RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Pactul european privind imigraţia şi azilul

Acest pact constituie baza politicilor privind imigraţia şi azilul care sunt comune Uniunii Europene (UE) şi ţărilor acesteia. Într-un spirit de responsabilitate reciprocă şi de solidaritate între ţările UE, dar şi de parteneriat cu ţările terţe, pactul dă un nou impuls dezvoltării în continuare a unei politici comune în materie de imigraţie şi azil, care să ţină seama şi de interesul colectiv al Uniunii Europene, dar şi de caracteristicile fiecărei ţări a Uniunii.

ACT

Pactul european privind imigraţia şi azilul din 24 septembrie 2008 [Nepublicat în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Migraţia internaţională poate contribui la creşterea economică a Uniunii Europene în ansamblu, asigurând totodată resurse migranţilor şi ţărilor lor de origine şi participând astfel la dezvoltarea acestora. Acest fenomen poate reprezenta o şansă, pentru că este un factor de schimburi umane şi economice şi, de asemenea, pentru că permite persoanelor să îşi realizeze aspiraţiile. Se impune însă gestionarea migraţiei în aşa fel încât să se ţină cont de capacitatea de primire a Europei din punctul de vedere al pieţei muncii, al locuinţelor, al serviciilor sanitare, şcolare şi sociale şi să protejeze migranţii împotriva riscului de exploatare de către reţelele de criminalitate.

De peste douăzeci de ani, ţările UE iau măsuri pentru armonizarea politicilor lor privind imigraţia şi azilul. S-au realizat deja progrese semnificative privind mai multe aspecte, în special în baza programelor de la Tampere şi Haga. Cu toate acestea, sunt necesare în continuare eforturi pentru a crea o politică într-adevăr comună privind imigraţia şi azilul, care să ia în calcul atât interesul colectiv al UE, cât şi nevoile individuale ale ţărilor din UE. În consecinţă, Consiliul European a transpus următoarele angajamente în Programul de la Stockholm.

Organizarea imigraţiei legale

Imigraţia legală trebuie organizată, astfel încât să se ţină seama de priorităţile, de necesităţile şi de capacităţile de primire ale ţărilor UE şi să se încurajeze integrarea migranţilor. În linii mari, aceasta necesită din partea UE:

  • implementarea unor politici pentru migraţia forţei de muncă, astfel încât să se ţină seama de nevoile pieţei muncii din fiecare ţară;
  • sporirea atractivităţii UE pentru lucrătorii cu înaltă calificare şi luarea de noi măsuri pentru a facilita în mai mare măsură primirea studenţilor şi a cercetătorilor şi circulaţia acestora în cadrul Uniunii;
  • asigurarea faptului că aceste politici nu agravează exodul de creiere încurajând migraţia circulară;
  • reglementarea mai eficientă a imigraţiei familiale;
  • consolidarea informării reciproce cu privire la migraţie;
  • asigurarea unei mai bune informări cu privire la posibilităţile şi condiţiile de imigraţie legală;
  • instituirea unor politici ambiţioase pentru promovarea integrării armonioase a migranţilor;
  • promovarea schimburilor de bune practici în materie de primire şi integrare, precum şi a măsurilor UE de sprijinire a politicilor naţionale de integrare.

Combaterea imigraţiei ilegale

Pentru a se asigura că migranţii care nu au autorizaţia legală de rezidenţă într-o ţară din UE se întorc în ţara lor de origine sau de tranzit, UE ar trebui:

  • să se limiteze la regularizări de la caz la caz;
  • să încheie cu ţările terţe relevante acorduri de readmisie, fie la nivel comunitar, fie la nivel bilateral, şi să evalueze eficacitatea acordurilor comunitare de readmisie;
  • să vegheze la prevenirea riscurilor de imigraţie nereglementată în cadrul modalităţilor oferite de politicile privind intrarea, şederea, libera circulaţie etc.;
  • să dezvolte cooperarea între ţările UE privind expulzarea migranţilor fără autorizaţie legală de rezidenţă într-o ţară a UE;
  • să consolideze cooperarea cu ţările de origine şi de tranzit în cadrul Abordării globale a migraţiei, în vederea combaterii imigraţiei ilegale, şi să asigure o mai bună informare a comunităţilor ameninţate;
  • să invite ţările din UE să instituie sisteme prin care să ofere stimulente în vederea sprijinirii repatrierilor voluntare;
  • să acţioneze cu fermitate prin impunerea unor sancţiuni disuasive şi proporţionate împotriva persoanelor care exploatează străinii fără autorizaţie legală de reşedinţă într-o ţară din UE;
  • să asigure aplicabilitatea deplină, în cadrul Uniunii, a deciziilor de îndepărtare adoptate de orice ţară din UE.

Îmbunătăţirea controalelor la frontieră

Pentru a asigura eficacitatea controalelor la frontiera externă a Uniunii, UE în ansamblu ar trebui:

  • să mobilizeze toate resursele disponibile pentru a asigura un control mai eficient al tuturor frontierelor externe;
  • să generalizeze cel mai târziu începând cu 1 ianuarie 2012 eliberarea de vize biometrice şi să consolideze cooperarea dintre consulatele statelor membre, în vederea creării unor servicii consulare comune în ceea ce priveşte vizele;
  • să furnizeze agenţiei Frontex mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile;
  • să ţină pe deplin seama, într-un spirit de solidaritate, de acele ţări din UE care primesc fluxuri de imigranţi disproporţionate;
  • să utilizeze mijloace tehnologice moderne pentru a permite gestionarea integrată eficace a frontierelor externe ale UE;
  • să intensifice cooperarea cu ţările de origine şi de tranzit pentru a consolida controlul la frontiera externă şi a combate imigraţia ilegală, inclusiv prin creşterea ajutorului acordat pentru formarea şi echipamentul autorităţilor acestora în materie de migraţie;
  • să dezvolte în continuare procesul de evaluare Schengen.

Construirea unei Europe a azilului

Deşi ţările UE au făcut progrese în ceea ce priveşte aplicarea standardelor minime comune de azil, există în continuare anumite discrepanţe. În consecinţă, sunt necesare noi măsuri pentru realizarea pe deplin a unui sistem european comun de azil. În ansamblu, în acest sens, UE trebuie:

  • să instituie un birou european de asistenţă pentru azil;
  • să prezinte propuneri pentru o procedură unică în materie de azil şi un statut unitar de refugiat şi de beneficiar al protecţiei subsidiare;
  • să instituie proceduri pentru situaţii de criză, pentru a oferi ajutor oricărei ţări din UE care se confruntă cu un influx masiv de solicitanţi de azil şi pentru a promova o nouă repartizare a beneficiarilor protecţiei internaţionale, astfel încât să vină în ajutorul ţărilor UE al căror regim naţional de azil este supus unor presiuni disproporţionate, datorate poziţiei lor geografice sau situaţiei lor demografice;
  • să consolideze cooperarea cu Înaltul Comisariat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, pentru a asigura o mai bună protecţie persoanelor care solicită azil în afara UE;
  • să ofere personalului însărcinat cu efectuarea controalelor la frontierele externe o formare în domeniul drepturilor şi obligaţiilor în materie de protecţie internaţională.

Colaborarea cu ţările de origine şi de tranzit

Se impune crearea unui parteneriat cuprinzător cu ţările terţe de origine şi de tranzit, pentru a încuraja sinergia dintre migraţie şi dezvoltare. În acest scop, UE ar trebui:

  • să încheie, la nivel comunitar sau bilateral, acorduri cu ţările de origine şi de tranzit, care să includă dispoziţii cu privire la migraţia legală şi ilegală, la readmisie şi la dezvoltarea acestor ţări;
  • să încurajeze ţările din UE să ofere resortisanţilor ţărilor partenere situate la est şi la sud de Europa posibilităţi de imigraţie legală, în special sub forma migraţiei temporare/circulare, în vederea evitării exodului de creiere;
  • să aplice politici împreună cu ţările de origine şi de tranzit pentru a descuraja sau combate imigraţia clandestină, în special prin consolidarea capacităţii;
  • să integreze mai eficient politicile privind migraţia şi dezvoltarea;
  • să promoveze acţiunile de co-dezvoltare, cum ar fi adoptarea instrumentelor financiare specifice, care asigură transferuri de bani în condiţii de siguranţă şi la costuri reduse;
  • să pună cu fermitate în aplicare acţiunile convenite cu regiunile partenere, inclusiv cu cele din Africa, estul şi sud-estul Europei, America Latină, zona Caraibilor şi Asia;
  • să accelereze desfăşurarea instrumentelor-cheie ale Abordării globale a migraţiei;
  • să se asigure că toate aceste acţiuni înrudite sunt puse în aplicare într-un mod coerent cu politica de cooperare pentru dezvoltare a UE şi cu alte politici relevante.

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Primul raport anual privind imigraţia şi azilul (2009) [COM(2010) 214 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Commission staff working paper of 6 May 2010 – First Annual Report on Immigration and Asylum (2009) accompanying the Report from the Commission to the European Parliament and the Council – First Annual Report on Immigration and Asylum (2009) [SEC(2010) 535 final – Not published in the Official Journal] (Documentul de lucru al Comisiei din 6 mai 2010 – Primul raport anual privind imigraţia şi azilul (2009), care însoţeşte Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Primul raport anual privind imigraţia şi azilul (2009) [SEC(2010) 535, final – Nepublicat în Jurnalul Oficial]).

Comunicare a Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European – Metodă de monitorizare a punerii în aplicare a Pactului european privind imigraţia şi azilul [COM(2009) 266 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 24.08.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii