RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Combaterea traficului de persoane

Arhive

Obiectivul acestei directive-cadru este de a apropia legislaţiile şi regulamentele statelor membre ale Uniunii Europene (UE) în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie în materie penală, cu privire la combaterea traficului de persoane. De asemenea, ea urmăreşte introducerea, la nivel european, a unui cadru de dispoziţii comune pentru a aborda chestiuni cum ar fi incriminarea, sancţiunile, circumstanţele agravante, competenţa judiciară şi extrădarea.

ACT

Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane.

SINTEZĂ

De la adoptarea de către Consiliu, în 1997, a acţiunii comune (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) privind combaterea traficului de persoane şi exploatarea sexuală a copiilor, a crescut semnificativ numărul iniţiativelor elaborate, atât la nivel naţional, cât şi regional. Planul de acţiune de la Viena şi Consiliul European de la Tampere au solicitat adoptarea unor dispoziţii suplimentare pentru a asigura o mai bună reglementare a anumitor aspecte ale dreptului penal şi ale procedurii penale.

Mai mult, în decembrie 2000, cu ocazia conferinţei de semnare de la Palermo, comisarul european Antonio Vitorino a semnat, în numele Comunităţii, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi cele două protocoale privind combaterea traficului de persoane şi a traficului ilegal de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare.

Prin această decizie-cadru, Comisia doreşte să completeze instrumentele existente destinate combaterii traficului de persoane, inclusiv:

Comisia este de părere că traficul de persoane este o infracţiune contra persoanei, în scopul exploatării acesteia.

Articolul 1 defineşte conceptul de trafic de persoane în scopul exploatării muncii lor sau a exploatării sexuale. Statele membre ale UE trebuie să pedepsească orice formă de racolare, transport, transfer sau cazare a unei persoane care a fost privată de drepturile sale fundamentale. Aşadar, toate comportamentele infracţionale care profită de vulnerabilitatea fizică sau mentală a unei persoane se pedepsesc. Consimţământul unei victime este irelevant când autorul infracţiunii are unul dintre comportamentele tipice care, în sensul acestei directive-cadru, ar constitui exploatare, şi anume care implică:

  • uzul de constrângere, de forţă sau de ameninţări, inclusiv răpirea;
  • uzul de înşelăciune sau de fraudă;
  • abuzul de autoritate sau de influenţă sau exercitarea presiunii;
  • oferirea de remuneraţii.

Instigarea la trafic de persoane şi complicitatea sau tentativa la infracţiuni se pedepsesc.

Pedepsele prevăzute de legislaţiile naţionale trebuie să fie „eficiente, proporţionale şi disuasive”. Comisia, prin stabilirea unei pedepse maxime care nu poate fi mai mică de opt ani de închisoare, permite aplicarea altor instrumente legislative deja adoptate pentru o mai bună cooperare poliţienească şi judiciară, cum ar fi Acţiunea comună 98/699/JAI privind identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea mijloacelor de săvârşire şi a produselor infracţiunii şi Acţiunea comună 98/733/JAI privind incriminarea participării la o organizaţie criminală. Pedeapsa cu închisoarea se va aplica numai în următoarele împrejurări:

  • viaţa victimei a fost pusă în pericol;
  • victima era deosebit de vulnerabilă (de exemplu, datorită vârstei sale);
  • infracţiunea a fost săvârşită în cadrul unei organizaţii criminale în sensul Acţiunii comune 98/733/JAI.

În plus, decizia-cadru introduce conceptul de răspundere civilă şi penală a persoanelor juridice, în paralel cu cea a persoanelor fizice. Persoanele juridice vor fi trase la răspundere pentru infracţiunile săvârşite în interesul lor de către orice persoană, acţionând individual sau în calitate de membru al unui organism al persoanei juridice în cauză, sau care exercită o putere de decizie.

Sancţiunile impuse persoanelor juridice vor fi „eficiente, proporţionale şi disuasive”; acestea vor include amenzi penale sau nepenale şi sancţiuni specifice, cum ar fi: interzicerea temporară sau permanentă a exercitării unei activităţi comerciale, o măsură judiciară de dizolvare sau excluderea de la avantaje sau ajutoare publice.

Copiii care sunt victime ale unei infracţiuni trebuie să beneficieze de asistenţă specială, în conformitate cu Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale.

Pentru a evita ca infracţiunea să rămână nepedepsită din cauza unui conflict de competenţă, decizia introduce criterii cu privire la competenţă. Un stat membru al UE va avea competenţă în următoarele cazuri:

  • infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul său (principiul teritorialităţii);
  • autorul infracţiunii este unul dintre resortisanţii săi (principiul personalităţii active);
  • infracţiunea a fost săvârşită în interesul unei persoane juridice stabilite pe teritoriul acelui stat membru.

Al doilea criteriu este deosebit de important pentru statele care refuză extrădarea resortisanţilor lor, întrucât, în acest caz, trebuie să ia măsurile necesare pentru a declanşa urmărirea penală a resortisanţilor lor care săvârşesc infracţiuni în afara teritoriului lor.

Această decizie-cadru abrogă Acţiunea comună 97/154/JAI (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) în ceea ce priveşte combaterea traficului de persoane.

Această decizie-cadru se aplică în Gibraltar.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia-cadru 2002/629/JAI

1.8.2002

1.8.2004

JO L 203 din 1.8.2002

ACTE CONEXE

Report from the Commission to the Council and the European Parliament of 2 May 2006 based on Article 10 of the Council Framework Decision of 19 July 2002 on combating trafficking in human beings [COM(2006) 187 final – Not published in the Official Journal] (Raport al Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European din 2 mai 2006 pe baza articolului 10 din Decizia-cadru a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane [COM(2006) 187 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial]).

Communication from the Commission to the European Parliament and the Council of 18 October 2005 – Fighting trafficking in human beings: an integrated approach and proposals for an action plan [COM(2005) 514 final – Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu din 18 octombrie 2005 – Combaterea traficului de persoane: o abordare integrată şi propuneri pentru un plan de acţiune [COM(2005) 514 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).
Obiectivul acestei comunicări este de a întări angajamentul UE de a preveni şi a combate traficul de persoane. Comisia urmăreşte să consolideze în continuare angajamentul UE şi al statelor sale membre de a preveni şi a combate traficul de persoane săvârşit în scopul exploatării sexuale sau al exploatării muncii şi de a proteja, sprijini şi reabilita victimele. Ea consideră că problema traficului de persoane nu poate fi soluţionată eficient fără adoptarea unei abordări integrate, bazate pe respectarea drepturilor omului şi pe caracterul mondial al acesteia. O astfel de abordare impune un răspuns politic coordonat, în special în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, al relaţiilor externe, al cooperării pentru dezvoltare, al ocupării forţei de muncă, al egalităţii de gen şi al nediscriminării.

Ultima actualizare: 03.03.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii