RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 22 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii

Instrumentele financiare derivate extrabursiere sunt, în general, negociate în regim privat. Prin urmare, informaţiile aferente sunt disponibile numai părţilor contractante, ceea ce creează dificultăţi în identificarea naturii şi amplorii riscurilor implicate. Pentru a remedia aceste deficienţe, regulamentul vizează stabilirea unor dispoziţii privind contractele derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii.

ACT

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii (Text cu relevanţă pentru SEE).

SINTEZĂ

Regulamentul vizează reglementarea anumitor instrumente financiare derivate, cum sunt contractele derivate extrabursiere *, prin instituirea unor cerinţe privind compensarea * şi gestionarea bilaterală a riscurilor. De asemenea, acesta prevede o serie de cerinţe de raportare pentru contractele derivate, precum şi cerinţe uniforme pentru desfăşurarea activităţilor contrapărţilor centrale * şi ale registrelor centrale de tranzacţii *.

Regulamentul se aplică:

Regulamentul nu se aplică:

  • membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC);
  • Băncii Reglementelor Internaţionale;
  • băncilor multilaterale de dezvoltare;
  • entităţilor din sectorul public;
  • Fondului european de stabilitate financiară (EN) şi nici Mecanismului european de stabilitate.

Instrumentele financiare derivate extrabursiere: gestionarea riscurilor

Contractele derivate extrabursiere sunt supuse obligaţiei de compensare de către o contraparte centrală. Autorizarea contrapărţii centrale trebuie notificată l’Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP).

Pentru a se evita riscul sistemic, trebuie să se ţină seama de anumite criterii precum:

  • gradul de standardizare a condiţiilor contractuale;
  • volumul şi lichiditatea clasei relevante de instrumente financiare derivate extrabursiere;
  • disponibilitatea unor informaţii obiective, fiabile şi general acceptate privind preţurile.

AEVMP trebuie să ţină un registru public actualizat cu clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale autorizate, precum şi scadenţa contractelor derivate.

Un loc de tranzacţionare furnizează informaţii privind tranzacţiile oricărei contrapărţi centrale, la cererea acesteia.

Contrapărţile financiare şi nefinanciare trebuie să se asigure de mecanismele necesare măsurării, monitorizării şi atenuării riscului operaţional şi al riscului de contraparte, recurgând la proceduri standardizate solide.

Contrapărţile centrale: condiţii şi supraveghere

Contrapărţile centrale sunt supuse următoarelor condiţii:

  • autorizare: pentru a presta servicii de compensare, o contraparte centrală trebuie să obţină o autorizaţie din partea autorităţii competente a statului membru în care este stabilită. Aceasta îşi poate extinde activităţile şi la alte servicii şi trebuie să dispună de un capital iniţial de 7,5 milioane EUR.
  • ţări terţe: o contraparte centrală stabilită într-o ţară terţă poate oferi servicii de compensare locurilor de tranzacţionare din UE numai dacă este recunoscută de AEVMP.
  • organizare: o contraparte centrală trebuie să instituie un comitet de risc compus din reprezentanţi ai membrilor săi compensatori, din membri independenţi ai consiliului de administraţie şi din reprezentanţi ai clienţilor săi. Comitetul adresează recomandări consiliului de administraţie cu privire la măsurile care pot afecta gestionarea riscurilor contrapărţii centrale.
  • evidenţa datelor: o contraparte centrală trebuie să păstreze pentru o perioadă de cel puţin zece ani toate datele referitoare la contractele procesate.
  • măsurare şi evaluare: o contraparte centrală măsoară şi evaluează, în timp cvasi-real, lichiditatea sa şi expunerile de credit faţă de fiecare membru compensator, precum şi faţă de o altă contraparte centrală cu care a încheiat un acord de interoperabilitate.
  • marje, pierderi şi fonduri de garantare: o contraparte centrală impune, solicită şi colectează marje de la membrii săi compensatori pentru a-şi limita expunerile de credit. Aceste marje trebuie să fie suficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din cel puţin 99 % dintre variaţiile expunerilor într-un interval de timp adecvat. Trebuie instituit un fond de garantare prefinanţat pentru acoperirea pierderilor care depăşesc acest prag.

Acordurile de interoperabilitate

În urma aprobării prealabile a autorităţilor competente, contrapărţile centrale care încheie un acord de interoperabilitate trebuie:

  • să identifice, să monitorizeze şi să gestioneze riscurile care decurg dintr-un astfel de acord;
  • să convină asupra drepturilor şi obligaţiilor care le revin;
  • să identifice, să monitorizeze şi să gestioneze riscurile de credit şi de lichiditate;
  • să identifice, să monitorizeze şi să gestioneze interdependenţele care decurg dintr-un astfel de acord.

Registrele centrale de tranzacţii

Registrele centrale de tranzacţii trebuie să fie persoane juridice stabilite în UE şi să fie înregistrate la AEVMP. Acestea trebuie să dispună de sisteme robuste de guvernanţă, cu o structură organizatorică clară şi cu responsabilităţi bine definite.

Termeni-cheie ai actului
  • Contract derivat extrabursier: un contract derivat a cărui executare nu are loc pe o piaţă reglementată.
  • Compensare: procesul de stabilire a poziţiilor, inclusiv calculul obligaţiilor nete, şi de asigurare a disponibilităţii instrumentelor financiare, a fondurilor băneşti sau a ambelor pentru acoperirea expunerilor rezultate în urma acestor poziţii.
  • Contraparte centrală: o persoană juridică care se interpune între contrapărţile la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător.
  • Registru central de tranzacţii: o persoană juridică care reuneşte şi păstrează la nivel central înregistrările referitoare la instrumentele financiare derivate.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (UE) nr. 648/2012

16.8.2012

-

JO L 201 din 27.7.2012

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 04.01.2012

Consultaţi şi

  • Direcţia Generală Piaţa Internă şi Servicii – Instrumentele financiare derivate (DE) (EN) (FR)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii