RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


O politică europeană globală în domeniul migraţiei

Comisia prezintă o serie de măsuri care vizează crearea unei politici europene globale în domeniul migraţiei, fondate pe o mai mare solidaritate între statele membre şi care să permită Uniunii Europene (UE) să facă faţă mai bine provocărilor cauzate de migraţie.

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 4 mai 2011, intitulată „Comunicare privind migraţia” [COM(2011) 248 – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Revoluţiile arabe din primăvara anului 2011 au condus la un aflux masiv de imigranţi din sudul Mediteranei, care au intrat ilegal în Uniunea Europeană (UE) ajungând pe coastele italiene şi malteze. UE a luat măsuri de urgenţă ca răspuns la această situaţie. Evenimentele respective au arătat însă limitările pe care le prezintă mijloacele de care dispune UE în domeniul migraţiei şi necesitatea unei solidarităţi mai mari între statele membre în acest domeniu.

Prin urmare, Comisia prezintă iniţiative care vizează crearea unei politici europene globale în domeniul migraţiei, mai adecvată pentru a face faţă provocărilor cauzate de migraţie. Această politică trebuie să respecte tradiţia europeană privind azilul şi protecţia, împiedicând totodată trecerea ilegală a frontierelor.

Sunt abordate astfel mai multe aspecte ale migraţiei:

  • Trecerea frontierelor

Controlul la frontierele externe ale UE trebuie să fie eficient şi să permită menţinerea unui nivel înalt de securitate, facilitând totodată intrarea persoanelor autorizate pe teritoriul UE. Comisia intenţionează să consolideze regulile comune existente. Aceasta are în vedere, în special, crearea unui sistem european al poliţiştilor de frontieră. De asemenea, Comisia insistă asupra îmbunătăţirii cooperării între autorităţile naţionale şi asupra schimbului de informaţii operaţionale în caz de incidente la frontierele externe, în special datorită sistemului EUROSUR. Capacităţile operaţionale ale agenţiei Frontex trebuie, de asemenea, consolidate.

Evaluarea aplicării normelor Schengen de către statele membre trebuie să se facă la nivelul UE, cu participarea unor experţi din statele membre şi ai Frontex, sub conducerea Comisiei. Aceasta din urmă are în vedere, de asemenea, crearea unui mecanism care să permită să se decidă, la nivel european, reintroducerea excepţională a controalelor la frontierele interne.

În sfârşit, pentru prevenirea imigraţiei ilegale, Comisia insistă asupra necesităţii de a adopta o politică europeană în materie de returnare (retrimiterea în ţara de origine a imigranţilor ilegali care nu au nevoie de protecţie internaţională) care să fie echilibrată şi eficace. Comisia insistă pentru ca toate statele membre să transpună în legislaţia naţională Directiva „returnare” privind normele şi procedurile comune pentru returnarea imigranţilor ilegali, precum şi Directiva privind sancţiunile împotriva angajării de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală. În sfârşit, Comisia admite eficacitatea acordurilor de readmisie cu ţările terţe, însă consideră că acestea din urmă trebuie avute în vedere în cadrul relaţiilor globale ale UE cu ţările în cauză şi trebuie însoţite de stimulente care să ajute ţările să le pună în aplicare.

  • Circulaţia şi şederea în spaţiul Schengen

Comisia susţine o mobilitate mai bine organizată bazată pe cooperare (între agenţiile europene Frontex şi Europol şi între autorităţile vamale şi de poliţie naţionale), precum şi pe noile tehnologii. Un sistem european de intrare-ieşire ar asigura în principal faptul că datele privind trecerea frontierei de către resortisanţii ţărilor terţe ar fi disponibile pentru autorităţi. Un program pentru călătorii înregistraţi ar permite automatizarea controlului la frontiere pentru persoanele care călătoresc frecvent.

Politica în materie de vize este, de asemenea, un instrument important în ceea ce priveşte mobilitatea. Pentru a evita abuzurile legate de liberalizarea regimului vizelor, Comisia propune introducerea unei clauze de salvgardare care ar permite reintroducerea temporară a obligaţiei de a deţine viză pentru cetăţenii unei ţări terţe care beneficiază de acest regim.

În acelaşi timp, Uniunea Europeană recunoaşte faptul că migranţii constituie o forţă de muncă indispensabilă pentru UE, atât ca răspuns la penuria de lucrători în anumite sectoare, cât şi la cererea de lucrători înalt calificaţi. Este deci importantă recunoaşterea calificărilor acestora şi simplificarea procedurilor administrative. Comisia speră să înregistreze progrese în ceea ce priveşte proiectul de permis unic care autorizează cetăţenii străini să fie rezidenţi şi să lucreze pe teritoriul unui stat membru şi face apel ca statele membre să transpună în legislaţia naţională directiva privind Cartea albastră a UE care facilitează recrutarea persoanelor înalt calificate. De asemenea, Comisia a prezentat propuneri referitoare la lucrătorii sezonieri şi la persoanele transferate temporar în cadrul aceleiaşi societăţi comerciale. Pentru a furniza migranţilor informaţii clare şi practice, Comisia a lansat Portalul UE privind imigraţia.

În sfârşit, integrarea migranţilor în societatea europeană trebuie să se facă respectând echilibrul între drepturile acestora şi legile şi cultura ţării gazdă. Această integrare necesită eforturi atât din partea migranţilor, cât şi din partea ţărilor gazdă. O integrare reuşită este esenţială pentru exploatarea la maximum a avantajelor economice, sociale şi culturale ale imigraţiei, atât în beneficiul indivizilor, cât şi al societăţilor. În iulie 2011, Comisia a prezentat o Agendă europeană pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe.

  • Sistemul european comun de azil

Instituirea unui sistem european comun de azil trebuie realizată până în 2012. Acest sistem vizează reducerea diferenţelor între statele membre ale UE în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de azil, asigurarea unui set comun de drepturi procedurale şi de fond şi respectarea Convenţiei de la Geneva privind statutul refugiaţilor. Biroul European de Sprijin pentru Azil va consolida cooperarea în acest domeniu.

Comisia insistă pentru ca reinstalarea refugiaţilor (reinstalarea permanentă într-un stat membru a unui refugiat care a obţinut protecţia într-o ţară terţă) să devină parte integrantă din politica europeană în domeniul azilului.

  • Relaţiile cu ţările terţe

Aspectele privind migraţia trebuie integrate în relaţiile externe la nivel general ale UE. Trebuie găsit un echilibru mai bun între organizarea migraţiei legale, lupta împotriva migraţiei ilegale şi maximizarea beneficiilor reciproce ale migraţiei pentru dezvoltare. Dimensiunea umană trebuie consolidată printr-o abordare care are în centrul ei migranţii.

În ceea ce priveşte ţările din sudul Mediteranei, Uniunea Europeană le-a propus un dialog structurat privind migraţia, pentru a stabili parteneriate de mobilitate în vederea facilitării accesului resortisanţilor lor pe teritoriul UE, condiţionat de colaborarea acestor ţări cu privire la gestionarea fluxurilor de migraţie. Comisia va revizui, de asemenea, politica sa de vecinătate cu aceste ţări.

Ultima actualizare: 09.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii