RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Prevenirea şi combaterea traficului de persoane

Această nouă directivă stabileşte norme minime la nivelul Uniunii Europene (UE) privind definirea infracţiunilor penale şi a sancţiunilor în materie de trafic de persoane. Directiva prevede, de asemenea, măsuri care vizează o mai bună prevenire a acestui fenomen, precum şi consolidarea protecţiei acordate victimelor.

ACT

Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului [JO L 101 din 15.4.2011].

SINTEZĂ

Traficul de persoane este considerat una dintre infracţiunile penale cele mai grave la nivel mondial. Acesta reprezintă o încălcare a drepturilor omului şi o formă modernă de sclavie. Noua directivă adoptată de Uniunea Europeană (UE) instituie norme minime comune privind definirea infracţiunilor în materie de trafic de persoane.

Definiţii

Sunt incriminate recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control exercitat asupra acestora, în vederea exploatării.

Exploatarea include cel puţin:

  • exploatarea prostituţiei sau alte forme de exploatare sexuală;
  • munca sau serviciul forţat (inclusiv cerşitul, sclavia sau practicile similare sclaviei, aservirea, exploatarea activităţilor infracţionale sau prelevarea de organe).

Exploatarea există atunci când se exercită o constrângere asupra persoanei în cauză (prin ameninţarea cu sau uzul de forţă, răpire, fraudă, înşelăciune etc.), indiferent dacă victima şi-a dat sau nu consimţământul.

Atunci când victima este un copil (o persoană care are mai puţin de 18 ani), aceste acte de exploatare se încadrează automat în categoria traficului de persoane, chiar dacă nu a fost exercitat niciunul dintre mijloacele de constrângere enumerate anterior.

Sancţiuni

Instigarea la traficul de persoane, precum şi participarea, complicitatea şi tentativa sunt incriminate.

Directiva stabileşte pedeapsa maximă pentru aceste infracţiuni la cel puţin cinci ani de închisoare şi la cel puţin zece ani atunci când se constată următoarele circumstanţe agravante:

  • infracţiunea a fost săvârşită împotriva unei victime care era deosebit de vulnerabilă (copiii se încadrează întotdeauna în această categorie);
  • infracţiunea a fost săvârşită în cadrul unei organizaţii criminale;
  • infracţiunea a pus în pericol viaţa victimei, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă;
  • infracţiunea a fost săvârşită prin acte grave de violenţă sau a provocat vătămări deosebit de grave victimei.

Răspunderea persoanelor juridice poate, de asemenea, să fie angajată în cazul în care infracţiunile sunt comise în beneficiul lor de către o persoană care are o funcţie de conducere. Acelaşi lucru este valabil dacă lipsa supravegherii sau a controlului din partea acestei persoane a permis unei alte persoane aflate sub autoritatea sa să comită infracţiunile în cauză.

Sancţiunile aplicate persoanelor juridice includ amenzi penale sau de altă natură, precum şi alte sancţiuni, cum ar fi plasarea sub supraveghere judiciară sau lichidarea judiciară.

Statele membre pot decide să nu urmărească penal şi nici să nu sancţioneze victimele traficului de persoane pentru implicarea acestora în activităţi infracţionale pe care au fost obligate să le săvârşească.

În ceea ce priveşte urmărirea penală a autorilor infracţiunilor, directiva prevede în special posibilitatea ca statele membre să urmărească penal propriii resortisanţi pentru infracţiuni săvârşite în alt stat membru al UE şi să recurgă la mijloace de anchetare caracteristice pentru lupta împotriva criminalităţii organizate, cum ar fi ascultarea telefoanelor.

Asistenţa, sprijinul şi protecţia victimelor

Statele membre trebuie să asigure că se acordă asistenţă şi sprijin victimelor înainte de începerea procedurilor penale, pe parcursul acestora şi după încheierea lor, pentru a-şi putea exercita drepturile conferite de statutul de victime în cadrul procedurilor penale. Acest sprijin poate consta în principal în asigurarea unei cazări adecvate, a îngrijirilor medicale, inclusiv a asistenţei psihologice, precum şi a informaţiilor şi serviciilor de traducere şi interpretariat dacă este necesar. În calitate de victime deosebit de vulnerabile, copiii trebuie să beneficieze de măsuri suplimentare, cum ar fi asistenţa fizică şi psihosocială, accesul la sistemul de învăţământ şi, dacă este cazul, posibilitatea desemnării unui tutore sau a unui reprezentant.

În cursul anchetei şi al procedurii penale, victimele trebuie să primească o protecţie adaptată, care să includă accesul la asistenţă şi reprezentare juridică, în mod gratuit dacă este necesar, şi la un program de protecţie a martorilor dacă este cazul. Victima nu va trebui să sufere niciun traumatism suplimentar şi din această cauză ar trebui evitat, de exemplu, orice contact al acesteia cu acuzatul. Copiii trebuie să beneficieze de măsuri specifice, în special în ceea ce priveşte condiţiile în care sunt audiaţi. Vor fi interogaţi fără întârziere, în incinte adaptate în acest scop şi de către specialişti formaţi ca atare.

Victimele traficului de persoane trebuie să aibă acces la sisteme de despăgubire a victimelor infracţionalităţii premeditate săvârşite prin violenţă.

Prevenirea

Pentru a preveni traficul de persoane, directiva le solicită statelor membre:

  • să descurajeze cererea prin educaţie şi formare profesională;
  • să desfăşoare campanii de informare şi sensibilizare;
  • să formeze funcţionarii care ar putea intra în contact cu victimele traficului de persoane;
  • să adopte măsurile necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune penală utilizării serviciilor, sexuale sau de altă natură, oferite de o victimă a traficului de persoane.

Se instituie un coordonator european antitrafic pentru a garanta o abordare coerentă a procesului de combatere a acestui fenomen la nivelul UE.

Danemarca nu participă la directivă.

Context

Traficul de persoane este interzis în mod expres în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar UE a făcut din combaterea acestui fenomen una dintre priorităţile Programului de la Stockholm.

Această nouă directivă înlocuieşte Decizia-cadru 2002/629/JAI privind combaterea traficului de persoane. Directiva adoptă o definiţie mai largă a fenomenului, incluzând şi alte forme de exploatare.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2011/36/UE

15.4.2011

6.4.2013

JO L 101 din 15.4.2011

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: „Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane” [COM(2012) 286 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Comunicarea prezintă o strategie concepută să pună accentul pe măsuri concrete care să susţină transpunerea şi punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE, să aducă valoare adăugată şi să completeze acţiunile întreprinse de guverne, organizaţiile internaţionale şi societatea civilă atât din UE, cât şi din ţările terţe. Strategia identifică următoarele cinci priorităţi asupra cărora UE ar urma să se concentreze:

  • identificarea, protecţia şi acordarea de asistenţă victimelor traficului de persoane;
  • intensificarea activităţii de prevenire a traficului de persoane;
  • creşterea numărului acţiunilor de urmărire în justiţie a traficanţilor;
  • consolidarea coordonării şi a cooperării între principalii actori şi îmbunătăţirea coerenţei în materie de politică;
  • cunoaşterea mai aprofundată a preocupărilor emergente referitoare la toate formele de trafic de persoane şi formularea unui răspuns eficace la aceste preocupări.

În cadrul acestor priorităţi, comunicarea prezintă o serie de acţiuni pe care Comisia Europeană îşi propune să le pună în aplicare în următorii cinci ani, împreună cu statele membre, Serviciul European de Acţiune Externă, instituţiile şi agenţiile UE, organizaţiile internaţionale, ţările terţe, societatea civilă şi sectorul privat.

Decizia 2006/675/CE a Comisiei din 17 octombrie 2007 de înfiinţare a Grupului de experţi privind traficul de persoane [Jurnalul Oficial L 277 din 20.10.2007].

Planul UE privind cele mai bune practici, norme şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului de fiinţe umane [Jurnalul Oficial C 311 din 9.12.2005].

Ultima actualizare: 05.03.2013
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii