RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Principiul egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în afara pieţei muncii

Această directivă are ca obiectiv crearea unui cadru pentru combaterea discriminării bazate pe sex în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, în special în domeniul asigurărilor, pentru a pune în aplicare principiul egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în statele membre.

ACT

Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.

SINTEZĂ

Domeniu de aplicare

Interzicerea discriminării între femei şi bărbaţi se aplică accesului la bunuri şi servicii şi furnizării de bunuri şi servicii, atât din sectorul public, cât şi din cel privat. Directiva se aplică bunurilor şi serviciilor propuse oricărei persoane (indiferent de situaţia individuală a consumatorului potenţial) şi oferite în afara sferei vieţii private şi familiale. Termenul „servicii” desemnează serviciile furnizate contra cost.

Directiva nu se aplică nici conţinutului mijloacelor de informare şi al publicităţii, nici educaţiei.

Tratamentul diferit aplicat bărbaţilor şi femeilor nu poate fi acceptat decât în cazul în care acesta se justifică printr-un obiectiv legitim, cum ar fi protecţia victimelor violenţei cu caracter sexual (în cazul creării căminelor unisex), libertatea de asociere (în cadrul afilierii la cluburi private unisex). Orice limitare va trebui însă să fie adecvată şi necesară.

Principiul interzicerii discriminării în domeniul bunurilor şi serviciilor

Directiva interzice discriminările bazate pe sex în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii. Prin urmare, se interzice orice discriminare directă * între femei şi bărbaţi, inclusiv orice tratament mai puţin favorabil al femeii pe motive de sarcină şi maternitate, dar şi orice discriminare indirectă *. Hărţuirea *, hărţuirea sexuală * şi incitarea la discriminare se consideră discriminări bazate pe sex şi sunt, de asemenea, interzise din această cauză. Directiva conţine definiţiile acestor concepte şi reaminteşte definiţiile utilizate pentru aceiaşi termeni în directivele anterioare.

Principiul egalităţii de tratament nu exclude adoptarea unor acţiuni pozitive în vederea prevenirii sau compensării inegalităţilor legate de sex din domeniul bunurilor şi serviciilor.

Directiva stabileşte o serie de cerinţe minime: statele membre pot menţine sau adopta dispoziţii mai favorabile decât cele prevăzute de directivă, dar nu pot reduce nivelul de protecţie deja acordat în domeniile reglementate de aceasta.

Aplicarea în domeniul asigurărilor

Directiva interzice, în principiu, utilizarea sexului ca factor în calculul primelor şi prestărilor în domeniul serviciilor de asigurări şi al serviciilor financiare conexe în toate noile contracte încheiate după 21 decembrie 2007. Într-adevăr, Comisia consideră discriminatorie practica companiilor de asigurări constând în repartizarea femeilor şi bărbaţilor în grupe distincte pentru calculul primelor, pe motiv că aceştia nu sunt expuşi aceloraşi riscuri, în special în ceea ce priveşte speranţa de viaţă.

Statele membre pot totuşi decide să nu aplice această interdicţie în cazurile în care sexul reprezintă un factor determinant în evaluarea riscurilor şi pe baza unor date actuariale şi statistice pertinente, precise şi puse la dispoziţia publicului. La cinci ani după transpunerea directivei, statele membre vor trebui să reexamineze motivele care au stat la baza acestor derogări, ţinând cont de datele actuariale şi statistice cele mai recente.

Cu toate acestea, toate statele membre trebuie să garanteze că costurile asigurărilor legate de sarcină şi maternitate (de exemplu pentru asigurarea de sănătate) sunt atribuite în mod egal femeilor şi bărbaţilor. Statele membre trebuie să se conformeze acestei dispoziţii până la 21 decembrie 2009 cel târziu.

Organisme de promovare a egalităţii de tratament

Directiva prevede că fiecare stat membru îi încredinţează unuia sau mai multor organisme promovarea, la nivel naţional, a egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în domeniile reglementate de aceasta. Organismele în cauză vor fi autorizate să analizeze problemele întâlnite, să formuleze recomandări şi să ofere un sprijin concret victimelor.

Dispoziţii standard

Directiva prevede posibilitatea pentru victime să recurgă la o procedură judiciară şi/sau administrativă şi să obţină reparaţii sau despăgubiri adecvate. Sancţiunile trebuie să aibă un caracter eficace, proporţional şi disuasiv. În cazul în care reclamantul aduce în faţa instanţei fapte care permit presupunerea existenţei unei discriminări, sarcina probei îi revine pârâtului. Este prevăzută, de asemenea, protecţia împotriva riscurilor de represalii acordată victimelor şi martorilor unei discriminări bazate pe sex. Propunerea încurajează de altfel dialogul cu organizaţiile neguvernamentale care contribuie la combaterea discriminării bazate pe sex.

Conformare, sancţiuni, difuzarea informaţiilor şi rapoarte

Statele membre asigură că actele cu putere de lege şi actele administrative contrare principiului egalităţii de tratament sunt eliminate şi că dispoziţiile contractuale, regulamentele interne ale întreprinderilor, precum şi normele care reglementează asociaţiile şi care sunt contrare acestui principiu sunt declarate nule şi neavenite sau sunt modificate.

Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării legislaţiei naţionale adoptate în conformitate cu directiva şi asigură că informaţiile conţinute în aceasta sunt difuzate pe scară largă; statele membre comunică totodată Comisiei, la 21 decembrie 2009 cel târziu, şi ulterior o dată la cinci ani, toate informaţiile disponibile privind punerea în aplicare a acestei directive.

Comisia întocmeşte, până la 21 decembrie 2010 cel târziu, un raport care conţine examinarea practicilor în vigoare în statele membre în ceea ce priveşte utilizarea elementului sex ca factor în calculul primelor şi al prestaţiilor.

Context

Această directivă concretizează intenţia Comisiei de a prezenta o propunere vizând interzicerea discriminării bazate pe sex în afara pieţei muncii exprimată în strategia-cadru privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005) şi în agenda pentru politica socială publicată în iunie 2000. Consiliul European de la Nisa, din decembrie 2000, a încurajat Comisia în acest sens, solicitând adoptarea unei propuneri de directive pentru promovarea egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în domenii altele decât cel al activităţii profesionale.

Această directivă are ca temei juridic articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, conform căruia Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate lua măsurile necesare pentru a combate orice discriminare, în special discriminarea bazată pe sex.

Termeni-cheie ai actului:
  • Discriminare directă: situaţia în care o persoană este tratată, din raţiuni de sex, într-un mod mai puţin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată o altă persoană, într-o situaţie comparabilă.
  • Discriminare indirectă: situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică aparent neutră ar putea dezavantaja în mod special persoanele de un anumit sex, în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care această dispoziţie, criteriu sau practică sunt justificate în mod obiectiv de un scop legitim şi mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt adecvate şi necesare.
  • Hărţuire: situaţia în care se manifestă un comportament nedorit legat de sexul unei persoane, având ca obiect sau ca efect atingerea demnităţii unei persoane şi crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
  • Hărţuire sexuală: situaţia în care survine un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, cu manifestări fizice, verbale sau nonverbale, având ca obiect sau ca efect atingerea demnităţii unei persoane şi crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Directiva 2004/113/CE [adoptare: consultare CNS/2003/0265] 21.12.2004 21.12.2007 JO L 373 din 21.12.2004

ACTE CONEXE

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - Towards a Community framework strategy on gender equality (2001-2005) [COM(2000) 335 final - Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Către o strategie-cadru comunitară privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005) [COM(2000) 335 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - Social policy agenda [COM(2000) 379 final - Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – „Agenda pentru politica socială” [COM(2000) 379 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]

Ultima actualizare: 29.08.2005
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii