RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Cadru de reglementare pentru comunicaţiile electronice

Deschiderea pieţei telecomunicaţiilor în faţa concurenţei a avut efectul unui catalizator într-un sector altădată rezervat oligopolurilor. Pentru a veni în completarea acestei evoluţii, autorităţile decizionale europene au adoptat o legislaţie care să se sincronizeze cu progresele tehnologice şi cerinţele pieţei. Această evoluţie s-a tradus prin adoptarea unui nou cadru de reglementare privind comunicaţiile electronice. Obiectivul principal îl constituie întărirea concurenţei facilitând sosirea noilor veniţi pe piaţă şi stimularea investiţiilor în acest sector.

ACT

Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice („Directivă-cadru”) [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Directiva-cadru face parte din „Pachetul Telecom” care urmăreşte consolidarea cadrului de reglementare a telecomunicaţiilor, astfel încât sectorul comunicaţiilor electronice să devină mai concurenţial. Acest nou cadru de reglementare cuprinde prezenta directivă şi patru directive specifice, şi anume:

La această listă, se adaugă decizia privind cadrul de reglementare pentru politica privind spectrul de frecvenţe radio (decizia „privind spectrul de frecvenţe radio”).

„Pachetul Telecom” a fost modificat în decembrie 2009 prin cele două directive - directiva „privind o mai bună legiferare” şi directiva „privind drepturile cetăţenilor”, precum şi prin instituirea Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC).

Domeniu de aplicare, obiective şi definiţii

Prezenta directivă are ca scop stabilirea unui cadru armonizat de reglementare a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice. Ea reglementează, de asemenea, anumite aspecte ale echipamentelor terminale pentru a facilita accesul utilizatorilor cu handicap. Directiva conţine dispoziţii orizontale utilizate pentru celelalte măsuri: domeniu de aplicare şi principii generale, definiţii de bază, dispoziţii generale privind autorităţile naţionale de reglementare (ANR), o nouă noţiune de putere semnificativă pe piaţă, precum şi norme de atribuire a anumitor resurse indispensabile, cum ar fi frecvenţele radio, numerele sau drepturile de trecere.

Având la bază convergenţa tehnologică şi necesitatea unei reglementări orizontale a tuturor infrastructurilor, noul cadru nu se mai limitează la reţelele şi serviciile de telecomunicaţii, ci acoperă toate reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Sunt incluse aici telefonia vocală fixă, comunicaţiile mobile şi în bandă largă, precum şi televiziunea prin cablu şi satelit. În schimb, este exclus conţinutul serviciilor furnizate prin reţelele de comunicaţii electronice, ca de exemplu conţinutul emisiunilor radio-TV sau serviciile financiare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru echipamentele terminale de telecomunicaţii pentru a facilita accesul utilizatorilor cu handicap.

Prezenta directivă impune măsuri naţionale privind accesul la comunicaţiile electronice pentru a asigura respectarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice.

Autorităţi naţionale de reglementare

Independenţă

Statele membre trebuie să asigure independenţa ANR-urilor, asigurându-se că acestea sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de toate organizaţiile care furnizează reţele, echipamente sau servicii de comunicaţii electronice. ANR-urile, responsabile cu reglementarea ex ante a pieţelor, nu trebuie să accepte instrucţiuni din partea niciunui alt organism.

Cale de atac

Anumite mecanisme naţionale eficiente trebuie să permită oricărui utilizator, furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, să exercite o cale de atac în faţa unui organism independent, atunci când are un litigiu împotriva unei ANR. Statele membre transmit Comisiei şi OAREC informaţiile privind calea de atac.

Imparţialitate şi transparenţă

Statele membre trebuie să se asigure că ANR-urile îşi îndeplinesc atribuţiile în mod imparţial şi transparent. De asemenea, ele trebuie să se asigure că ANR-urile aplică mecanisme de consultare a părţilor interesate atunci când intenţionează să ia măsuri ce ar putea avea o puternică influenţă pe piaţă. ANR-urile trebuie să facă publice rezultatele consultării.

Consolidarea pieţei interne

ANR-urile, Comisia şi OAREC trebuie să colaboreze pentru a stabili instrumentele, precum şi soluţiile cele mai potrivite pentru a face faţă oricărei situaţii care poate apărea în interiorul pieţei interne a comunicaţiilor electronice. În unele cazuri, Comisia are puterea de a refuza măsurile propuse de ANR-uri.

Obligaţii şi misiuni atribuite autorităţilor naţionale de reglementare

Misiuni de ordin general

Pentru a promova concurenţa în furnizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, ANR-urile trebuie în special să:

  • se asigure că utilizatorii au un beneficiu maxim în termeni de alegere, preţ şi calitate;
  • încurajeze utilizarea şi gestionarea eficientă a frecvenţelor radio şi a resurselor de numerotare.

De asemenea, ANR-urile contribuie la dezvoltarea pieţei interne, în special:

  • încurajând implementarea şi dezvoltarea unor reţele transeuropene şi interoperabilitatea serviciilor paneuropene;
  • cooperând reciproc şi cu Comisia Europeană şi OAREC pentru a asigura elaborarea unor practici de reglementare unitare şi aplicarea unui nou cadru de reglementare privind sectorul telecomunicaţiilor.

În fine, ANR-urile au ca misiune sprijinirea intereselor cetăţenilor europeni:

Statele membre colaborează reciproc şi împreună cu Comisia pentru a pune în aplicare planificarea strategică, coordonarea şi armonizarea utilizării spectrului de frecvenţe radio în Uniunea Europeană.

Gestionarea frecvenţelor radio

ANR-urile asigură gestionarea frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice. Atribuirea şi alocarea acestor frecvenţe radio trebuie să se bazeze pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. În plus, o întreprindere care intenţionează să transfere drepturi de utilizare ale frecvenţelor radio trebuie să informeze despre acest lucru ANR-ul responsabil cu alocarea frecvenţelor. De altfel, ANR-urile trebuie să se asigure că astfel de tranzacţii nu constituie obstacole în calea concurenţei.

Totuşi, statele membre pot recurge la restricţii, dacă este necesar, pentru:

  • a evita posibile bruiaje dăunătoare;
  • a proteja sănătatea publică împotriva câmpurilor electromagnetice;
  • a asigura calitatea tehnică a serviciului;
  • a optimiza împărţirea radiofrecvenţelor;
  • a menţine eficacitatea spectrului;
  • a realiza un obiectiv de interes general (cum ar fi siguranţa vieţii sau promovarea coeziunii sociale, mai ales).

Pe o perioadă de cinci ani, titularii drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio pot trimite ANR-urilor o cerere de reexaminare a restricţiilor privind drepturile lor.

Întreprinderile au posibilitatea de a ceda sau închiria drepturile lor individuale de utilizare a frecvenţelor radio.

Numerotare, numire şi adresare

Statele membre trebuie să se asigure că ANR-urile controlează alocarea tuturor resurselor naţionale de numerotare, precum şi gestionarea planurilor naţionale de numerotare. Trebuie furnizate numere adecvate pentru toate serviciile de comunicaţii electronice. În acest scop, ANR-urile stabilesc proceduri obiective, transparente şi nediscriminatorii de atribuire a drepturilor de utilizare.

Drepturi de trecere

Acordarea drepturilor de trecere urmăreşte ca o întreprindere să poată instala infrastructuri pe, deasupra sau pe sub proprietăţi publice sau private. Atunci când o autoritate competentă examinează o cerere de acordare a drepturilor de trecere, autoritatea acţionează pe baza unor proceduri transparente, aplicate fără discriminare şi fără întârziere, în termen de 6 luni.

Co-localizare şi utilizare în comun a elementelor reţelelor şi a infrastructurilor asociate pentru furnizorii reţelelor de comunicaţii electronice

În unele cazuri, statele membre pot impune utilizarea în comun a infrastructurilor sau a proprietăţilor în cazul unei întreprinderi care operează o reţea de comunicaţii electronice. Acest tip de decizie este legat de un acces restrâns la infrastructuri din cauza necesităţii de a proteja mediul, sănătatea ori siguranţa publică sau atunci când nu se poate reface infrastructurile. Aceste acorduri de partajare şi de coordonare pot să includă o reglementare cu privire la repartiţia costurilor de partajare a infrastructurilor sau a proprietăţilor adaptate, după caz, în funcţie de riscuri.

Securitatea şi integritatea reţelelor şi serviciilor

Întreprinderile care furnizează reţele de comunicaţii publice sau servicii de comunicaţii electronice trebuie să asigure securitatea acestora. Orice încălcare a securităţii sau integrităţii reţelei trebuie adusă la cunoştinţa ANR-ului competent, care informează, la rândul său, ANR-urile din celelalte state membre.

Pentru a menţine securitatea reţelelor, ANR-urile trebuie să poată da instrucţiuni restrictive întreprinderilor care furnizează reţele de comunicaţii.

Controale de reglementare a întreprinderilor puternice pe piaţă

O întreprindere are o putere semnificativă pe piaţă în cazul în care se regăseşte într-o poziţie care îi permite să se comporte în mod independent faţă de concurenţii, clienţii şi, în cele din urmă, faţă de consumatorii săi.

Procedură de identificare şi de definire a pieţei

Comisia Europeană trebuie să adopte o recomandare privind pieţele relevante de produse şi servicii în sectorul comunicaţiilor electronice, ţinând cont de avizul OAREC. Această recomandare urmăreşte să identifice pieţele ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii de reglementare prevăzute de directivele speciale.

După consultarea ANR-urilor şi a OAREC, Comisia poate adopta o decizie de identificare a pieţelor transnaţionale.

Procedură de analiză a pieţei

ANR-urile efectuează o analiză a pieţelor relevante, ţinând seama orientările stabilite de Comisie. Atunci când un ANR stabileşte că o piaţă nu este realmente concurenţială, aceasta identifică întreprinderile cu putere semnificativă pe piaţa respectivă şi le impune obligaţii de reglementare adecvate.

Standardizare

Comisia publică în Jurnalul Oficial o listă de standarde neobligatorii. Aceste standarde trebuie să încurajeze armonizarea în domeniul furnizării de reţele de comunicaţii electronice, de servicii de comunicaţii electronice şi de servicii şi infrastructuri asociate. În acest scop, statele membre încurajează utilizarea acestor standarde.

Totuşi, Comisia are posibilitatea să impună unele dintre aceste standarde ca fiind obligatorii, prin publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial.

Interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală

Pentru a promova libera circulaţie a informaţiilor, pluralismul mijloacelor de informare în masă şi diversitatea culturală, furnizorii de servicii de televiziune digitală şi interactivă sunt încurajaţi să utilizeze o interfaţă de program de aplicare (API) deschisă. În mod similar, furnizorii de echipamente avansate de televiziune digitală sunt încurajaţi să se conformeze unei API deschise, conform cerinţelor minime de standarde şi/sau specificaţii pertinente. API desemnează interfaţa software între aplicaţii şi resursele echipamentului avansat de televiziune digitală prevăzute pentru serviciile de televiziune şi radio digitale. Furnizorii sunt, de asemenea, încurajaţi să-şi adapteze serviciile la nevoile persoanelor cu handicap.

Soluţionarea litigiilor

Soluţionarea litigiilor între întreprinderi care operează reţele sau servicii de comunicaţii electronice într-un singur stat membru, precum şi între aceste întreprinderi cu alte întreprinderi ce beneficiază de obligaţii şi de acces şi/sau interconectări, este asigurată de ANR-ul în cauză, care trebuie să ia o decizie cu caracter obligatoriu în termen de patru luni. În cazul unui litigiu transfrontalier între părţi din state membre diferite, orice parte poate prezenta litigiul în faţa OAREC, care publică un aviz cu privire la măsurile ce trebuie luate în vederea soluţionării litigiului.

Comisia are posibilitatea să publice o recomandare sau o decizie privind aplicarea armonizată a dispoziţiilor prezentei directive, în cazul în care constată divergenţe între sarcinile de reglementare specificate.

Sancţiuni

Statele membre trebuie să stabilească regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentei directive.

Ele trebuie să comunice Comisiei aceste dispoziţii cel mai târziu la data de 25 mai 2011.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Directiva 2002/21/CE

24.4.2002

24.7.2003

JO L 108 din 24.4.2002

Act(e) de modificare Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 717/2007

30.6.2007

30.8.2007

JO L 171 din 29.6.2007

Regulamentul (CE) nr. 544/2009

2.7.2009

-

JO L 167 din 29.6.2009

Directiva 2009/140/CE

19.12.2009

25.5.2011

JO L 337 din 18.12.2009

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR

Anexa II - Criteriile de care trebuie să ţină seama autorităţile naţionale de reglementare pentru a evalua dacă două sau mai multe întreprinderi ocupă împreună o poziţie dominantă în sensul articolului 14 alineatul (2) al doilea paragraf.
Directiva 2009/140/CE [Jurnalul Oficial L 337, 18.12.2009].

ACTE CONEXE

REGULAMENT:

Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC) şi a Oficiului (Text cu relevanţă pentru SEE).

Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului (Text cu relevanţă pentru SEE).

COMUNICĂRI:

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Raport de activitate privind piaţa unică europeană a comunicaţiilor electronice 2009 (al 15-lea raport) [COM(2010) 253 final – Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].
Prezenta comunicare face o prezentare a situaţiei din sectorul comunicaţiilor electronice pentru anul 2009. Deşi acest sector a rezistat crizei economice din 2009, creşterea pieţelor tradiţionale de telefonie fixă şi mobilă a încetinit. Acest lucru poate fi explicat de scăderea cheltuielilor consumatorilor. Concurenţa a slăbit la rândul ei.
Comisia intenţionează să ia măsuri pentru a aborda problema divergenţelor dintre abordările normative şi pentru a asigura buna funcţionare a OAREC, în vederea aplicării eficiente a cadrului de reglementare.

Comunicare a Comisiei din 24 martie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Raport de activitate privind piaţa unică europeană a comunicaţiilor electronice 2008 (al 14-lea raport) [COM(2009) 140 final – Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].
Prezenta comunicare face o prezentare a situaţiei din sectorul comunicaţiilor electronice pentru anul 2008. În decursul acestui an, acest sector a cunoscut o anumită creştere şi a reuşit să se adapteze la dificultăţile economice.
Veniturile din telecomunicaţii au reprezentat peste 52 % din veniturile sectorului tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Piaţa telefoniei mobile rămâne cea mai dinamică, datorită creşterii volumului de apeluri şi a adoptării serviciilor de telefonie mobilă în bandă largă. Serviciile de internet mobil sunt şi ele în plină expansiune şi favorizează creşterea sectorului. În schimb, veniturile pieţei de telefonie fixă înregistrează o scădere de 5 % faţă de 2007, în timp ce telefonia vocală pe internet şi-a dublat cota de piaţă. Decalajul digital s-a redus, în timp ce standardele spectrului de frecvenţe radio au fost armonizate.
La nivel global, situaţia concurenţială s-a ameliorat. Cu toate acestea, există o lipsă de coerenţă a metodelor de reglementare.

Comunicare a Comisiei din 19 martie 2008 către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic şi Social şi către Comitetul Regiunilor - Raport de activitate privind piaţa unică europeană a comunicaţiilor electronice 2007 (al 13-lea raport) [COM(2008) 153 final – Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].
Comisia descrie situaţia pieţei unice a telecomunicaţiilor aşa cum se prezenta în decembrie 2007, pe baza faptelor şi cifrelor furnizate de ANR-uri şi actorii de pe piaţă. Conform acestui raport, această piaţă devine din ce în ce mai importantă pentru economia europeană în general, cu o rată de creştere de 1,9 % şi venituri estimate la 293 miliarde EUR, faţă de 289 miliarde EUR în 2006. Investiţiile, în creştere constantă, au depăşit 50 miliarde EUR în 2007. Telefonia mobilă rămâne sectorul cel mai dinamic, cu o cifră de afaceri în creştere cu 3,8 %, care se ridică la 137 miliarde EUR. În ceea ce priveşte telefonia mobilă de a treia generaţie, rata sa de penetrare practic s-a dublat. În ciuda unei creşteri continue (62 miliarde EUR, faţă de 58,5 miliarde în 2006) şi a unei rate de penetrare la nivel european care a crescut de la 16,3 % în ianuarie 2007 la 20 % în ianuarie 2008, potenţialul benzii largi nu a fost pe deplin exploatat din cauza diferenţelor de disponibilitate dintre statele membre cele mai performante şi celelalte state, sau între zonele urbane şi cele rurale.
În ceea ce priveşte consumatorii, prezentul raport concluzionează că aceştia au beneficiat de consolidarea mediului concurenţial, reflectată în preţuri mai mici, o protecţie mai mare sau o calitate mai mare a serviciilor de bază furnizate.
În final, Comisia revine asupra lipsei de coerenţă a cadrului de reglementare şi asupra barierelor care stau în calea dezvoltării pieţei unice a telecomunicaţiilor. Ea face trimitere la propunerile de reformă înaintate în noiembrie 2007.

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic şi Social European şi către Comitetul Regiunilor din 13 noiembrie 2007 - Raport privind rezultatele revizuirii cadrului de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice în conformitate cu Directiva 2002/21/CE şi Sinteză a propunerilor de reformă din 2007 [COM(2007) 696 final – Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].
Comisia propune reducerea incoerenţelor de reglementare şi a obstacolelor din calea pieţei unice, în scopul unei mai bune legiferări şi sugerează ca propunerile de reformă din 2007 să intre în vigoare înainte de sfârşitul anului 2009. Aceste propuneri sunt grupate în jurul următorilor piloni:

  • o mai bună legiferare pentru comunicaţii electronice competitive. Comisia propune îmbunătăţirea cadrului de reglementare existent, menţinându-se reglementarea ex-ante în funcţie de evoluţia pieţei. De asemenea, Comisia propune simplificarea accesului la spectrul de frecvenţe radio în vederea încurajării investiţiilor în structuri noi şi a exploatării potenţialului economic al spectrului;
  • realizarea pieţei unice a comunicaţiilor electronice în prezent segmentată şi caracterizată printr-o lipsă totală de coerenţă. Comisia preconizează instituirea unei „Autorităţi europene independente pentru piaţa de comunicaţii electronice” care, bazată pe o independenţă crescută a ANR-urilor, va trebui să îmbunătăţească mecanismele de coordonare în vigoare;
  • o protecţie şi mai mare a consumatorilor şi facilitarea accesului şi utilizarea comunicaţiilor, inclusiv de către utilizatori cu handicap. Propunerile urmăresc în special întărirea securităţii şi a protecţiei confidenţialităţii şi promovarea calităţii serviciilor şi a liberului acces la conţinutul digital. Comisia doreşte să asigure independenţa autorităţilor de reglementare, deseori prea apropiate de operatorii existenţi pe piaţă, pentru a garanta concurenţa şi drepturile consumatorilor.

RECOMANDARE:

Recomandarea Comisiei din 17 decembrie 2007 privind pieţele relevante de produse şi de servicii din sectorul comunicaţiilor electronice care pot face obiectul unei reglementări ex ante, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice [Jurnalul Oficial L 344, 28.12.2007].
Comisia întocmeşte o nouă listă de 7 pieţe, care va trebui să fie analizate de autorităţile naţionale de reglementare. Faţă de recomandarea din 2003, mai multe pieţe au fost retrase din această listă, datorită unei reglementări eficiente a pieţelor cu ridicata şi a dezvoltării concurenţei efective pe pieţele cu amănuntul.

Ultima actualizare: 20.05.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii