RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Acorduri de readmisie cu ţările din Balcanii de Vest

Acordurile semnate între Comunitatea europeană şi ţările din Balcanii de Vest vizează readmisia unui cetăţean care nu este sau nu mai este în regulă, de către una dintre aceste ţări sau un stat membru al Uniunii Europene (UE) , la cererea uneia dintre ele. Acordul se aplică resortisanţilor din statul solicitat, dar de asemenea, orice persoană care a fost ilegal în statul solicitant plecând din statul solicitat.

ACT

Decizia 2005/809/CE a Consiliului din 7 noiembrie 2005 privind încheierea Acordului între Comunitatea Europeană şi Republica Albania privind readmisia persoanelor cu şedere ilegală.

Decizia 2007/817/CE, decizia 2007/818/CE, decizia 2007/819/CE şi decizia 2007/820/CE Consiliului din 8 noiembrie 2007 privind încheierea Acordului privind readmisia persoanelor cu şedere ilegală între Comunitatea Europeană şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Republica Muntenegru, Republica Serbia şi Bosnia şi Herţegovina.

SINTEZĂ

Ţara din Balcanii de Vest care nu sunt membre ale Uniunii Europene (UE) şi care au semnat acordul („ţară parteneră”) readmite, la cererea unui stat membru, orice cetăţean naţional care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere în acest Stat. Este de acord să readmită persoana în cauză în cazul în care este stabilit sau este considerat în mod valabil că este cetăţean naţional.

Ţara parteneră readmite, de asemenea, orice cetăţean al unei ţări terţe care nu respectă sau nu mai respectă condiţiile de intrare sau de şedere în Statul membru solicitant în cazul în care este stabilit sau se consideră în mod valabil că individul a intrat direct şi ilegal pe teritoriul Statului membru după ce a vizitat sau tranzitat pe teritoriul său.

Comunitatea Europeană (CE) se angajează în acelaşi mod în ceea ce priveşte ţara parteneră: un stat membru readmite, la cererea autorităţilor ţării partenere, orice cetăţean care nu îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere în ţara parteneră, în cazul în care este stabilit sau se consideră în mod valabil că persoana este un cetăţean al acelui stat membru.

Un stat membru readmite, de asemenea, orice cetăţean al unei ţări terţe care este titularul unei vize sau a unui permis de şedere eliberată de statul membru respectiv sau dacă a intrat ilegal şi direct în ţara parteneră după ce a vizitat sau tranzitat pe teritoriul său.

Cerere de readmisie

Orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă trebuie să fie precedată de o aplicaţie numită „readmisie”, prezentată de către statul solicitant statului solicitat. Cu toate acestea, nu este necesară nicio cerere în cazul în care persoana are un document de călătorie valabil sau carte de identitate şi, dacă este necesar, o viză sau permisul de şedere eliberat de statul solicitat.

Cererea de readmisie trebuie să conţină numele şi prenumele, data şi locul naşterii, ultimul loc de reşedinţă, documente care să ateste cetăţenia persoanei, o fotografie a solicitantului, o menţiune care precizează dacă persoana solicită asistenţă sau îngrijire, sau încă o indicaţie care explică dacă trebuie aplicată o măsură de protecţie sau de securitate pentru transfer.

Dovezi

Cu privire la readmisia cetăţenilor ţărilor partenere sau a statelor membre, acordul enumeră documentele pentru a stabili:

  • dovada cetăţeniei fără a fi nevoie de a efectua investigaţii suplimentare;
  • un început de dovedire a naţionalităţii. În acest caz, statele membre şi ţările partenere sunt de acord că cetăţenia este stabilită fără proba contrarie.

În ceea ce priveşte readmisia cetăţenilor ţărilor terţe, acordul enumeră documentele care constituie dovezi pentru a stabili:

  • dovezi cu privire la condiţiile de readmisie;
  • Începerea dovedirii condiţiilor de readmisie. În acest caz, statele membre şi ţările partenere sunt de acord că sunt îndeplinite condiţiile pentru a realiza readmisia fără proba contrarie.

Termene

Statul solicitant trebuie să aplice pentru readmisia cetăţenilor ţărilor terţe în maxim un an după ce a luat cunoştinţă de fapte.

Răspunsul la cerere e furnizat în scris în termen de o anumită perioadă (de exemplu, 10 zile pentru acordul de readmisie cu Bosnia şi Herţegovina, 12 zile privind acordul cu Muntenegru, 14 zile, pentru acordul de readmisie cu Albania), de la data primirii cererii de readmisie. Pentru unele acorduri, cum ar fi acordul de readmisie cu Serbia, iar acordul cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, această perioadă este redusă dacă persoana a fost reţinută în zona de frontieră a statului solicitant. În schimb, de asemenea, poate fi extinsă în anumite cazuri de la 6 zile la termenul maxim.

În absenţa unui răspuns până la termenul limită prelungit, transferul este considerat aprobat. În caz de respingere a cererii, readmisia nu se produce. Decizia de respingere trebuie să fie motivată de către statul solicitat. În cazul în care cererea este acceptată, are loc readmisia. Transferul este în mod normal organizat în termen de 3 luni de la acceptare. Acest termen poate fi prelungit.

Modalităţi de transfer

Înaintea repatrierii unei persoane, autorităţile ţării partenere şi statul membru în cauză se consultă în scris şi în prealabil, în special cu privire la data transferului, punctul de intrare şi escorta.

Returnarea poate avea loc pe calea aerului sau terestru. Transportul aerian poate avea loc în cadrul zborurilor regulate sau charter.

Costuri

Toate costurile de transport până la frontiera statului de destinaţie finală în cadrul operaţiunilor de readmisie este responsabilitatea statului solicitant.

Comitet mixt

Comitetele mixte sunt stabilite pentru a monitoriza punerea în aplicare a respectivelor acorduri.

Context

În urma reuniunii la nivel înalt între UE şi ţările din Balcanii de Vest care a avut loc la Salonic, la 21 iunie 2003 („Agenda de la Salonic”), instituţiile UE au început negocierile pentru încheierea de acorduri de readmisie cu toate ţările din regiune.

Consiliul a autorizat, la 13 noiembrie 2006, Comisia să înceapă negocierile privind un acord de readmisie cu Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Aceste negocieri au dus la 8 noiembrie 2007 la adoptarea de către Consiliu a unei decizii de instituire a acordurilor.

În ceea ce priveşte Albania, procesul este anterior, Consiliului autorizând, la 28 noiembrie 2002, Comisia să deschidă negocierile privind un acord de readmisie. Aceste negocieri au dus la adoptarea de către Consiliu a unei decizii de instituire a acordurilor.

REFERINŢE

Act Data intrării în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Decizia 2005/809/CE din 7 noiembrie 2005
Republica Albania
[adoptare: consultare CNS/2003/0033]

7.11.2005

-

JO L 304 din 23.11.2005

Decizia 2007/817/CE
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
[adoptare: consultare CNS/2007/0147]

8.11.2007

-

JO L 334 din 19.12. 2007

Decizia 2007/818/CE
Republica din Muntenegru
[adoptare: consultare CNS/2007/0146]

8.11.2007

-

JO L 334 din 19.12. 2007

Decizia 2007/819/CE din 8 noiembrie 2007
Republica Serbia
[adoptare: consultare CNS/2007/0153]

8.11.2007

-

JO L 334 din 19.12. 2007

Decizia 2007/820/CE din 8 noiembrie 2007
Bosnia şi Herţegovina
[adoptare:consultare CNS/2007/0142]

8.11.2007

-

JO L 334 din 19.12. 2007

Ultima actualizare: 21.02.2008
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii