RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 22 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile

Uniunea Europeană (UE) a adoptat un act legislativ care vizează combaterea infracţiunilor sexuale comise asupra copiilor. Directiva înglobează aspecte care merg de la pedepse şi prevenire până la sprijinul acordat victimelor. Aceasta prevede, de asemenea, dispoziţii specifice referitoare la pornografia infantilă pe internet şi turismul sexual.

ACT

Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului.

SINTEZĂ

Directiva armonizează la nivelul întregii Uniuni Europene (UE) definirea infracţiunilor penale în ceea ce priveşte abuzurile sexuale comise asupra copiilor, exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă. Aceasta stabileşte, de asemenea, sancţiuni minime. Noile norme includ şi dispoziţii care vizează combaterea pornografiei infantile online şi a turismului sexual. În plus, acestea vizează să priveze pedofilii deja condamnaţi de posibilitatea exercitării unor activităţi profesionale care implică contacte regulate cu copii.

Infracţiuni şi sancţiuni

Directiva defineşte cca. 20 de infracţiuni penale încadrate în patru categorii:

  • abuzul sexual, cum ar fi practicarea unor activităţi sexuale cu un copil care nu a împlinit vârsta consimţământului sexual sau forţarea unui copil pentru a se supune unor astfel de activităţi cu o altă persoană;
  • exploatarea sexuală, cum ar fi, de exemplu, constrângerea unui copil să practice prostituţia sau să participe la spectacole pornografice;
  • pornografia infantilă: - deţinerea, accesarea, distribuirea, furnizarea sau producerea de pornografie infantilă;
  • ademenirea copiilor online în scopuri sexuale: - propunerea pe internet a unei întâlniri cu un copil cu scopul săvârşirii unor abuzuri sexuale sau incitarea unui copil, tot online, să furnizeze materiale pornografice în care acesta este reprezentat.

La nivel naţional, maximul pedepselor privative de libertate trebuie să atingă cel puţin anumite praguri care variază de la un an la zece ani în funcţie de gravitatea faptelor şi de împlinirea sau nu de către copil a vârstei consimţământului sexual. Instigarea la săvârşirea acestor infracţiuni este, de asemenea, pasibilă de aplicarea unei pedepse.

O persoană juridică poate fi considerată responsabilă şi sancţionată dacă infracţiunea a fost comisă în beneficiul său de către o persoană care exercită o putere de decizie.

Sunt prevăzute mai multe circumstanţe agravante, îndeosebi atunci infracţiunea a fost săvârşită împotriva unui copil aflat într-o situaţie de vădită vulnerabilitate, de către un membru al familiei ori o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra copilului, precum şi atunci când autorul faptelor a fost condamnat în trecut pentru infracţiuni de aceeaşi natură.

În ceea ce priveşte activităţile sexuale reciproc consimţite, directiva lasă la latitudinea statelor membre să decidă dacă anumite practici sunt sau nu pasibile de pedepse atunci când sunt implicate persoane de vârste apropiate şi cu un nivel similar de maturitate fizică şi psihologică, care pot fi considerate ca făcând parte din descoperirea normală a sexualităţii.

Activităţile profesionale care presupun contactul cu copii

Pentru a se evita orice risc de recidivă, o persoană condamnată pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile definite de directivă trebuie să poată fi împiedicată să exercite o activitate profesională care presupune contacte directe şi regulate cu copiii. Angajatorii în cauză trebuie să poată solicita informaţii privind existenţa unei condamnări sau a unei interdicţii de exercitare a unor astfel activităţi. Aceste informaţii trebuie, de asemenea, să fie transmise celorlalte state membre pentru a împiedica pedofilii să profite de libera circulaţie a lucrătorilor în UE pentru a lucra cu copiii într-o altă ţară.

Turismul sexual

Trebuie să se interzică organizarea unor călătorii în vederea săvârşirii unor acte de abuz sexual, de exploatare sexuală a copiilor sau de pornografie infantilă. Astfel de infracţiuni rămân adesea nepedepsite în ţările în care au loc. Directiva prevede că statele membre îi pot judeca pe resortisanţii lor pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni în străinătate.

De asemenea, în afara competenţei pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul lor sau atunci când autorul este unul dintre resortisanţii lor, statele membre îşi pot extinde competenţa asupra infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului lor dacă autorul infracţiunii îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor, dacă infracţiunea a fost săvârşită în folosul unei persoane juridice care îşi are sediul pe teritoriul lor sau dacă victima este unul dintre resortisanţii lor.

Pornografia infantilă pe internet

Statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca site-urile care conţin pornografie infantilă găzduite pe teritoriul lor să fie prompt eliminate şi să depună eforturi pentru a obţine eliminarea unor astfel de site-uri găzduite în afara teritoriului lor. De asemenea, cu respectarea anumitor condiţii de transparenţă şi informare a utilizatorilor de internet, statele membre pot bloca accesul la astfel de site-uri pe teritoriul lor.

Cercetarea, urmărirea şi competenţa penală

Cercetarea şi urmărirea penală a acestor infracţiuni nu trebuie să fie condiţionate neapărat de depunerea unei plângeri sau de formularea unor acuzaţii de către victimă, iar procedurile penale trebuie să poată continua chiar dacă persoana în cauză şi-a retras declaraţiile. De asemenea, pentru unele infracţiuni mai grave, urmărirea penală trebuie să fie posibilă pentru o perioadă suficient de lungă după ce victima a împlinit vârsta majoratului.

Asistenţa, sprijinul acordat şi protecţia victimelor

În conformitate cu dispoziţiile Directivei privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale, trebuie să se acorde asistenţă şi sprijin victimelor înainte, pe parcursul şi după încheierea procedurilor penale. Copiii victime ale abuzului sexual, ale exploatării sexuale sau ale pornografiei infantile sunt consideraţi victime deosebit de vulnerabile şi trebuie trataţi într-un mod cât mai adecvat situaţiei lor.

Se vor lua măsuri de protecţie specifice atunci când agresorul este un membru al familiei copilului. În plus, copiii victime trebuie să aibă acces imediat la consiliere şi la reprezentare juridică, dacă este necesar, gratuit. De asemenea, asistenţa şi sprijinul acordat nu trebuie să fie condiţionate de dorinţa victimei de a coopera în cadrul cercetării penale sau al procesului.

Prevenirea

Trebuie să se pună la dispoziţie programe specifice menite să reducă riscurile de recidivă în cazul persoanelor condamnate sau urmărite penal pentru infracţiuni sexuale săvârşite asupra copiilor. De asemenea, aceste persoane trebuie să fie supuse unei evaluări pentru a se determina pericolul pe care îl reprezintă şi riscurile de recidivă.

Context

Această directivă înlocuieşte Decizia-cadru 2004/68/JAI. Dat fiind că unele victime ale traficului de persoane sunt, de asemenea, copii victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale, directiva vine şi în completarea Directivei privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2011/93/UE

17.12.2011

18.12.2013

JO L 335 din 17.12.2011

Ultima actualizare: 01.02.2012
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii