RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 9 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Pieţele instrumentelor financiare (MiFID) şi ale serviciilor de investiţii

Uniunea Europeană (UE) stabileşte un cadru de reglementare global care să reglementeze executarea organizată a tranzacţiilor investitorilor de către bursele de valori, alte sisteme de tranzacţionare şi întreprinderile de investiţii. În acest scop, UE instituie, printre altele, o autorizaţie unică pentru întreprinderile de investiţii, pentru a le permite să activeze oriunde pe teritoriul său cu un minimum de formalităţi, consolidând în acelaşi timp protecţia clienţilor.

ACT

Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului [Jurnalul Oficial L 145 din 30.4.2004] [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

În conformitate cu planul de acţiune pentru serviciile financiare, UE a adoptat o directivă menită să consolideze cadrul legislativ comunitar pentru serviciile de investiţii şi pieţele reglementate, astfel încât să deservească cu prioritate două obiective majore:

  • protejarea investitorilor şi păstrarea integrităţii pieţei, prin stabilirea unor cerinţe armonizate pentru activitatea intermediarilor autorizaţi;
  • promovarea echităţii, transparenţei, eficienţei şi a integrării pieţelor financiare.

Condiţii şi proceduri de autorizare

Directiva impune statelor membre armonizarea normelor care reglementează serviciile şi exercitarea activităţilor de investiţii. În acest scop, statele membre trebuie să instituie un sistem de autorizare care să permită întreprinderilor de investiţii să îşi ofere serviciile pe întreg teritoriul UE. Aceste întreprinderi trebuie să fie înregistrate, iar registrul trebuie să fie accesibil publicului. Orice autorizaţie se notifică Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (ESMA).

ESMA are posibilitatea de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare. În plus, ESMA asistă Comisia în cadrul relaţiilor sale cu ţările terţe şi în evaluarea pieţelor acestora.

Cu alte cuvinte, directiva trebuie să permită întreprinderilor de investiţii, băncilor şi burselor de valori să ofere servicii transfrontaliere pe baza autorizaţiei emise de autoritatea competentă din statul membru de origine *. Deoarece autorizaţia este supusă aceloraşi condiţii de acordare în toate statele membre, aceasta promovează armonizarea normelor care reglementează întreprinderile de investiţii.

În acest context, directiva are ca scop alinierea normelor naţionale privind furnizarea de servicii de investiţii şi funcţionarea burselor de valori, cu obiectivul final de a crea un cadru de reglementare european unic pentru valorile mobiliare *. Directiva serveşte interesele investitorilor, ale emitenţilor şi ale altor participanţi pe piaţă prin promovarea unor pieţe eficiente şi competitive.

Evaluare prudenţială

Prezenta directivă vizează, de asemenea, să stabilească armonizarea normelor procedurale şi a criteriilor de evaluare pentru achiziţia unei participări calificate *. Aceasta urmăreşte, inter alia, să armonizeze în cel mai înalt grad pragurile de notificare pentru o achiziţie preconizată sau cedarea unei participări calificate, procedura de evaluare, precum şi lista criteriilor de evaluare.

În contextul unei achiziţii preconizate, evaluarea prudenţială a acţionarilor şi a organelor de conducere îndeplineşte criterii detaliate şi este realizată în comun de către autorităţile competente.

Directiva prevede în special că autorităţile competente evaluează caracterul adecvat al potenţialului achizitor şi soliditatea financiară a achiziţiei propuse, pe baza:

  • reputaţiei şi experienţei persoanei care va conduce activitatea întreprinderii de asigurare în urma achiziţiei propuse;
  • solidităţii financiare a potenţialului achizitor;
  • existenţei unor motive întemeiate pentru ca autoritatea competentă să bănuiască că o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a terorismului este în curs.

Protecţia investitorilor

Directiva vizează, de asemenea, să consolideze protecţia investitorilor prin stabilirea de norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiţii clienţilor, de standarde minime privind mandatul şi atribuţiile de care trebuie să dispună autorităţile naţionale competente şi prin stabilirea de mecanisme eficiente de cooperare în timp real la cercetarea cazurilor de încălcare a dispoziţiilor directivei şi începerea unei proceduri de urmărire în justiţie.

Transparenţa şi integritatea pieţei

Directiva stabileşte obligaţia de menţinere a integrităţii pieţei, de declarare a tranzacţiilor încheiate şi de păstrare a unei înregistrări a acestora. ESMA are acces la aceste informaţii.

Directiva introduce în special o obligaţie de transparenţă înainte de tranzacţionare (pretranzacţionare). Aceasta impune operatorilor care practică „internalizarea” (tranzacţionarea instrumentelor financiare de către un operator în cont propriu * executând ordinele clienţilor în afara unei pieţe reglementate sau a unui MTF *) obligaţia de afişare a preţurilor la care aceştia sunt dispuşi să cumpere sau să vândă clienţilor lor. Cu toate acestea, obligaţia de afişare a preţurilor se limitează la tranzacţiile care nu sunt superioare mărimii normale a pieţei, definită ca dimensiunea medie a ordinelor executate pe piaţă.

Fiecare stat membru este responsabil cu stabilirea unei liste a pieţelor reglementate, precum şi cu comunicarea acesteia către celelalte state membre şi către ESMA.

În aceste condiţii, pieţele europene en gros nu sunt supuse normei de transparenţă pretranzacţionare, iar brokerii-dealerii de pe pieţele en gros nu sunt expuşi unui risc semnificativ în rolul lor de formatori de piaţă.

Protecţia operatorilor

Directiva cuprinde un set de măsuri de protecţie pentru operatorii care „internalizează”, atunci când au obligaţia de a stabili un preţ, astfel încât să poată oferi acest serviciu esenţial pentru clienţii lor fără a îşi asuma riscuri excesive. Aceştia au în principal posibilitatea de a actualiza şi de a retrage preţurile în cauză.

Directiva creează, de asemenea, o piaţă echitabilă pentru micii investitori. Actul legislativ împiedică instituţiile financiare să facă discriminări între aceştia, oferind, de exemplu, unora dintre ei un preţ mai avantajos decât preţul public afişat.

Desemnarea autorităţilor competente

Statele membre trebuie să îşi desemneze autorităţile competente şi să transmită aceste informaţii Comisiei, ESMA-ului, precum şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre. Autorităţile competente funcţionează ca punct de contact în statele membre. ESMA întocmeşte o listă actualizată a autorităţilor respective. Acestea din urmă sunt obligate să colaboreze îndeaproape cu ESMA.

Statele membre şi ESMA pot încheia acorduri de cooperare în ceea ce priveşte:

  • supravegherea instituţiilor de credit;
  • procedurile de lichidare sau de faliment ale întreprinderilor;
  • procedurile de auditare autorizată a întreprinderilor de investiţii;
  • supravegherea organismelor care intervin în procedurile de lichidare sau de faliment ale întreprinderilor de investiţii;
  • supravegherea persoanelor însărcinate cu efectuarea auditării autorizate a întreprinderilor de asigurare, a instituţiilor de credit, a societăţilor de investiţii şi a altor instituţii financiare.

Dispoziţii finale

Directiva urmăreşte să îmbunătăţească normele comunitare privind pieţele valorilor mobiliare. Astfel, aceasta stabileşte obligaţiile generale pe care autorităţile statelor membre trebuie să le pună în aplicare.

În acest context, vor fi stabilite măsuri de punere în aplicare, rapoarte şi revizuiri de către Comisie, după consultarea participanţilor de pe pieţele statelor membre şi ţinând seama de avizul Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare.

Termeni-cheie ai actului
  • Stat membru de origine: pentru o întreprindere de investiţii: statul membru în care este situată administraţia sa centrală, în cazul în care este vorba de o persoană fizică; în cazul unei persoana juridice, statul membru în care se află sediul social al acesteia sau statul membru în care este situată administraţia sa centrală (în cazul în care, în conformitate cu dreptul său intern, aceasta nu are sediu social). În cazul unei pieţe reglementate: statul membru în care este înregistrată piaţa reglementată sau, în cazul în care, în conformitate cu dreptul său intern, nu are sediu social, statul membru în care este situată administraţia sa centrală.
  • Valori mobiliare: categoriile de titluri care pot fi tranzacţionate pe piaţa capitalurilor (cu excepţia instrumentelor de plată), precum: acţiunile la întreprinderi şi alte titluri echivalente acţiunilor la întreprinderi, la întreprinderi de tip parteneriat sau la alte entităţi, precum şi certificatele reprezentative de acţiuni; obligaţiunile şi alte titluri de creanţă, inclusiv certificatele de acţiuni referitoare la astfel de titluri; orice altă valoare care conferă dreptul de a cumpăra sau de a vinde asemenea valori sau care conduce la o regularizare în numerar, stabilită în raport cu valori mobiliare, cu o monedă, cu o rată a dobânzii sau a rentabilităţii, cu materii prime sau cu alţi indici sau măsuri.
  • Participare calificată: faptul de a deţine, într-o întreprindere de investiţii, o participare directă sau indirectă care reprezintă cel puţin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau orice altă posibilitate de a exercita o influenţă semnificativă asupra gestionării întreprinderii în care se deţine o participare.
  • Tranzacţionare în cont propriu: faptul de a negocia prin angajarea propriilor capitaluri unul sau mai multe instrumente financiare în vederea încheierii de tranzacţii.
  • Sistem multilateral de tranzacţionare (MTF): un sistem multilateral, exploatat de o întreprindere de investiţii sau de un operator de piaţă, care asigură întâlnirea – chiar în interiorul său şi în conformitate cu norme nediscreţionare – unor interese multiple de vânzare şi de cumpărare exprimate de terţi pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea de contracte.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2004/39/CE

30.4.2004

31.1.2007

JO L 145 din 30.4.2004

Acte de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2006/31/CE

28.4.2006

31.1.2007

JO L 114 din 27.4.2006

Directiva 2007/44/CE

21.9.2007

20.3.2009

JO L 247 din 21.9.2007

Directiva 2008/10/CE

20.3.2008

-

JO L 76 din 19.3.2008

Directiva 2010/78/UE

4.1.2011

31.12.2011

JO L 331 din 15.12.2010

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2004/39/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2004/39/CE şi 2009/…/CE [COM(2009) 207 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Prezenta propunere vizează instituirea de standarde de reglementare şi supraveghere pentru fondurile speculative, fondurile de capital privat şi alţi actori de pe piaţă importanţi din punct de vedere sistemic. Propunerea răspunde necesităţii de a consolida reglementarea şi supravegherea administratorilor, ca urmare a turbulenţelor financiare din 2007-2008.
Se aplică administratorilor care gestionează portofolii ale fondurilor de investiţii alternative cu o valoare a activelor de cel puţin 100 de milioane EUR.
Propunerea defineşte un cadru privind:

  • drepturile şi obligaţiile impuse administratorilor;
  • condiţiile de desfăşurare a activităţii şi autorizarea iniţială în ceea ce priveşte lichidităţile;
  • tratamentul investitorilor;
  • cooperarea în materie de supraveghere, schimb de informaţii şi mediere.

Procedura de codecizie (2009/0064/COD)

Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare ale întreprinderilor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate [Jurnalul Oficial L 241 din 2.9.2006].
Prezenta directivă urmăreşte să stabilească un cadru armonizat de cerinţe de organizare şi condiţii de funcţionare ale întreprinderilor de investiţii.

Ultima actualizare: 06.04.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii