RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Contractele la distanţă în domeniul serviciilor financiare

Legislaţia europeană stabileşte o serie de principii referitoare la serviciile financiare care pot fi furnizate la distanţă. Această armonizare a principiilor oferă consumatorilor o mai mare protecţie în cazul negocierii şi încheierii de contracte cu un furnizor cu sediul în alt stat membru.

ACT

Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum şi de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului şi a Directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Directiva se aplică serviciilor financiare cu amănuntul (servicii bancare, de asigurări, de plată şi de investiţii, inclusiv fondurile de pensii) negociate la distanţă (de exemplu, prin telefon, fax sau internet), adică prin orice mijloc care nu necesită prezenţa fizică şi simultană a părţilor contractante.

Dreptul la un timp de gândire

Directiva acordă consumatorilor dreptul la un timp de gândire înainte de încheierea unui contract cu furnizorul. Astfel, furnizorul este obligat să îi transmită consumatorului, în scris sau pe un suport durabil (de exemplu, dischetă informatică, CD-ROM sau e-mail), un proiect de contract conţinând toate condiţiile contractuale. Perioada de gândire este de 14 zile, timp în care condiţiile contractuale rămân valabile. Totuşi, părţile pot conveni asupra unei perioade mai lungi sau pot negocia condiţii diferite.

Dreptul de retragere

Consumatorul dispune de un drept de retragere în termen de 14 zile (30 de zile pentru asigurările de viaţă şi operaţiunile privind pensiile personale) în următoarele cazuri:

  • atunci când contractul a fost semnat înainte ca consumatorul să primească condiţiile contractuale (de exemplu, în cazul unui contract de asigurare semnat pentru a obţine o acoperire imediată);
  • atunci când consumatorul a primit condiţiile contractuale, dar a fost convins în mod necinstit să încheie un contract în perioada de gândire.

În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere după ce a convenit deja asupra prestării, inclusiv parţiale, a serviciului, acesta poate fi obligat să plătească furnizorului contravaloarea serviciului prestat. În cazul în care serviciul este prestat integral înainte de exercitarea dreptului de retragere, acesta nu va mai putea fi exercitat, iar consumatorul este obligat să plătească contravaloarea serviciului prestat. Preţul serviciului (sau baza de calcul a acestuia) trebuie să fie comunicat în prealabil consumatorului.

Pentru a împiedica manevrele speculative, drepturile de gândire şi de retragere nu se aplică în cazul serviciilor al căror preţ poate varia în funcţie de fluctuaţiile de pe pieţele financiare (de exemplu, piaţa valorilor mobiliare).

Dreptul de restituire

Anumite servicii financiare, în special serviciile la termen – futures (de exemplu, un ordin plasat de un consumator pentru achiziţionarea unui anumit număr de acţiuni la un preţ determinat) pot fi integral sau parţial indisponibile în momentul execuţiei contractului. În acest caz, consumatorul are dreptul de solicita restituirea sumelor plătite pentru achiziţionarea unor astfel de servicii.

Anularea plăţii prin card bancar în caz de furt

În cazul utilizării frauduloase a cardului său de credit, consumatorul poate solicita anularea plăţii sau restituirea sumei dacă aceasta a fost deja debitată.

Protecţia împotriva prestărilor nesolicitate de servicii

Consumatorii sunt protejaţi în temeiul Directivei 2005/29/CE, care consideră că prestările nesolicitate de servicii reprezintă practici comerciale neloiale. Neoferirea unui răspuns la propunerile vizând astfel de prestări de servicii nu atrage obligaţii pentru consumator şi nu poate fi considerată ca un acord tacit.

Căi de atac/Reparaţii

Statele membre se asigură că există proceduri (judiciare, administrative sau extrajudiciare) adecvate şi eficiente de reclamare şi de reparaţie pentru soluţionarea eventualelor litigii dintre furnizori şi consumatori.

Sancţiuni

De asemenea, statele membre trebuie să se asigure că operatorii şi furnizorii de mijloace de comunicaţii pun capăt activităţilor ilicite realizate prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, atunci când tehnologia permite acest lucru.

Context

Această directivă este menită să completeze Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care oferă consumatorilor o protecţie adecvată în cazul majorităţii produselor şi serviciilor, cu excepţia serviciilor financiare, având în vedere caracteristicile specifice ale acestora din urmă. Directiva acoperă această lacună juridică, stabilind o bază comună pentru condiţiile aplicabile în cazul încheierii unor contracte la distanţă în domeniul serviciilor financiare.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial

Directiva 2002/65/CE

9.10.2002

9.10.2004

JO L 271 din 9.10.2002

Act(e) de modificare Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial

Directiva 2005/29/CE

12.6.2005

12.12.2007

JO L 149 din 11.6.2005

Directiva 2007/64/CE

25.12.2007

1.11.2009

JO L 319 din 5.12.2007

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2002/65/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată  are doar un caracter informativ.

Ultima actualizare: 15.06.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii