RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Codul de vize

Acest regulament instituie procedurile şi condiţiile de eliberare a vizelor pentru şedere de scurtă durată şi de tranzitare a teritoriilor statelor membre. De asemenea, regulamentul stabileşte lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea prin zonele de tranzit internaţional ale aeroporturilor statelor membre şi instituie procedurile şi condiţiile de eliberare a acestor vize.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize).

SINTEZĂ

Regulamentul vizează instituirea condiţiilor şi a procedurilor de eliberare a vizelor pentru şedere de scurtă durată (maximum trei luni pe parcursul unei perioade de şase luni) şi pentru tranzitarea statelor membre ale Uniunii Europene (UE) şi a statelor asociate care aplică în totalitate acquis-ul Schengen. Regulamentul se aplică în cazul resortisanţilor ţărilor terţe care trebuie să deţină o viză la trecerea frontierei externe a Uniunii, conform Regulamentului (CE) nr. 539/2001.

În plus, regulamentul stabileşte ţările terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină o viză de tranzit aeroportuar în vederea tranzitării zonelor internaţionale de tranzit din aeroporturile statelor membre (Anexa IV). În cazuri de urgenţă, atunci când intervine un flux în masă de imigranţi ilegali, statele membre pot impune această cerinţă şi resortisanţilor altor ţări terţe.

Procedurile şi condiţiile de eliberare a vizelor

Statul membru care reprezintă singura sau principala destinaţie a vizitei este responsabil de examinarea cererilor de viză. Dacă nu se poate stabili destinaţia principală, competenţa îi revine statului membru al intrării în Uniune. În cazul tranzitării, responsabilitatea îi revine statului membru prin care se face tranzitarea sau, în cazul tranzitării multiple, primului stat membru tranzitat. În general, cererea de viză trebuie înaintată consulatului statului membru în cauză.

Statele membre pot încheia acorduri bilaterale pentru a se reprezenta reciproc în scopul preluării cererilor de vize sau al eliberării vizelor. De asemenea, statele pot coopera prin colocare sau un centru comun de primire a cererilor.

O cerere de viză poate fi depusă de către solicitant sau de către un intermediar comercial acreditat, cu cel mult trei luni înainte de vizita preconizată. Solicitanţii trebuie să se prezinte în persoană pentru depunerea unei cereri, în afară de cazurile în care s-a renunţat la această cerinţă. La depunerea unei cereri, trebuie prezentate următoarele:

  • un formular de cerere, conform Anexei I;
  • un document de călătorie valabil;
  • o fotografie;
  • documente justificative, conform Anexei II, precum şi dovada unui angajament de luare în întreţinere şi/sau de cazare privată, dacă statul membru solicită acest lucru;
  • dovada deţinerii unei asigurări medicale de călătorie, dacă este cazul.

În afară de câteva excepţii, solicitantul trebuie să permită prelevarea amprentelor sale şi să plătească o taxă de viză. În anumite cazuri se poate renunţa la taxa de viză sau aceasta poate fi redusă – de exemplu, din motive de politică culturală, externă şi de dezvoltare. Un prestator extern de servicii poate percepe o taxă suplimentară pentru servicii.

După verificarea admisibilităţii cererii, autoritatea competentă trebuie să creeze un dosar de cerere în Sistemul de Informaţii privind Vizele (VIS), în conformitate cu procedurile stabilite în Regulamentul VIS. Trebuie efectuată o examinare suplimentară a cererii pentru a avea certitudinea că solicitantul îndeplineşte condiţiile de intrare stabilite în Codul Frontierelor Schengen, că nu prezintă un risc de imigraţie ilegală sau o ameninţare la adresa securităţii statului membru şi că intenţionează să părăsească statul membru înainte de expirarea vizei.

Decizia cu privire la o cerere admisibilă trebuie luată în termen de 15 zile calendaristice de la data depunerii acesteia. În cazuri excepţionale, această limită de timp poate fi prelungită. Se ia decizia de a elibera sau a refuza o viză uniformă sau o viză cu valabilitate teritorială limitată sau, în cazul reprezentării unui alt stat membru, de a suspenda examinarea cererii pentru a o transfera autorităţilor relevante ale statului membru reprezentat.

O viză uniformă se poate elibera pentru una, două sau mai multe intrări, cu o valabilitate maximă de cinci ani. În cazul unei vize de tranzit (inclusiv în cazul unei vize de tranzit aeroportuar), perioada de valabilitate trebuie să corespundă timpului necesar în scopul tranzitului. De obicei, se adaugă o „perioadă de graţie” de 15 zile. În anumite cazuri, perioada de valabilitate a unei vize poate fi prelungită. În anumite circumstanţe, viza poate fi, de asemenea, anulată sau revocată.

O viză uniformă sau o viză cu valabilitate teritorială nu conferă automat deţinătorului dreptul de intrare.

Viza se refuză dacă solicitantul:

  • prezintă un document de călătorie fals;
  • nu prezintă justificarea scopului şi a condiţiilor privind şederea prevăzută;
  • nu aduce dovada unor mijloace de întreţinere suficiente pe durata şederii prevăzute sau pentru întoarcerea în ţara de origine/reşedinţă;
  • a consumat deja cele trei luni din cursul perioadei de şase luni în desfăşurare;
  • este vizat de o alertă emisă în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) în scopul refuzării intrării;
  • este considerat a fi o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa internă sau sănătatea publică a unuia dintre statele membre;
  • nu prezintă dovada deţinerii unei asigurări medicale de călătorie, dacă este cazul;
  • prezintă documente sau declaraţii doveditoare a căror autenticitate sau veridicitate este îndoielnică.

Solicitantul trebuie informat cu privire la decizia de refuzare, anulare sau revocare a unei vize prin formularul standard prevăzut în Anexa VI. O asemenea decizie poate fi contestată în statul membru care a luat decizia, în conformitate cu legislaţia naţională a respectivului stat.

În cazuri excepţionale, cererea de viză se poate înainta autorităţii responsabile cu verificarea persoanelor la frontiera externă a statului membru de destinaţie. O viză eliberată la un punct de trecere frontieră poate permite o şedere de maximum 15 zile sau poate corespunde timpului necesar pentru scopul unui tranzit.

Aplicarea

Acest regulament modifică Regulamentul VIS şi Codul Frontierelor Schengen. De asemenea, Regulamentul abrogă articolele 9-17 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen şi Instrucţiunile consulare comune.

Regulamentul se aplică începând din 5 aprilie 2010. Articolul 32 alineatele (2) şi (3), articolul 34 alineatele (6) şi (7) şi articolul 35 alineatul (7) se aplică din 5 aprilie 2011.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 810/2009

5.10.2009

-

JO L 243 din 15.9.2009

Ultima actualizare: 30.11.2009
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii