RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 13 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Migraţia circulatorie şi parteneriatele pentru mobilitate

Comisia sugerează stabilirea unor parteneriate pentru mobilitate şi organizarea migraţiei circulatorii pentru a facilita circulaţia resortisanţilor ţărilor terţe între aceste ţări şi Uniunea Europeană (UE). Aceste mecanisme ar permite reducerea lipsei de forţă de muncă în UE, limitarea fenomenului de imigraţie ilegală şi ar permite ţărilor de origine să beneficieze de impactul pozitiv al emigrării.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 16 mai 2007 privind migraţia circulatorie şi parteneriatele pentru mobilitate încheiate de Uniunea Europeană cu ţări terţe [COM(2007) 248 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Această comunicare se concentrează pe două aspecte: parteneriatele pentru mobilitate şi migraţia circulatorie. În ceea ce priveşte primul aspect, Comisia intenţionează să aibă discuţii de tatonare cu o serie de ţări potenţial interesate. În ceea ce priveşte al doilea aspect, aceasta intenţionează să lanseze o consultare care să dureze cel puţin trei luni.

Parteneriatele pentru mobilitate

Comisia propune ca Comunitatea Europeană (CE) să negocieze cu ţările terţe parteneriate de mobilitate menite să faciliteze resortisanţilor acestora accesul pe teritoriul Uniunii Europene (UE). Aceste parteneriate ar implica ţările terţe determinate să colaboreze cu UE în domeniul gestionării fluxurilor de migraţie, inclusiv prin lupta împotriva imigraţiei ilegale.

Fiecare parteneriat ar trebui să se înscrie în cadrul general al relaţiilor externe cu ţara terţă în cauză. Acesta ar fi adaptat la obiectivele părţilor la acord şi la angajamentele pe care această ţară este pregătită să şi le asume.

În ceea ce priveşte conţinutul parteneriatului, Comisia enunţă o serie de angajamente posibile din partea ţării terţe, precum readmisia propriilor săi resortisanţi, precum şi a celor din alte ţări terţe care au tranzitat teritoriul acesteia înainte de a ajunge în UE, realizarea unor campanii de informare specifice pentru a descuraja migranţii ilegali, consolidarea controalelor la frontiere şi îmbunătăţirea luptei împotriva falsificării documentelor.

La rândul său, UE ar putea acorda mai multe posibilităţi de mobilitate către UE resortisanţilor ţării în cauză, respectând competenţele statelor membre. Aceste posibilităţi ar putea include în special:

  • oferte grupate din partea mai multor state membre, pentru a facilita accesul pe piaţa lor de muncă;
  • asistenţă financiară sau tehnică pentru ţara terţă, de pildă sub formă de burse pentru resortisanţii care doresc să studieze în UE, formare lingvistică sau tehnică premergătoare plecării pentru migranţii din motive economice, programe de reintegrare a migranţilor care au ales să se întoarcă în ţara lor, acorduri de înfrăţire între serviciile de ocupare a forţei de muncă din statele membre şi instituţiile similare din ţara terţă;
  • măsuri menite să reducă exodul creierelor (de pildă, prin excluderea de la tratamentul preferenţial a categoriilor de lucrători din sectoarele aflate în dificultate) şi să încurajeze migraţia circulatorie sau repatrierea;
  • simplificarea procedurilor de eliberare a vizelor de şedere pe termen scurt pentru resortisanţii din ţara terţă parte la acord.

Migraţia circulatorie

Comisia precizează că cele două forme principale de migraţie circulatorie cele mai adaptate la contextul european sunt:

  • cea a resortisanţilor din ţări terţe stabiliţi în UE. Este cazul oamenilor de afaceri resortisanţi din ţări terţe care lucrează în UE şi care doresc să iniţieze o activitate fie în ţara lor de origine, fie în altă ţară terţă;
  • cea a resortisanţilor din ţări terţe stabiliţi în afara UE. Este cazul, în special, al resortisanţilor care doresc să ocupe un loc de muncă sezonier sau temporar în cadrul UE sau să studieze aici înainte de a se întoarce în ţara lor.

Comisia indică faptul că armonizarea legislaţiilor naţionale ar putea îmbunătăţi migraţia circulatorie. Aceasta constată că s-au prevăzut deja elementele unui cadru legislativ european în Planul de acţiune politică privind migraţia legală, precum Propunerea de directivă privind admisia imigranţilor cu înaltă calificare.

S-ar putea prevedea noi măsuri în completarea Planului de acţiune politică privind migraţia legală, cum ar fi adaptarea Directivei 2003/109/CE privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung.

O seamă de stimulente ar putea fi incluse în instrumentele de politică a UE în vederea promovării circularităţii, ca de exemplu:

  • asistenţă în găsirea unui loc de muncă sau deschiderea unei afaceri pentru a facilita reintegrarea migranţilor repatriaţi în ţara lor de origine;
  • un angajament scris al resortisanţilor din ţările terţe că se vor întoarce în mod voluntar în ţările de origine la expirarea contractului;
  • încheierea şi punerea în aplicare a unor acorduri de readmisie pentru a garanta repatrierea efectivă a resortisanţilor în caz de şedere ilegală pe teritoriul UE;
  • stabilirea de criterii pentru a realiza monitorizarea programelor de migraţie circulatorie.

Comisia sugerează şi adoptarea unor măsuri menite să limiteze riscul de exod al creierelor. În acest scop, aceasta sugerează, de exemplu, ca statele membre să se angajeze de a nu recruta resortisanţi din ţări terţe în sectoarele indicate de către ţara în cauză ca fiind problematice.

În sfârşit, aceasta adaugă că ar putea fi încheiate acorduri bilaterale între aceste ţări şi statele membre interesate. De exemplu, aceste acorduri ar putea conţine dispoziţii care să permită burse pentru studenţii implicaţi în migraţia „circulatorie”.

Context

Această comunicare constituie o continuare la cea intitulată "Migration and Development: some concrete orientations" („Migraţia şi dezvoltarea: orientări concrete”) din 1 septembrie 2005, la cea intitulată "The Global Approach to Migration one year on" („Abordarea globală a problemei migraţiei, după un an”) din 31 noiembrie 2006şi la cea privind Planul de acţiune politcă privind migraţia legală din 21 decembrie 2005.

Ultima actualizare: 10.08.2007
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii