RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Asigurarea de viaţă: libertatea de a presta servicii (până în noiembrie 2012)

Uniunea Europeană reformează dispoziţiile speciale referitoare la libertatea de a presta servicii transfrontaliere în domeniul asigurării de viaţă în vederea simplificării legislaţiei existente în acest domeniu.

ACT

Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (reformare) [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Domeniul de aplicare

Această directivă se referă la iniţierea şi exercitarea activităţii independente de asigurare directă de către întreprinderile care sunt stabilite într-un stat membru sau care doresc să se stabilească acolo. Aceasta se referă în special la asigurările de viaţă care au o bază contractuală şi anumite operaţiuni de economisire care au o bază contractuală.

Condiţii pentru obţinerea unei autorizaţii

Iniţierea şi exercitarea activităţilor independente de asigurare directă necesită obţinerea în prealabil a unei autorizaţii. Aceasta se solicită la autorităţile competente ale statului membru de origine, este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene (UE) şi permite întreprinderii de asigurare să exercite activităţi pe baza dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii.

Pentru a putea solicita şi obţine o autorizaţie, întreprinderea de asigurare va trebui să îndeplinească criteriile următoare: să adopte forma juridică adecvată, să deţină fondul de garantare minim, să furnizeze informaţiile solicitate de autorităţile de control. Orice refuz de autorizare trebuie motivat şi notificat întreprinderii în cauză. Într-un asemenea caz, autoritatea competentă a statului membru de origine aduce acest lucru la cunoştinţa autorităţilor competente din celelalte state membre care vor trebui să ia măsurile corespunzătoare.

Agenţiile sau sucursalele stabilite în cadrul UE şi aparţinând întreprinderilor ale căror sedii sociale sunt situate în afara UE vor fi autorizate după ce îndeplinesc în special următoarele condiţii: au dreptul, în temeiul legislaţiei naţionale, să înfiinţeze o agenţie sau o sucursală pe teritoriul acestui stat membru şi să desemneze un mandatar autorizat care trebuie autorizat de autoritatea competentă.

Supravegherea financiară

Supravegherea financiară este responsabilitatea autorităţilor statului membru de origine. Aceste autorităţi competente verifică toate activităţile întreprinderii de asigurare şi gradul de solvabilitate ale acesteia. De asemenea, acestea asigură constituirea provizioanelor tehnice, buna organizare administrativă şi contabilă şi implementarea unor proceduri de control intern adecvate în cadrul întreprinderilor de asigurare.

Evaluarea prudenţială

  • Această directivă stabileşte criterii precise în vederea evaluării prudenţiale a acţionarilor şi a conducerii în cadrul unei achiziţii planificate şi defineşte o procedură clară de aplicare. Această procedură de evaluare este efectuată de autorităţile competente care lucrează în mod concertat.

În special, directiva prevede că autorităţile competente evaluează caracterul adecvat al potenţialului achizitor şi soliditatea financiară a achiziţiei propuse prin aplicarea anumitor criterii:

  • reputaţia şi soliditatea financiară a potenţialului achizitor;
  • reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va asigura conducerea activităţilor întreprinderii de asigurare în urma achiziţiei propuse;
  • capacitatea întreprinderii de asigurare de îndeplini şi de a continua să îndeplinească obligaţiile prudenţiale;
  • existenţa unor motive întemeiate pentru a bănui că se efectuează o operaţiune sau o tentativă de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.

Secretul profesional

Această directivă defineşte strict condiţiile în care pot fi utilizate informaţiile confidenţiale: autorităţile competente le pot folosi numai în îndeplinirea funcţiilor care le revin şi persoanele care exercită o activitate pentru autorităţile competente au obligaţia de a păstra secretul profesional.

Provizioane tehnice şi diversificarea investiţiilor

Întreprinderile de asigurare trebuie să constituie provizioane tehnice a căror valoare se calculează printr-o evaluare actuarială de perspectivă şi rata dobânzii se stabileşte de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Întreprinderile de asigurare trebuie să pună la dispoziţia publicului bazele şi metodele folosite pentru evaluarea provizioanelor tehnice.

Directiva impune întreprinderilor de asigurare să îşi diversifice investiţiile: în această privinţă, directiva defineşte limitele maxime pe care întreprinderile de asigurare trebuie să le respecte atunci când investesc active folosite pentru acoperirea provizioanelor tehnice.

Marjele de solvabilitate şi fondurile de garantare

Fiecare întreprindere de asigurare trebuie să deţină o marjă de solvabilitate suficientă. Această marjă poate fi alcătuită din patrimoniu – capital social vărsat, rezerve şi profitul sau pierderile reportate - sau din alte active financiare ale întreprinderii de asigurare.

O treime din valoarea marjei de solvabilitate constituie fondul de garantare, care trebuie să se ridice la minimum 3 milioane EUR. Valoarea fondului de garantare se revizuieşte anual.

Dreptul contractual şi condiţiile de asigurare

Legislaţia care se aplică contractelor vizate de această directivă este cea a statului membru al angajamentului. Cu toate acestea, anumite dispoziţii au ca obiect garantarea libertăţii de a opta pentru un alt drept contractual. Un asigurat care încheie un contract de asigurare individuală de viaţă din proprie iniţiativă va dispune de o perioadă de 14 până la 30 de zile pentru a anula contractul.

Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii

Orice întreprindere de asigurare care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau care intenţionează să îşi desfăşoare activităţile într-unul sau mai multe state membre pe baza libertăţii de a presta servicii informează în prealabil autorităţile competente ale statului membru de origine şi le transmite informaţiile necesare. Statului membru în cauză îi revine sarcina de a lua măsurile necesare pentru a pune capăt oricărei situaţii neregulamentare în care se află o întreprindere de asigurare pe teritoriul acestuia.

Colaborarea dintre statele membre şi Comisie

Autorităţile competente ale statelor membre trebuie să colaboreze îndeaproape cu Comisia, sprijinită de Comitetul pentru asigurări, în vederea facilitării controlului întreprinderilor de asigurare.

Această directivă se abrogă prin Directiva privind accesul la activitatea de asigurare şi de reasigurare începând cu 1 noiembrie 2012.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2002/83/CE

19.12.2002

În conformitate cu articolele:
19.6.2004
17.11.2002
20.9.2003

JO L 345 din 19.12.2002

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2004/66/CE

1.5.2004

1.5.2004

JO L 168 din 1.5.2004

Directiva 2005/1/CE

13.4.2005

13.5.2005

JO L 79 din 24.3.2005

Directiva 2005/68/CE

10.12.2005

10.12.2007

JO L 323 din 9.12.2005

Directiva 2006/101/CE

1.1.2007

1.1.2007

JO L 363 din 20.12.2006

Directiva 2007/44/CE

21.9.2007

20.3.2009

JO L 247 din 21.9.2007

Directiva 2008/19/CE

20.3.2008

-

JO L 76 din 19.3.2008

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2002/83/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Ultima actualizare: 26.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii