RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Sancţiuni împotriva angajării de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală

Această directivă vizează angajarea unor resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală în Uniunea Europeană (UE) şi are drept scop combaterea imigrării ilegale. Directiva prevede standarde comune minime privind sancţiunile şi alte măsuri (pierderea unor beneficii publice etc.) şi, în cazuri grave, sancţiuni penale împotriva angajatorilor resortisanţilor respectivi.

ACT

Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală.

SINTEZĂ

Directiva impune statelor membre interzicerea angajării de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală. Aceasta stabileşte standarde comune minime privind sancţiunile împotriva angajatorilor care încalcă această interdicţie. Statele membre pot decide să nu aplice directiva resortisanţilor din ţări terţe a căror îndepărtare a fost suspendată şi cărora li s-a acordat drept de muncă în temeiul legislaţiei naţionale.

Obligaţiile angajatorilor

Angajatorii sunt obligaţi:

  • să solicite resortisanţilor din ţări terţe, înainte de începerea raportului de muncă, să prezinte un permis de şedere sau o altă autorizaţie de şedere;
  • să păstreze, pe durata perioadei de angajare, copii ale permisului sau ale autorizaţiei, în cazul unei inspecţii din partea autorităţilor naţionale;
  • să notifice autorităţile în termenul prevăzut de statul membru atunci când angajează un resortisant dintr-o ţară terţă.

În cazurile în care angajatorul este o persoană fizică şi angajează un resortisant dintr-o ţară terţă în scopuri private, statele membre pot stabili o procedură de notificare simplificată. Statele membre pot decide să nu impună notificarea în cazul în care resortisantului dintr-o ţară terţă i s-a acordat statutul de rezident pe termen lung.

Sancţiuni

Statele membre trebuie să se asigure că încălcările fac obiectul unor sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare, inclusiv:

  • sancţiuni financiare cu privire la fiecare resortisant dintr-o ţară terţă angajat ilegal;
  • plata costurilor de returnare ale resortisanţilor din ţări terţe angajaţi ilegal.

Sancţiunile financiare pot fi reduse pentru persoanele fizice care angajează în scopuri private resortisanţi din ţări terţe, cu condiţia ca munca să nu se fi desfăşurat în condiţii de exploatare.

Statele membre trebuie să se asigure că angajatorii sunt obligaţi să plătească sumele restante, cum ar fi remuneraţia restantă, inclusiv costul transferului acestuia în ţara de origine a angajatului, precum şi contribuţiile de asigurări sociale. Pentru calcularea plăţilor restante, se presupune că relaţia de angajare a durat cel puţin trei luni, în lipsa unor dovezi contrare.

Statele membre trebuie să instituie mecanismele necesare prin care resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal să poată solicita eventualele remuneraţii restante de la angajatorii lor. Resortisanţii din ţări terţe trebuie informaţi în legătură cu drepturile lor înainte de punerea în executare a returnării.

De asemenea, statele membre trebuie să se asigure că împotriva angajatorilor se iau, dacă este cazul, şi alte măsuri, cum ar fi:

  • pierderea totală sau parţială a dreptului de a beneficia de prestaţii publice, inclusiv de fonduri UE pentru o perioadă de până la cinci ani;
  • excluderea de la participarea la un contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la cinci ani;
  • recuperarea prestaţiilor atribuite de-a lungul unei perioade de până la 12 luni înainte de constatarea angajării ilegale;
  • închiderea temporară sau definitivă a unităţii.

De asemenea, statele membre trebuie să se asigure că, în cazul în care angajatorul este un subcontractant, contractantul al cărui subcontractant direct este angajatorul va fi considerat răspunzător, solidar cu angajatorul sau în locul acestuia. Totuşi, contractanţii care au depus toate eforturile pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în temeiul legislaţiei naţionale nu vor fi consideraţi răspunzători. De asemenea, statele membre pot prevedea în legislaţia naţională norme mai stricte privind răspunderea în ceea ce priveşte subcontractarea.

O încălcare intenţionată constituie o infracţiune dacă angajatorul:

  • persistă în încălcare;
  • angajează un număr semnificativ de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţia de şedere ilegală;
  • angajează asemenea persoane în condiţii de muncă extrem de abuzive;
  • angajează victime ale traficului de fiinţe umane;
  • angajează ilegal minori.

Instigarea, participarea şi complicitatea la asemenea comportamente se pot şi ele pedepsi ca infracţiuni.

Sancţiunile penale pot fi însoţite de alte măsuri, inclusiv publicarea deciziei judiciare. Persoanele juridice pot şi ele să fie considerate răspunzătoare.

Contestaţii şi inspecţii

Statele membre trebuie să se asigure că resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal pot depune plângeri împotriva angajatorilor lor, fie direct, fie prin intermediul unor părţi terţe desemnate. Celor care lucrează în condiţii extrem de abuzive li se pot elibera permise de şedere pe durata procedurilor care îi privesc, de la caz la caz, în condiţii comparabile cu cele prevăzute de Directiva 2004/81/CE privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente.

Statele membre au obligaţia de a desfăşura inspecţii eficace şi adecvate pe baza unor evaluări de risc periodice, vizând controlarea angajării resortisanţilor din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală.

Context

Comisia a sugerat aceste măsuri în comunicarea sa din 19 iulie 2006 privind priorităţile de politică în lupta împotriva imigraţiei ilegale. Consiliul European (15-16 decembrie 2006) a aprobat această sugestie, invitând Comisia să prezinte propuneri.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Directiva 2009/52/CE

20.7.2009

20.7.2011

JO L 168 din 30.6.2009

Ultima actualizare: 03.12.2009
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii