RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Permis de şedere pentru victimele traficului de persoane

Această directivă introduce un permis de şedere conceput pentru resortisanţii unor ţări din afara Uniunii Europene (UE) care sunt victime ale traficului de persoane sau (opţional) au făcut obiectul unei acţiuni care facilitează imigrarea ilegală. Scopul permisului de şedere este de a-i încuraja pe aceşti resortisanţi din afara UE să coopereze cu autorităţile competente şi de a le oferi victimelor o protecţie adecvată.

ACT

Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente.

SINTEZĂ

Această directivă completează o gamă de măsuri la nivel european concepute pentru a combate traficul de persoane, inclusiv Decizia-cadru a Consiliului 2002/629/JAI privind combaterea traficului de persoane şi Directiva Consiliului 2002/90/CE care defineşte facilitarea intrării neautorizate, a tranzitului şi a şederii.

Directiva defineşte condiţiile pentru acordarea permiselor de şedere cu durată limitată pentru resortisanţii unor ţări din afara Uniunii Europene (UE) care sunt victime ale traficului de persoane sau (opţional) au făcut obiectul unei acţiuni legate de introducerea ilegală a persoanelor şi care cooperează în lupta împotriva acestor infracţiuni. Permisul poate fi acordat resortisanţilor din afara UE chiar dacă aceştia au intrat ilegal pe teritoriul unei ţări din UE. Durata permisului este legată de durata procedurilor naţionale relevante.

Directiva se aplică resortisanţilor din afara UE care au ajuns la vârsta majoratului, conform legislaţiei ţării UE în cauză. Totuşi, ţările UE pot decide să aplice această directivă minorilor în condiţiile stabilite de legislaţia lor naţională. S-au stabilit măsuri specifice pentru minorii neînsoţiţi, cum ar fi măsuri privind accesul la educaţie şi la reprezentare juridică.

Persoanele în cauză trebuie să fie informate cu privire la posibilităţile oferite în baza acestei directive de către autorităţile competente ale ţării UE relevante. Pentru a putea lua o decizie informată cu privire la cooperarea lor cu autorităţile investigatoare, resortisanţilor din afara UE li se acordă un timp de gândire care le permite să se refacă şi să scape de sub influenţa infractorilor. În această perioadă de gândire, resortisantul în cauză:

  • nu poate fi supus niciunui ordin de expulzare;
  • va avea acces la un spaţiu de locuit şi la tratament medical şi, dacă este cazul, la tratament psihologic;
  • va avea acces la servicii de traducere şi interpretariat, dacă este necesar;
  • va avea acces la asistenţă juridică gratuită, dacă aceasta este prevăzută în legislaţia naţională.

Autorităţilor competente le revine răspunderea de a evalua dacă:

  • prezenţa victimei este utilă pentru investigaţie;
  • victima a demonstrat o intenţie clară de a coopera;
  • victima a întrerupt toate relaţiile cu cei suspectaţi de infracţiunile date.

Atunci când sunt îndeplinite cele trei condiţii de mai sus şi în conformitate cu politica publică şi siguranţa naţională, se va elibera un permis de şedere cu durată limitată.

Permisul de şedere este valabil cel puţin şase luni şi poate fi reînnoit dacă sunt satisfăcute în continuare condiţiile relevante. Permisul oferă deţinătorului acces pe piaţa muncii, la cursuri de formare profesională şi la educaţie, în condiţiile determinate în legislaţia naţională. Resortisantul din afara UE trebuie să beneficieze şi de acces la programe de integrare concepute pentru a-l ajuta să se integreze în ţara gazdă sau să se pregătească pentru revenirea în ţara de origine. Ţările UE pot condiţiona eliberarea permisului de participarea la aceste programe.

Ţările UE trebuie să acorde atenţia cuvenită condiţiilor cu care se confruntă persoanelor cu nevoi speciale, cum ar fi femeile însărcinate, persoanele cu dizabilităţi şi victimele violurilor sau ale altor forme de violenţă.

Permisul de şedere nu va fi reînnoit dacă nu mai sunt întrunite condiţiile din această directivă sau dacă procedurile relevante au luat sfârşit. La expirarea permisului, se va aplica legea obişnuită privind străinii.

Permisul de şedere poate fi retras din motive ce ţin de politica publică şi siguranţa naţională, de abuzuri şi fraudă. De asemenea, el poate fi retras dacă victima îşi reia legăturile cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor sau încetează să mai coopereze sau dacă procedurile se suspendă.

Context

La şedinţa sa extraordinară desfăşurată la Tampere în 15 şi 16 octombrie 1999, Consiliul European şi-a exprimat hotărârea de a combate imigrarea ilegală la sursă, de exemplu, prin vizarea celor care efectuează trafic de persoane şi care exploatează din punct de vedere economic imigranţii.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2004/81/CE

6.8.2004

5.8.2006

JO L 261 din 6.8.2004

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 15 octombrie 2010 privind punerea în aplicare a Directivei 2004/81/CE privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente [COM(2010) 493 final – nepublicat în Jurnalul Oficial].
Acest raport oferă o imagine de ansamblu privind aplicarea Directivei 2004/81/CE de către statele membre vizate. Toate aceste state membre şi-au comunicat măsurile de transpunere; totuşi, există unele deficienţe în aplicarea corectă a directivei.
Numărul victimelor traficului de persoane este, evident, mult mai mare decât numărul permiselor de şedere temporară eliberate anual pe baza acestei directive. În consecinţă, impactul directivei în ceea ce priveşte protejarea victimelor şi anihilarea reţelelor traficanţilor pare a fi insuficient.
Ţările UE trebuie să le ofere victimelor acces sporit la informare privind oportunităţile oferite de directivă. Mai mult, acestea trebuie să respecte pe deplin prevederile privind tratamentul victimelor în perioada de gândire. Acestea ar putea contribui la depăşirea reticenţei victimelor de a se baza pe mecanismele puse la dispoziţie.
Comisia va lua în calcul modificarea directivei pentru îmbunătăţirea protecţiei oferite victimelor şi intensificarea combaterii traficului de persoane. Se va acorda atenţie specială:

  • eliberării de permise de şedere temporară în baza situaţiei vulnerabile a victimelor şi nu neapărat în schimbul cooperării cu autorităţile competente;
  • specificării perioadei de gândire a victimelor;
  • îmbunătăţirii cadrului de tratament oferit victimelor, în special minorilor;
  • consolidarea furnizării de informaţii pentru victime.
Ultima actualizare: 18.01.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii