

30.1.2009

-

JO L 7 din 10.1.2009

ACTE CONEXE

Decizia 2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenţiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei [Jurnalul Oficial L 93 din 7.4.2011].
Convenţia de la Haga din 23 noiembrie 2007 stabileşte un sistem mondial de recuperare a obligaţiilor de întreţinere între părţile la Convenţie.

Ultima actualizare: 27.07.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii