RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Noul cadru juridic (NLF) pentru plăţi

Obiectivul acestei directive este de a stabili un cadru juridic armonizat pentru serviciile de plată. În acest sens, ea înlocuieşte normele naţionale în vigoare în cele douăzeci şi şapte de state membre printr-un ansamblu de dispoziţii valabile în interiorul pieţei interne.

ACT

Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Obiectivul acestei directive este de a institui un cadru juridic necesar pentru crearea unei pieţe integrate a plăţilor, în care barierele în calea accesului unor noi prestatori de servicii vor fi înlăturate. De asemenea, directiva are ca scop consolidarea concurenţei şi oferirea mai multor opţiuni utilizatorilor. În sfârşit, se garantează un nivel de protecţie ridicat datorită cerinţelor în materie de informare şi datorită definirii drepturilor şi obligaţiilor utilizatorilor şi prestatorilor de servicii de plată.

Domeniu de aplicare

Această directivă se adresează prestatorilor de servicii de plată stabiliţi pe teritoriul Comunităţii şi se referă la plăţile efectuate în euro sau în alte monede naţionale ale Uniunii Europene (UE). În sfârşit, directiva nu se aplică operaţiunilor de plată efectuate în numerar sau bazate pe cecuri pe suport de hârtie şi nu reglementează acordarea de credite de către instituţiile de plată, decât dacă acestea sunt strâns legate de serviciile de plată.

Directiva distinge şase categorii de prestatori de servicii de plată:

  • instituţiile de credit (în sensul directivei privind „accesul la activitatea instituţiilor de credit”), inclusiv sucursalele, instituţiile de credit cu sediul în UE sau în afara UE;
  • instituţiile de cecuri poştale care prestează servicii de plată;
  • instituţiile emitente de monedă electronică (în sensul directivei privind „activitatea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor emitente de monedă electronică”);
  • instituţiile de plată (persoane fizice sau juridice care au obţinut o autorizaţie ca atare);
  • Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau alte autorităţi publice;
  • statele membre sau autorităţile lor regionale sau locale, atunci când nu acţionează în calitate de autorităţi publice.

Condiţii de obţinere a unei autorizaţii

Accesul la activitatea serviciilor de plată este condiţionat de obţinerea în prealabil a unei autorizaţii. Autorizaţia se solicită de la autorităţile competente ale statului membru de origine şi nu se acordă decât unei persoane juridice stabilite într-un stat membru. Cererea de autorizare va trebui să fie însoţită de o listă detaliată cu informaţii: programul de activitate, programul de exploatare, descrierea organizării administrative şi contabile, mecanisme de control intern, proceduri de gestionare a riscurilor, de organizare structurală etc.

Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţia de plată trebuie să dispună de un sistem solid de conducere a întreprinderii. Pe de altă parte, autorităţile competente pot refuza o cerere de autorizare dacă nu sunt mulţumite de calitatea acţionarilor sau a asociaţilor care deţin o participaţie calificată.

Directiva precizează că instituţiile de plată trebuie să deţină, în momentul autorizării, un capital iniţial – valoarea acestuia variază în funcţie de serviciul de plată asigurat de instituţia de plată – şi fonduri proprii în orice moment.

Graţie obţinerii autorizaţiei, instituţia de plată va putea să presteze servicii de plată în întreaga UE, în virtutea libertăţii de a presta servicii sau a libertăţii de stabilire. Orice retragere a unei autorizaţii trebuie motivată şi comunicată părţilor implicate şi trebuie făcută publică.

Autorizaţia de funcţionare ca instituţie de plată este valabilă în toate statele membre şi va trebui înregistrată într-un registru comunitar actualizat regulat şi accesibil on-line.

Autorităţile competente

Statele membre vor trebui să desemneze autorităţile competente însărcinate cu supravegherea instituţiilor de plată. Aceste autorităţi trebuie să fie organisme publice sau recunoscute prin legislaţia naţională sau de autorităţile publice abilitate şi să fie independente faţă de organismele economice. Autorităţile competente trebuie să coopereze între ele şi sunt obligate să respecte secretul profesional.

Între altele, acestea sunt abilitate să solicite instituţiei de plată toate informaţiile necesare pentru efectuarea controalelor, să adopte recomandări, orientări şi dispoziţii administrative cu caracter obligatoriu, să suspende sau să retragă autorizaţia şi să pronunţe sancţiuni împotriva instituţiilor de plată.

Cerinţe de transparenţă şi de informare

Directiva introduce cerinţe de informare clare şi succinte pentru toţi prestatorii de servicii de plată, fie privind operaţiunile de plată singulare, fie pe cele care intră sub incidenţa unui contract-cadru (care implică o serie întreagă de operaţiuni de plată).

Mai concret, documentul introduce:

  • condiţii care trebuie comunicate în prealabil (obligaţii şi responsabilităţi ale prestatorului faţă de utilizator, cheltuieli, informaţii privind legislaţia aplicabilă, proceduri de reparaţie şi de recurs etc.);
  • informaţii care trebuie furnizate la cererea unui utilizator înainte de executarea unei operaţiuni de plată (termen de executare, cheltuieli şi comisioane);
  • informaţii care trebuie furnizate plătitorului după executarea unei operaţiuni de plată (referinţa operaţiei şi a beneficiarului, valoarea totală şi valoarea cheltuielilor şi a comisioanelor, cursul de schimb aplicat);
  • informaţii care trebuie furnizate beneficiarului după primirea fondurilor (referinţa plătitorului, valoarea totală a fondurilor virate, cheltuielile şi comisioanele aplicate, cursul de schimb).

Drepturi şi obligaţii ale utilizatorilor şi ale prestatorilor de servicii de plată

Directiva introduce reguli privind drepturile şi obligaţiile utilizatorilor de servicii de plată, printre care:

  • un termen de executare de o zi lucrătoare: dacă plata este efectuată în euro, precum şi în moneda statului membru care nu aparţine zonei euro şi dacă plata implică o singură conversie între euro şi moneda oficială a unui stat membru care nu aparţine zonei euro, valoarea ordinului de plată trebuie să fie creditată în contul de plată al beneficiarului cel mai târziu până la sfârşitul primei zile lucrătoare ulterioare momentului acceptării. Pe o durată tranzitorie extinsă până la 1 ianuarie 2012, plătitorul şi prestatorul de servicii pot stabili un termen diferit, cu condiţia ca acesta să nu depăşească trei zile;
  • o răspundere a prestatorului de servicii de plată în caz de neexecutare sau de executare incorectă a unei operaţiuni de plată. Acesta este considerat răspunzător în mod obiectiv dacă operaţiunea este realizată în limitele teritoriului UE;
  • o răspundere a utilizatorului de servicii de plată în cazul utilizării frauduloase a unui instrument de plată (limitată la 150 de euro). Totuşi, această regulă nu se aplică utilizatorilor care sunt societăţi;
  • introducerea principiului de sumă integrală, conform căruia întreaga sumă indicată pe ordinul de plată trebuie să fie creditată beneficiarului, fără deduceri;
  • condiţiile privind rambursarea, atunci când o operaţiune de plată a fost autorizată, deşi nu ar fi trebuit;
  • condiţiile de revocabilitate, conform cărora utilizatorul serviciilor de plată are posibilitatea de a respinge o plată care i-a fost atribuită din greşeală. Astfel, prestatorului de servicii de plată îi revine obligaţia de a dovedi că operaţiunea în cauză a fost autentificată, înregistrată şi introdusă în conturi şi că nu a fost afectată de nicio defecţiune tehnică.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2007/64/CE

25.12.2007

1.11.2009

JO L 319 din 5.12.2007

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2009/111/CE

7.12.2009

31.10.2010

JO L 302 din 17.11.2009

Ultima actualizare: 02.07.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii