RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Parlamentul European (PE) este organ colegiuitor al Uniunii Europene (UE) şi este ales în mod direct de cetăţeni. Aceasta deţine competenţe legislative şi bugetare pe care le împarte cu Consiliul, precum şi un rol de supraveghere democratică. Funcţionarea şi organizarea PE sunt reglementate de regulamentul de procedură.

SINTEZĂ

Regulamentul de procedură al Parlamentului European (PE) reglementează organizarea internă şi funcţionarea instituţiei. Articolul 232 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene îi conferă Parlamentului European competenţa de a-şi adopta propriul regulament de procedură.

COMPONENŢA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Deputaţii europeni

Deputaţii din PE îşi exercită mandatul în mod independent şi cu respectarea dispoziţiilor privind incompatibilităţile din Actul din 20 septembrie 1976 (modificat prin Decizia 2002/772/CE). Aceştia beneficiază de anumite privilegii şi imunităţi, cum sunt cele prevăzute de Protocolul nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene.

Preşedintele, cei 14 vicepreşedinţi şi cei 5 chestori ai PE sunt aleşi de către ceilalţi deputaţi în Parlamentul European prin vot secret. Candidaturile lor trebuie să fie susţinute de un grup politic sau de cel puţin 40 de deputaţi în PE. Durata mandatului lor este de doi ani şi jumătate.

Preşedintele PE:

  • conduce toate activităţile PE şi reprezintă Parlamentul European;
  • deschide, suspendă şi închide şedinţele;
  • conduce dezbaterile parlamentare;
  • hotărăşte asupra admisibilităţii amendamentelor în şedinţa plenară, asupra întrebărilor adresate Consiliului şi Comisiei şi asupra conformităţii rapoartelor PE cu regulamentul de procedură;
  • adresează comisiilor comunicările care sunt de resortul acestora.

Vicepreşedinţii pot înlocui Preşedintele în situaţiile prevăzute de regulament, de exemplu atunci când acesta doreşte să participe la dezbatere. Chestorii au responsabilităţi administrative şi financiare.

Organele de conducere

PE dispune de mai multe organe de conducere, organele principale fiind:

  • Biroul: în componenţa sa intră Preşedintele, cei 14 vicepreşedinţi şi chestorii (cu rol consultativ); Biroul ia decizii care ţin de chestiuni financiare, organizatorice şi administrative referitoare la PE;
  • Conferinţa preşedinţilor: în componenţa sa intră Preşedintele PE, preşedinţii grupurilor politice şi un deputat neafiliat, care participă la Conferinţă fără drept de vot. Conferinţa preşedinţilor hotărăşte cu privire la organizarea lucrărilor şi programarea legislativă, stabileşte ordinea de zi a sesiunilor, precum şi componenţa şi competenţele comisiilor şi autorizează rapoartele din proprie iniţiativă. De asemenea, aceasta asigură relaţiile cu celelalte organe şi instituţii ale UE, precum şi cu anumite ţări terţe, instituţii şi organizaţii din afara Uniunii Europene.

Mai există încă două Conferinţe, una care reuneşte preşedinţii comisiilor, iar cealaltă reuneşte preşedinţii delegaţiilor permanente, care pot adresa recomandări Conferinţei preşedinţilor.

Grupurile şi partidele politice

Grupurile politice din PE sunt constituite în funcţie de afinităţile politice şi sunt compuse din minimum 25 de deputaţi aleşi în cel puţin un sfert din statele membre. Grupurile politice şi deputaţii neafiliaţi niciunui grup dispun de un secretariat, de facilităţi administrative şi de credite prevăzute în bugetul Parlamentului European.

În ceea ce priveşte partidele politice europene, statutul acestora a fost aprobat în 2004. Regulamentul de procedură al PE prezintă doar competenţele organelor de conducere ale PE în relaţia cu partidele politice la nivel european. Preşedintele PE reprezintă Parlamentul European în relaţia cu aceste partide, iar Biroul decide cu privire la cererile de finanţare.

ORGANIZAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Comisiile parlamentare

Organizarea şi funcţionarea PE se bazează pe comisiile parlamentare. Există trei tipuri de comisii în cadrul PE:

  • comisiile permanente. Aceste comisii se află în centrul activităţii legislative a Parlamentului (anexa VII la regulamentul de procedură). Comisiile permanente examinează chestiunile în care au fost sesizate şi care ţin de domeniul lor de competenţă. Atunci când o chestiune ţine de mai multe domenii, pot fi sesizate maximum trei comisii pentru a examina chestiunea respectivă;
  • comisiile speciale. Atribuţiile, componenţa şi mandatul acestora sunt stabilite în momentul constituirii lor; mandatul acestor comisii este de cel mult 12 luni;
  • comisiile de anchetă. Acestea sunt comisii ad hoc constituite la cererea unui sfert din membrii PE. Comisiile de anchetă sunt menite să examineze presupusele încălcări ale dreptului Uniunii sau cazurile de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii.

Comisiile permanente şi cele speciale se constituie la propunerea Conferinţei preşedinţilor. Membrii acestora, permanenţi şi supleanţi, sunt aleşi în urma desemnării de către grupurile politice şi deputaţii neafiliaţi. Componenţa lor trebuie să reflecte, pe cât posibil, componenţa PE.

Delegaţiile interparlamentare

Există, de asemenea, delegaţii interparlamentare permanente, create la propunerea Conferinţei preşedinţilor, care stabileşte natura acestora şi numărul de membri. Parlamentul European poate constitui şi comisii parlamentare mixte, împreună cu parlamentele statelor asociate la Uniune sau cu parlamentele statelor cu care au fost angajate negocieri în vederea aderării.

Sesiunile Parlamentului

Fiecare an de legislatură corespunde unei sesiuni împărţite în 12 perioade de sesiune, care corespund şedinţelor plenare lunare ale Parlamentului. Perioada de sesiune lunară se împarte în şedinţe.

Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se desfăşoară cele 12 perioade lunare de sesiune. Perioadele de sesiune suplimentare şi reuniunile comisiilor parlamentare se desfăşoară la Bruxelles.

Deputaţii au dreptul de a se exprima în orice limbă oficială a UE, luările de cuvânt şi timpul afectat fiind atent reglementate.

Conferinţa preşedinţilor stabileşte proiectul de ordine de zi. Ordinea de zi definitivă este apoi adoptată, la începutul fiecărei sesiuni. Punctele înscrise pe ordinea de zi pot face obiectul unei dezbateri, unor propuneri de amendamente sau a unui vot unic fără dezbatere.

PROCEDURI LEGISLATIVE, BUGETARE ŞI DE ALT TIP

Parlamentul cooperează cu Comisia şi cu Consiliul la definirea programării legislative a Uniunii Europene (a se vedea anexa XIV (DE) (EN) (FR)). Atunci când Comisia prezintă o propunere, procedura legislativă în cadrul PE începe prin examinarea aprofundată a respectării drepturilor fundamentale, a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii şi a prevederii unor resurse financiare suficiente.

În cazul rapoartelor legislative, Preşedintele PE trimite propunerile Comisiei, rezultatele consultărilor, cererile de aviz şi poziţiile comune ale Consiliului comisiei parlamentare competente, care examinează mai întâi temeiul juridic. Comisia parlamentară desemnează ulterior un raportor, care redactează un raport cu eventualele proiecte de amendamente, un proiect de rezoluţie legislativă şi, după caz, o expunere de motive. Preşedintele comisiei poate propune, de asemenea, aprobarea propunerii fără amendamente la sfârşitul unei prime dezbateri, cu excepţia cazului în care cel puţin o zecime din membrii comisiei se opun.

Se numeşte un raportor şi în cazul rapoartelor fără caracter legislativ, cum sunt rapoartele din proprie iniţiativă sau avizele. Acesta trebuie să prezinte un raport conţinând o propunere de rezoluţie, o expunere de motive cu o fişă financiară, precum şi textul propunerilor de rezoluţie în şedinţa plenară.

Rapoartele din proprie iniţiativă, care vor fi trimise Comisiei, în vederea prezentării unei propuneri de act legislativ, trebuie să fie mai întâi autorizate de Conferinţa preşedinţilor. Conferinţa are la dispoziţie două luni pentru a lua o decizie şi pentru a motiva un eventual refuz.

Proceduri legislative

Orice propunere legislativă a Comisiei este transmisă comisiei parlamentare competente, care elaborează un raport. Pe baza acestui raport, Parlamentul poate fie să adopte textul propunerii, fie să propună amendamente, fie să respingă propunerea.

Trebuie reamintit că, în cadrul procedurii legislative ordinare, Parlamentul este colegiuitor împreună cu Consiliul UE. Cele două instituţii adoptă actele legislative fie în primă lectură, fie la a doua lectură. În cazul în care, la încheierea primei lecturi, cele două instituţii nu ajung la un acord, se convoacă un comitet de conciliere.

Există, de asemenea, proceduri legislative speciale, în care Consiliul UE este unic legiuitor, iar Parlamentul este doar asociat procedurii. În astfel de situaţii, rolul Parlamentului este limitat la un rol consultativ sau la aprobarea propunerii legislative.

Cvorum şi vot

Cvorumul necesar pentru a se trece la vot este întrunit dacă sunt prezenţi în sală cel puţin o treime din membri. În mod obişnuit, votul se desfăşoară prin ridicarea mâinii, dar sunt posibile în anumite situaţii şi votul prin apel nominal, votul electronic sau votul secret.

Alte proceduri

Domeniile extrem de sensibile, cum sunt bugetul şi relaţiile externe, fac obiectul unei proceduri speciale.

În ceea ce priveşte bugetul, Parlamentul European deţine un rol de prim plan: PE participă la adoptarea bugetului UE, controlează execuţia bugetară şi acordă Comisiei descărcarea de gestiune pentru această execuţie.

De asemenea, PE deţine un rol important în încheierea de acorduri internaţionale. Acesta poate formula recomandări şi trebuie să îşi dea avizul sau aprobarea pentru semnarea oricărui acord internaţional.

RELAŢIILE CU ALTE INSTITUŢII ŞI CU CETĂŢENII

Relaţiile cu celelalte instituţii şi organe europene

Parlamentul European alege Preşedintele Comisiei şi Colegiul comisarilor. După numire, aceştia sunt invitaţi să prezinte orientările lor politice în şedinţa plenară şi în faţa comisiilor competente. PE poate, de asemenea, să prezinte şi să voteze o moţiune de cenzură împotriva Comisiei. Un acord cadru privind relaţiile cu această instituţie figurează în anexa XIII (DE) (EN) (FR).

Parlamentul îşi dă avizul şi cu privire la numirea membrilor Curţii de Conturi şi a membrilor Comitetului Director al Băncii Centrale Europene (BCE).

De asemenea, PE poate consulta Comitetul Economic şi Social European (CESE) şi Comitetul Regiunilor (CR) cu privire la chestiuni de ordin general sau aspecte precise. Parlamentul are şi dreptul de a înainta o cerere unei agenţii europene sau de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

În scopul îmbunătăţirii sau clarificării procedurilor, PE poate încheia acorduri interinstituţionale cu celelalte instituţii. PE dispune şi de alte mijloace de interacţiune cu celelalte instituţii, prin adresarea de întrebări Consiliului sau Comisiei, care oferă un răspuns oral, în timpul dezbaterii, sau în scris, dacă PE cere acest lucru. Întrebările cu solicitare de răspuns în scris pot fi adresate de PE şi Băncii Centrale Europene.

Relaţiile cu parlamentele naţionale

Parlamentul European informează periodic parlamentele naţionale cu privire la activităţile sale. O delegaţie a PE se reuneşte cu delegaţiile naţionale în cadrul Conferinţei organelor specializate în afaceri comunitare.

Relaţiile cu cetăţenii

Orice cetăţean al Uniunii Europene sau cu reşedinţa în UE are, în limitele stabilite, drept de acces la documentele Parlamentului European Transparenţa şi informarea cu privire la lucrările PE sunt garantate de caracterul public al dezbaterilor din comisii şi din şedinţele plenare, precum şi de publicarea proceselor verbale ale acestora din urmă în Jurnalul Oficial.

Orice cetăţean al Uniunii Europene sau cu reşedinţa în UE are, de asemenea, dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European cu privire la chestiuni care intră în domeniile de activitate ale UE şi care îl privesc în mod direct. Petiţiile sunt examinate de comisia competentă, care poate decide să elaboreze rapoarte sau să se pronunţe în orice alt mod.

De asemenea, cetăţenii europeni pot adresa plângeri referitoare la activitatea instituţiilor şi organelor europene Ombudsmanului European.

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 10.12.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii