RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Programul de la Stockholm

Programul de la Stockholm prevede o foaie de parcurs pentru activitatea Uniunii Europene (UE) în ceea ce priveşte spaţiul de justiţie, libertatea şi securitatea pentru perioada 2010-2014.

ACT

Programul de la Stockholm – o Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora [Jurnalul Oficial C 115 din 4.5.2010].

SINTEZĂ

Programul de la Stockholm stabileşte priorităţile Uniunii Europene (UE) pentru spaţiul de justiţie, libertate şi securitate pentru perioada 2010-2014. Pe baza realizărilor programelor de la Tampere şi Haga, acest program vizează abordarea provocărilor viitoare şi continuarea consolidării spaţiului de justiţie, a libertăţii şi a securităţii, prin acţiuni axate pe interesele şi nevoile cetăţenilor.

Pentru a asigura o Europă sigură, în care drepturile fundamentale şi libertăţile cetăţenilor sunt respectate, programul de la Stockholm se concentrează asupra următoarelor priorităţi:

Europa drepturilor

Cetăţenia europeană trebuie transformată dintr-o idee abstractă într-o realitate concretă. Aceasta trebuie să confere resortisanţilor UE drepturile şi libertăţile fundamentale definite în Carta Drepturilor Fundamentale a UE şi în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cetăţenii UE trebuie să îşi poată exercita aceste drepturi atât pe teritoriul UE, cât şi în afara acestuia, ştiind că le este respectată viaţa privată, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal. Europa drepturilor trebuie să fie un spaţiu în care:

  • cetăţenii şi familiile acestora îşi pot exercita pe deplin dreptul la liberă circulaţie;
  • diversitatea este respectată, iar grupurile de persoane cele mai vulnerabile (copiii, minorităţile precum romii, victimele violenţei etc.) sunt protejate, în acelaşi timp fiind abordată problema rasismului şi a xenofobiei;
  • drepturile persoanelor suspectate şi acuzate sunt protejate în cadrul procedurilor penale;
  • cetăţenia UE promovează participarea cetăţenilor la viaţa democratică a UE prin transparenţa procesului decizional, accesul la documente şi buna administrare, garantând totodată cetăţenilor dreptul la protecţie consulară în afara UE.

Europa justiţiei

În întreaga UE trebuie creat un spaţiu european al justiţiei. Trebuie facilitat accesul cetăţenilor la justiţie, pentru ca drepturile acestora să fie aplicate mai bine în UE. În acelaşi timp, trebuie dezvoltate în continuare cooperarea dintre autorităţile judiciare şi recunoaşterea reciprocă a deciziilor instanţelor în cadrul UE, atât în materie civilă, cât şi în materie penală. În acest scop, ţările UE trebuie să utilizeze e-justiţia (tehnologiile informaţiei şi ale comunicării din domeniul justiţiei), să adopte norme minime comune pentru armonizarea standardelor de drept penal şi drept civil şi să consolideze încrederea reciprocă. UE trebuie, de asemenea, să urmărească realizarea coerenţei cu ordinea juridică internaţională, în vederea creării unui mediu juridic caracterizat prin securitate pentru interacţionarea cu ţările terţe.

O Europă care protejează

Programul de la Stockholm recomandă dezvoltarea unei strategii de securitate internă pentru UE, pentru a spori protecţia cetăţenilor şi lupta împotriva crimei organizate şi a terorismului. În spiritul solidarităţii, strategia va viza consolidarea cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, precum şi cooperarea în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor, protecţia civilă şi gestionarea dezastrelor. Strategia de securitate internă va consta dintr-o abordare proactivă, orizontală transversală, cu o împărţire clară a sarcinilor pentru UE şi ţările din cadrul Uniunii. În atenţie va fi lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, cum ar fi:

  • traficul de fiinţe umane;
  • abuzul sexual, exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă;
  • criminalitatea informatică;
  • criminalitatea economică, corupţia, contrafacerea şi pirateria;
  • drogurile.

În lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, securitatea internă este în mod necesar legată de securitatea externă. De aceea, trebuie să se ţină cont de strategia de securitate externă a UE şi trebuie întărită cooperarea cu ţările terţe.

Accesul în Europa

UE trebuie să continue să îşi dezvolte gestionarea integrată a frontierelor şi politicile de acordare a vizelor, pentru a eficientiza accesul resortisanţilor ţărilor terţe în Europa, asigurând totodată securitatea propriilor cetăţeni. Sunt necesare controale stricte la frontieră pentru a combate imigraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră. În acelaşi timp, trebuie să se garanteze accesul celor care necesită protecţie internaţională şi grupurilor de persoane vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoţiţi. Prin urmare, rolul Frontex (agenţia pentru frontierele externe ale Europei) trebuie consolidat, astfel încât agenţia să poată reacţiona mai eficient faţă de provocările prezente şi viitoare. Sistemul de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II) şi Sistemul de informaţii privind vizele (VIS) sunt şi ele esenţiale pentru consolidarea sistemului de controale la frontierele externe, fiind deci necesar ca acestea să devină complet funcţionale. De asemenea, trebuie să continue lucrările pentru dezvoltarea politicii de vize comune şi pentru intensificarea cooperării consulare regionale.

O Europă a solidarităţii

Pe baza Pactului european privind imigraţia şi azilul, UE trebuie să dezvolte o politică flexibilă şi cuprinzătoare privind migraţia. Această politică trebuie să se axeze pe solidaritate şi responsabilitate şi să ţină cont atât de nevoile ţărilor UE, cât şi de cele ale migranţilor. Politica trebuie să ia în calcul nevoile pieţei muncii din ţările UE, reducând totodată la minimum exodul de creiere din ţările terţe. Trebuie aplicate, de asemenea, politici de integrare viguroase, care să garanteze drepturile migranţilor. Mai mult, o politică comună privind migraţia trebuie să includă o politică de returnare eficientă şi durabilă, fiind în acelaşi timp necesară continuarea lucrărilor pentru prevenirea, controlul şi combaterea imigraţiei ilegale. Trebuie consolidate, de asemenea, dialogul şi parteneriatele cu ţările terţe (atât de tranzit, cât şi de origine), în special prin dezvoltarea în continuare a abordării globale a migraţiei.

Sunt necesare eforturi pentru instituirea Sistemului european comun de azil (SECA) până în 2012. În această privinţă, este esenţială dezvoltarea Biroului European de Sprijin pentru Azil. Oferind o procedură comună privind azilul pentru ţările din UE şi un statut uniform al celor cărora li s-a acordat protecţie internaţională, SECA ar crea un spaţiu al protecţiei şi al solidarităţii în cadrul UE.

Europa într-o lume globalizată

Dimensiunea externă a politicii UE trebuie şi ea luată în calcul în spaţiul justiţiei, al libertăţii şi al securităţii. Acest lucru va facilita abordarea provocărilor interconectate cu care se confruntă UE în prezent, întărind totodată şansele de cooperare cu ţările terţe. Acţiunile UE din acest domeniu trebuie să adere la următoarele principii:

  • menţinerea unei politici unice de relaţii externe pentru UE;
  • cooperarea în parteneriat cu ţările terţe (inclusiv cu cele candidate, cu ţările vecine şi cu ţările din cadrul SEE/Schengen, cu Statele Unite ale Americii şi cu Federaţia Rusă);
  • promovarea standardelor şi a valorilor europene şi internaţionale, precum şi ratificarea convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, ale Consiliului Europei şi ale Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat;
  • schimbul de informaţii privind activităţile bilaterale şi multilaterale;
  • acţionarea în spiritul solidarităţii, al coerenţei şi al complementarităţii;
  • utilizarea eficientă a tuturor instrumentelor şi resurselor disponibile;
  • monitorizarea, evaluarea şi informarea asupra acţiunilor în dimensiunea externă a justiţiei şi a afacerilor interne;
  • utilizarea unei abordări proactive în cadrul relaţiilor externe.

Programul de la Stockholm este pus în practică printr-un plan de acţiune care va fi adoptat până în iunie 2010.

Ultima actualizare: 16.03.2010

Consultaţi şi

  • Site-ul programului de la Stockholm (EN) (FR) (SV)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii