RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare

Criza financiară din octombrie 2008 a revelat utilizarea unor practici riscante în sectorul serviciilor financiare. Este necesar aşadar să se stabilească principii clare şi transparente aplicabile politicilor de remunerare din acest sector pentru a limita la maximum asumările de riscuri care contribuie la fragilizarea sistemului financiar în ansamblul său.

ACT

Recomandarea 2009/384/CE Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare.

SINTEZĂ

Prezenta recomandare enumeră principiile generale care ghidează practicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare şi care vizează evitarea oricărei asumări excesive de riscuri în acest sector, în particular la nivelul băncilor şi al firmelor de investiţii.

Această recomandare se aplică:

  • întreprinderilor financiare al căror sediu social sau sediu central se află pe teritoriul unui stat membru;
  • remunerării acelor categorii de salariaţi ale căror activităţi profesionale au un impact important asupra profilului de risc al întreprinderii financiare respective.

Recomandarea nu se aplică tarifelor şi comisioanelor primite de intermediari şi de furnizorii de servicii externe în cazul activităţilor externalizate.

Politica de remunerare

Politica de remunerare ar trebui să se articuleze în jurul strategiei de afaceri, al obiectivelor, valorilor şi intereselor pe termen lung ale întreprinderilor financiare, cum ar fi perspectivele creşterii sustenabile sau protecţia clienţilor şi a investitorilor în cadrul serviciilor prestate.

Politica de remunerare ar trebui să rezulte din echilibrul între componentele fixe şi cele variabile. Componenta fixă ar reprezenta un procentaj important din totalul remuneraţiei pentru a permite întreprinderii să aplice o politică de prime cât se poate de flexibilă.

Structura politicii de remunerare ar trebui actualizată în mod regulat pentru ca aceasta să corespundă schimbărilor intervenite în situaţia întreprinderii.

În cazul în care remuneraţia depinde de performanţă, ea ar trebui evaluată în funcţie de riscurile actuale şi viitoare, fără a uita să se ia în considerare costul capitalului utilizat, precum şi lichidităţile necesare.

Procedurile urmate ar trebui să fie clare, documentate şi transparente la nivel intern.

Consiliul (de supraveghere) ar trebui să stabilească principiile generale ale politicii de remunerare a întreprinderii financiare şi să răspundă de implementarea acesteia.

Funcţiile de control, departamentele de resurse umane, precum şi eventualii experţi externi ar trebui să contribuie la elaborarea politicilor de remunerare.

Politica de remunerare ar trebui, cel puţin anual, să facă obiectul unei evaluări interne, centrale şi independente, efectuate de către funcţiile de control, cu privire la respectarea politicilor şi a procedurilor stabilite de consiliul (de supraveghere).

Aducerea la cunoştinţă a informaţiilor

Informaţiile referitoare la politica de remunerare ar trebui prezentate de către întreprindere sub forma unei declaraţii independente sau a unei informări periodice şi ar trebui să enumere:

  • informaţiile privind procesul decizional care defineşte politica de remunerare aleasă;
  • informaţiile care explică relaţia dintre remunerare şi performanţă;
  • criteriile pentru măsurarea performanţei;
  • criteriile de performanţă de care depinde atribuirea de acţiuni, opţiuni sau componente variabile ale remuneraţiei;
  • principalii parametri şi principalele considerente care stau la baza oricărei scheme anuale de prime şi a oricăror beneficii, altele decât cele plătite în numerar.

Supravegherea

Autorităţile competente ar exersa o activitate de supraveghere şi, pentru exercitarea acestei supravegheri, ar trebui să ia în considerare parametri precum:

  • dimensiunea întreprinderii financiare;
  • natura activităţilor;
  • complexitatea activităţilor.

În plus, întreprinderile financiare ar trebui să comunice autorităţilor competente o declaraţie prin care să indice dacă principiile menţionate anterior cu privire la politica de remunerare sunt respectate.

Context

Practicile de remunerare din sectorul întreprinderilor financiare, în special în cadrul băncilor şi al întreprinderilor de investiţii, au antrenat asumări excesive de riscuri. Aceste practici au contribuit, într-o oarecare măsură, la pierderi considerabile pentru unele întreprinderi financiare importante şi au stat, parţial, la originea crizei financiare din octombrie 2008. Comunicarea „Stimularea redresării economice europene”, apărută în primăvara anului 2009, prezintă un plan de refacere şi menţinere a unui sistem financiar stabil şi fiabil. Prezenta recomandare cu privire la politicile de remunerare se înscrie în strategia propusă prin acest plan.

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Raport privind aplicarea de către statele membre UE a Recomandării 2009/384/CE a Comisiei privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare [COM(2010) 286 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].
Prezentul raport priveşte aplicarea Recomandării 2009/384/CE în diferitele state membre.
Raportul constată inegalităţile legate de punerea în aplicare a principiilor stabilite în recomandare. În prezent, doar 16 state membre au aplicat integral sau parţial recomandarea şi şapte state membre aplică măsurile preconizate în Recomandare în întregul sector al serviciilor financiare.
De altfel, raportul constată reticenţa instituţiilor financiare în ceea ce priveşte modificarea practicilor lor de remunerare. Într-adevăr, aceste instituţii continuă să filtreze cea mai mare parte a informaţiilor cu privire la practicile lor de remunerare individuale.
Având în vedere aceste obstacole încă importante, Comisia intenţionează să urmeze acţiunea întreprinsă şi să contribuie la introducerea unor norme globale cu privire la politica de remunerare în sectorul serviciilor financiare în cadrul summitului G20 şi al Consiliului pentru stabilitate financiară.

Ultima actualizare: 14.09.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii