RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Codul Frontierelor Schengen

Acest regulament modifică legislaţia existentă în materie de verificări la frontiere cu privire la persoane. Regulamentul vizează îmbunătăţirea legislaţiei ca parte a politicii comune de gestionare a frontierelor, prin instituirea regimului de trecere a frontierelor externe şi a normelor privind reintroducerea controalelor la frontierele interne.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Acest regulament se aplică tuturor persoanelor care trec frontierele interne * sau externe * ale unui stat membru al Uniunii Europene (UE).

Frontierele externe

Frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei şi în timpul programului de funcţionare stabilit.

La trecerea unei frontiere externe, cetăţenii Uniunii Europene (UE) şi celelalte persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în interiorul UE (cum ar fi membrii familiei unui cetăţean UE) fac obiectul unei verificări minime. Această verificare minimă are ca scop stabilirea identităţii pe baza documentelor de călătorie şi constă într-o examinare simplă şi rapidă a valabilităţii documentelor şi a prezenţei indiciilor de falsificare sau contrafacere. Resortisanţii ţărilor terţe fac obiectul unor verificări amănunţite. Acestea includ examinarea îndeplinirii condiţiilor de intrare, inclusiv verificarea în Sistemul de informaţii privind vizele (VIS) şi, dacă este cazul, verificarea documentelor care autorizează şederea şi exercitarea unei activităţi profesionale.

Pentru şederile care nu depăşesc trei luni pe o perioadă de şase luni, resortisanţii ţărilor terţe trebuie:

  • să posede un document de călătorie valabil;
  • să posede o viză valabilă, dacă este necesar;
  • să justifice obiectul şederii şi să dispună de mijloace de subzistenţă suficiente;
  • să nu se fi dat o alarmă în ceea ce-i priveşte în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) în vederea refuzului intrării;
  • să nu fie consideraţi o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale statelor membre.

În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite, şi dacă nu se aplică unele dispoziţii speciale (de exemplu din motive umanitare), intrarea pe teritoriul UE este refuzată.

Documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe sunt sistematic ştampilate la intrare şi la ieşire. În cazul în care documentul de călătorie nu are ştampilă de intrare, se poate prezuma că titularul nu îndeplineşte, sau nu mai îndeplineşte, condiţiile de şedere. Cu toate acestea, resortisanţii ţărilor terţe pot prezenta orice elemente de probă credibile de natură să demonstreze că au respectat condiţiile privind durata şederii pe termen scurt, cum ar fi bilete de călătorie sau documente justificative ale prezenţei lor în afara teritoriului statelor membre.

Controalele la frontieră * se efectuează de către poliţiştii de frontieră *. În exercitarea funcţiilor lor, poliţiştii de frontieră trebuie să respecte în totalitate demnitatea umană şi să nu facă nicio discriminare pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Statele membre trebuie să aloce personal şi resurse corespunzătoare suficiente pentru a asigura un nivel înalt şi uniform de control * la frontierele lor externe. Acestea se asigură că poliţiştii de frontieră sunt profesionişti specializaţi şi instruiţi corespunzător. Statele membre îşi acordă asistenţă reciprocă în vederea punerii eficiente în aplicare a controalelor la frontiere. Cooperarea operativă este coordonată de Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre (FRONTEX).

Frontierele interne

Indiferent de cetăţenie, orice persoană poate trece frontierele interne prin orice punct, fără niciun control. Poliţia îşi poate exercita competenţele în zonele de frontieră în acelaşi mod ca pe restul teritoriului, cu condiţia ca acestea să nu fie echivalente cu exercitarea verificărilor la frontieră.

Statele membre trebuie să elimine orice obstacol care împiedică fluidizarea traficului la punctele de trecere a frontierelor interne.

În cazul unei ameninţări grave la adresa ordinii publice sau a siguranţei interne, un stat membru poate, în mod excepţional, să reintroducă controlul la frontierele sale interne pe o perioadă limitată, în principiu, la maximum treizeci de zile. La reintroducerea acestor controale, celelalte state membre şi Comisia trebuie informate cât mai curând posibil. Parlamentul European trebuie, de asemenea, informat.

Consultările dintre statele membre şi Comisie au loc cu cel puţin cincisprezece zile înainte de data preconizată pentru reintroducerea controlului la frontiere, pentru a organiza cooperarea reciprocă şi a examina proporţionalitatea măsurilor în raport cu evenimentele aflate la originea reintroducerii controlului la frontiere. Decizia de reintroducere a controlului la frontierele interne trebuie luată într-o manieră transparentă, iar publicul trebuie informat pe deplin, cu excepţia cazului în care există motive imperioase de siguranţă care să împiedice această informare.

În situaţii excepţionale, statul membru în cauză poate reintroduce controlul la frontierele sale interne, în cazul în care ordinea publică sau siguranţa internă impun acest lucru. Acesta notifică apoi în mod adecvat decizia sa celorlalte state membre şi Comisiei.

Context

Comunicarea Comisiei din 7 mai 2002 privind gestionarea integrată a frontierelor externe (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) a stabilit cinci componente esenţiale ale unei politici comune, printre care şi un corp legislativ comun. Acest corp legislativ trebuia să includă şi o reformare a Manualului comun privind frontierele externe. Consiliul European de la Salonic din 19 şi 20 iunie 2003 a invitat Comisia să prezinte propuneri de reformare cât mai rapid posibil.

Prezentul regulament abrogă articolele 2 – 8 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 şi Manualul comun privind frontierele externe.

Termeni-cheie ai actului
  • Frontiere interne: frontiere terestre comune, inclusiv frontierele fluviale şi pe lacuri, ale statelor membre, aeroporturile destinate zborurilor interne şi porturile maritime, fluviale şi pe lacuri pentru legăturile regulate ale navelor feribot.
  • Frontiere externe: frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale şi pe lacuri, frontierele maritime, precum şi aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime şi pe lacuri, cu condiţia să nu fie frontiere interne.
  • Control la frontiere: activităţile efectuate la frontieră, ca răspuns exclusiv la intenţia de a trece o frontieră, şi constând în verificări la frontiere şi supravegherea frontierelor.
  • Verificări la frontiere: verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei pentru a garanta că persoanele, inclusiv mijloacele acestora de transport şi obiectele aflate în posesia lor, pot fi autorizate să intre pe sau să părăsească teritoriul statelor membre.
  • Poliţist de frontieră: orice agent public desemnat, în conformitate cu legislaţia internă, la un punct de trecere a frontierei sau de-a lungul frontierei sau în imediata apropiere a acesteia şi care exercită sarcini de control la frontieră.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 562/2006

13.10.2006

-

JO L 105 din 13.4.2006

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 296/2008

10.4.2008

-

JO L 97 din 9.4.2008

Regulamentul (CE) nr. 81/2009

24.2.2009

-

JO L 35 din 4.2.2009

Regulamentul (CE) nr. 810/2009

5.10.2009

-

JO L 243 din 15.9.2009

Regulamentul (UE) nr. 265/2010

5.4.2010

-

JO L 85 din 31.3.2010

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR

Anexa V, Partea A – Proceduri privind refuzul intrării la frontieră:
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 [Jurnalul Oficial L 243 din 15.9.2009].

ACTE CONEXE

Decizia 2010/252/UE a Consiliului din 26 aprilie 2010 de completare a Codului frontierelor Schengen cu dispoziţii referitoare la supravegherea frontierelor externe maritime în contextul cooperării operative coordonate de Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene [Jurnalul Oficial L 111 din 4.5.2010].

Raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind punerea în aplicare a dispoziţiilor referitoare la ştampilarea documentelor de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe în conformitate cu articolele 10 şi 11 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) [COM(2009) 489 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 23.04.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii