RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Reguli generale: siguranţa produselor

Legislaţia europeană asigură o protecţie ridicată şi uniformă a sănătăţii şi siguranţei consumatorilor. Produsele puse în circulaţie pe piaţa internă trebuie să fie conforme cu cerinţele generale de siguranţă. Uniunea Europeană (UE) a instituit, de asemenea, un sistem de avertizare rapidă (RAPEX) privind produsele care prezintă un grad mare de risc pentru consumatori.

ACT

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor [Jurnalul Oficial L 11 din 15.1.2002].

SINTEZĂ

Această directivă se aplică în absenţa unor reglementări europene specifice privind siguranţa anumitor categorii de produse sau dacă aceste reglementări specifice (sectoriale) sunt insuficiente. Mai mult, aceasta se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 85/374/CEE privind răspunderea pentru produsele cu defect.

Cerinţă generală de siguranţă

Directiva impune o cerinţă generală de siguranţă pentru orice produs introdus pe piaţă şi destinat consumatorilor sau care poate fi utilizat de aceştia, incluzând produsele utilizate de consumatori în cadrul unui serviciu. Această cerinţă nu se aplică bunurilor de ocazie care au valoare de antichitate sau celor care trebuie reparate.

Un produs sigur este acela care nu prezintă niciun risc sau care prezintă riscuri reduse, compatibile cu utilizarea produsului şi acceptabile în ceea ce priveşte menţinerea unui nivel ridicat de protecţie pentru sănătatea şi siguranţa persoanelor.

Un produs este considerat a fi sigur dacă respectă dispoziţiile privind siguranţa prevăzute în legislaţia europeană sau, în absenţa acestora, dacă respectă reglementările naţionale specifice ale statului membru în care este comercializat. Produsul este, de asemenea, considerat sigur dacă este conform cu o normă europeană stabilită în temeiul acestei directive. În absenţa unor astfel de reglementări sau norme, conformitatea produsului este apreciată după cele de mai jos:

  • normele naţionale facultative (care transpun alte norme europene relevante), recomandările Comisiei (care stabilesc liniile directoare privind evaluarea siguranţei produselor);
  • normele statului membru în care produsul este fabricat sau comercializat;
  • codurile de bună practică în materie de siguranţă sau de sănătate;
  • starea actuală a cunoştinţelor sau a tehnicii;
  • aşteptările consumatorilor în ceea ce priveşte siguranţa.

Obligaţiile producătorilor şi distribuitorilor

Producătorii trebuie să pună pe piaţă produse care respectă cerinţa generală de siguranţă. În plus, ei trebuie:

  • să furnizeze consumatorului informaţii utile pentru a evalua riscurile inerente prezentate de un produs, atunci când acestea nu sunt evidente în mod direct;
  • să ia măsuri adecvate pentru a evita aceste riscuri (de exemplu, retragerea produselor de pe piaţă, avertizarea consumatorilor, rechemarea de la consumatori a produselor deja furnizate etc.).

Distribuitorii au totodată următoarele obligaţii:

  • să furnizeze produse care respectă cerinţa de siguranţă generală;
  • să monitorizeze siguranţa produselor introduse pe piaţă;
  • să furnizeze documentele necesare care garantează că originea produselor poate fi depistată.

Dacă producătorii sau distribuitorii constată că un produs este periculos, trebuie să notifice autorităţile competente şi, dacă este necesar, să colaboreze cu acestea. Această obligaţie de informare este clarificată în anexa I la directivă.

Obligaţiile statelor membre

Statele membre trebuie să se asigure că producătorii şi distribuitorii respectă obligaţiile care le revin. Ele trebuie să creeze structuri însărcinate cu:

  • controlarea conformităţii produselor cu cerinţa de siguranță;
  • luarea unor măsuri adecvate în cazul produselor care prezintă riscuri (de exemplu, interzicerea comercializării) şi informarea Comisiei despre acestea.

Statele membre stabilesc reguli de sancţionare a infracţiunilor şi iau măsuri astfel încât consumatorii să beneficieze de un sistem de monitorizare a reclamaţiilor.

Rolul Comisiei

Comisia ţine seama de cerinţa generală de siguranţă pentru definirea mandatelor acordate organismelor europene de standardizare şi publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trimiterile la standardele europene în baza cărora se poate stabili conformitatea cu cerinţa generală de siguranţă. Comisia gestionează sistemul de avertizare rapidă RAPEX şi poate să adopte „măsuri de urgenţă” în cooperare cu statele membre.

Sistemul RAPEX: intervenţii rapide în cazul produselor care prezintă un risc major

Statele membre identifică produsele care prezintă un risc major pentru sănătate şi siguranţă. Ele iau măsuri de intervenţie rapidă pentru a proteja consumatorii. În acest caz, statele membre informează imediat Comisia prin intermediul sistemului RAPEX (EN), un mijloc de schimb de informaţii rapid între statele membre şi Comisie. Acest sistem permite restrângerea sau prevenirea distribuţiei produselor periculoase. Procedurile de funcţionare a sistemului RAPEX sunt descrise în anexa II la directivă.

Produsele alimentare, farmaceutice şi medicale sunt gestionate prin alte sisteme de intervenţie.

În cazul utilizării sistemului RAPEX, statele membre trebuie să transmită Comisiei cel puţin informaţiile următoare:

  • informaţiile care permit identificarea produsului;
  • descrierea riscului pe care îl prezintă produsul şi orice document cu ajutorul căruia poate fi evaluat;
  • măsurile deja luate;
  • informaţiile privind distribuţia produsului.

La nivel european, Comisia poate, de asemenea, să ia măsuri rapide în situaţiile în care are informaţii că un produs prezintă riscuri majore. După consultarea cu statele membre, Comisia poate adopta decizii cu valabilitate de un an, cu posibilitatea de a le prelungi cu perioade de aceeaşi durată. Aceste decizii pot îndeosebi:

  • să impună cerinţe de siguranţă specifice;
  • să interzică utilizarea anumitor substanţe; sau să
  • oblige fabricanţii să ataşeze avertismente pe produse.

Procedura comitetelor

Comisia beneficiază de sprijinul unui comitet de reglementare privind siguranţa produselor de consum, atunci când sunt luate „măsuri de urgenţă” şi decizii referitoare la standardizare.

Comisia beneficiază totodată de sprijinul unui comitet consultativ privind siguranţa produselor de consum pentru celelalte aspecte legate de directivă.

Transparenţa

Publicul trebuie să aibă acces la informaţiile referitoare la riscurile pe care le prezintă produsele. Secretul profesional este limitat la cazurile justificate în mod corespunzător.

Context

Această directivă ia în considerare Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 29 martie 2000 privind experienţa dobândită în aplicarea Directivei 92/59/CEE privind siguranţa generală a produselor. Aceasta abrogă Directiva 92/59/CEE (DE) (EN) (ES) (FR) privind siguranţa generală a produselor, începând cu data de 15 ianuarie 2004.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial

Directiva 2001/95/CE [adoptare: codecizie COD/2000/0073]

15.1.2002

15.1.2004

JO L 11 din 15. 1.2002

Act(e) de modificare Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 765/2008

1.1.2010

-

JO L 218 din 13.8.2008

Regulamentul (CE) nr. 596/2009

7.8.2009

-

JO L 188 din 18.7.2009

ACTE CONEXE

Comunicarea Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului şi a Consiliului privind siguranţa generală a produselor (Text cu relevanţă pentru SEE) [Jurnalul Oficial C 38 din 17.2.2009].
Comisia publică titlurile standardelor armonizate prin Directiva 2001/95/CE, precum şi trimiterile la acestea.

Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 14 ianuarie 2009 privind punerea în aplicare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor [COM(2008) 905 final - Nepublicat în Jurnalul Oficial].
Eficacitatea cadrului comunitar pentru siguranţa produselor s-a îmbunătăţit datorită punerii în aplicare a Directivei 2001/95/CE. Sistemul european de informare şi de avertizare a facilitat retragerea de pe piaţă a unui număr mare de produse periculoase. Cu toate acestea, anumite aspecte pot fi îmbunătăţite pentru a putea garanta protecţia totală a consumatorilor. Acest raport identifică domeniile prioritare:

  • siguranţa produselor de consum, cu precădere din punct de vedere al trasabilităţii, subliniind obligaţia producătorilor sau a distribuitorilor de a identifica produsele;
  • supravegherea pieţei, pe de o parte, datorită unei mai bune coordonări între statele membre, bazată pe schimburi de informaţii şi de bune practici (inclusiv în materie de cooperare vamală); pe de altă parte, prin deschiderea sistemului RAPEX participării organizaţiilor internaţionale, regionale sau naţionale din ţările terţe;
  • standardizarea, prin simplificarea procedurilor privind anumite categorii de produse şi prin instituirea unei prezumţii de conformitate a acestor norme cu cerinţele generale de siguranţă;
  • măsuri de urgenţă luate în cadrul sistemului de avertizare rapidă, care pot fi definitive în scopul de a retrage produsele periculoase.

Domeniul de aplicare al Directivei 2001/95/CE cuprinde, de asemenea, siguranţa serviciilor prestate consumatorilor. Aceasta a fost transpusă în toate statele membre.

RAPEX

Decizia 2010/15 a Comisiei din 16 decembrie 2009 de stabilire a unui ghid de utilizare a Sistemului Comunitar de Informare Rapidă (RAPEX) înfiinţat în temeiul articolului 12 şi a procedurii de notificare stabilite în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/95/CE (Directiva privind siguranţa generală a produselor) [Jurnalul Oficial L 22 din 26.1.2010].
Comisia adoptă noi linii directoare care trebuie să faciliteze gestionarea sistemului RAPEX şi procedura de notificare a produselor periculoase. Aceste linii directoare sunt destinate autorităţilor naţionale responsabile de supravegherea pieţei.

PLAYERE AUDIO PERSONALE

Decizia 2009/490/CE a Comisiei din 23 iunie 2009 privind cerinţele de siguranţă care trebuie îndeplinite de standardele europene pentru playere audio personale în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (Text cu relevanţă pentru SEE) [Jurnalul Oficial L 161 din 24.6.2009].
Comisia a stabilit o cerinţă de siguranţă menită să prevină afectarea auzului utilizatorilor de playere audio personale din cauza nivelului de sunet emis de acestea în condiţii previzibile în mod normal. Trebuie să se ţină seama de această cerinţă în procesele de proiectare şi fabricare a playerelor audio personale. Aceasta serveşte la stabilirea standardelor adecvate de către organismele de standardizare. Trebuie, totodată, adăugate avertismente pe produse, în scopul informării consumatorilor cu privire la riscurile existente.

BRICHETE

Decizia 2009/298/CE a Comisiei din 26 martie 2009 de prelungire a validităţii Deciziei 2006/502/CE prin care se solicită statelor membre să adopte măsuri prin care să se asigure că doar brichetele care prezintă caracteristici de siguranţă pentru copii sunt introduse pe piaţă şi să interzică introducerea pe piaţă a brichetelor fantezie [notificată cu numărul C(2009) 2078] (Text cu relevanţă pentru SEE).

Decizia 2006/502/CE (modificată prin Deciziile 2007/231/CE şi 2008/322/CE) a Comisiei din 11 mai 2006 de obligare a statelor membre să adopte măsuri prin care să se asigure că nu se pot introduce pe piaţă decât brichete cu caracteristici de siguranţă pentru copii şi să interzică introducerea pe piaţă a brichetelor fantezie (Text cu relevanţă pentru SEE) [Jurnalul Oficial L 198 din 20.7.2006].
Utilizarea necorespunzătoare a brichetelor – ca jucării – de copiii mici provoacă între 1 500 şi

1 900 de leziuni şi între 34 şi 40 de decese pe an în UE. Pentru a preveni astfel de accidente, există mecanisme de asigurare a siguranţei copiilor, a căror aplicare este obligatorie de zece ani în Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Instituirea cerinţelor de siguranţă a copiilor în Statele Unite a avut ca efect o scădere cu 60 % a numărului de accidente.
Pentru a preveni noi accidente, Comisia a adoptat, în data de 11 mai 2006, Decizia 2006/502/CE de obligare a statelor membre să adopte măsuri prin care să se asigure că nu se pot introduce pe piaţă decât brichete cu caracteristici de siguranţă pentru copii şi să interzică introducerea pe piaţă a brichetelor fantezie.

Decizia 2008/357/CE a Comisiei din 23 aprilie 2008 privind cerinţele specifice referitoare la siguranţa copiilor care trebuie îndeplinite de standardele europene relative la brichete în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [Jurnalul Oficial L 120 din 7.5.2008].
Cerinţele referitoare la siguranţa copiilor care trebuie îndeplinite de brichete trebuie stabilite în temeiul dispoziţiilor articolului 4 din Directiva 2001/95/CE, în scopul de a solicita organismelor de standardizare revizuirea standardului EN 13869 şi de a permite publicarea trimiterii la standardul revizuit în Jurnalul Oficial.
Această decizie stabileşte cerinţele de siguranţă pe baza cărora organismul european de standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare) trebuie să revizuiască standardul EN 13869 referitor la siguranţa brichetelor şi la metodele de testare.

ŢIGĂRI

Decizia 2008/264/CE a Comisiei din 25 martie 2008 privind cerinţele referitoare la siguranţa împotriva incendiilor care trebuie îndeplinite de standardele europene relative la ţigări în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [Jurnalul Oficial L 83 din 26.3.2008].
Ţigările aprinse şi lăsate nesupravegheate constituite un risc important pentru siguranţa consumatorilor. Se estimează că, în Uniunea Europeană, în jur de 1 000 de decese pe an sunt provocate de acestea. Există însă soluţii tehnice de încetinire a arderii ţigărilor sau de a provoca stingerea lor, prin integrarea unor benzi de hârtie în hârtia ţigării. Datorită acestei tehnici, focul ţigării nesupravegheate se stinge în majoritatea cazurilor, din cauza lipsei de aer.
Această decizie stabileşte cerinţele de siguranţă pe baza cărora organismul european de standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare) respectă solicitarea de adoptare a unui standard pentru reducerea tendinţei de aprindere a ţigărilor. Această cerinţă referitoare la siguranţa ţigărilor se bazează pe Directiva 2001/95/CE.
Eficacitatea acestui standard va fi verificată prin controlul unor eşantioane de ţigări comercializate, obiectivul fiind ca cel mult 25 % din ţigări să ardă pe întreaga lungime a lor.

SUGARI ŞI COPII MICI

Decizia 2010/9/UE a Comisiei din 6 ianuarie 2010 privind cerinţele de siguranţă care trebuie îndeplinite de standardele europene pentru ţarcurile de îmbăiat, suporturile pentru îmbăiat, căzile pentru îmbăiat şi suporturile acestora destinate sugarilor şi copiilor mici în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [notificată cu numărul C(2009) 10290] (Text cu relevanţă pentru SEE).
Produsele destinate îmbăierii sugarilor şi a copiilor mici trebuie să fie conforme cu cerinţa generală de siguranţă a produselor. În acest sens, organismele europene de standardizare trebuie să stabilească standarde de siguranţă privind:

  • scaunele de baie: utilizate numai pentru copiii care pot să stea în poziţie şezândă, dar care nu ştiu să stea în picioare;
  • suporturile pentru îmbăiat: care servesc la menţinerea corpului copiilor în poziţie semişezândă sau culcată, începând de la naştere şi până când aceştia pot să se aşeze singuri;
  • căzile pentru îmbăiat destinate copiilor cu vârsta între 0 şi 12 luni: şi anumite produse plasate în interiorul unei căzi obişnuite, fixate pe marginile acesteia sau pe podea, sau combinate cu suporturi.

Decizia 2010/11/UE a Comisiei din 7 ianuarie 2010 privind cerinţele de siguranţă care trebuie îndeplinite de standardele europene pentru dispozitivele de blocare a ferestrelor şi a uşilor de balcon împotriva accesului copiilor, instalate de consumatori, în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [notificată cu numărul C(2009) 10298] (Text cu relevanţă pentru SEE).
Anumite dispozitive utilizate pentru blocarea unei deschideri sau a trecerii copiilor prin faţa unei ferestre se vând ca piese separate, „instalate de consumatori”. Este necesar să se adopte standarde de siguranță specifice pentru aceste mecanisme, destinate copiilor cu vârsta sub 51 de luni.

PRODUSE BIOCIDE

Decizia 2009/251/CE a Comisiei din 17 martie 2009 prin care se solicită statelor membre să se asigure că produsele care conţin produsul biocid dimetil fumarat nu sunt introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă [Jurnalul Oficial L 74 din 20.3.2009] (Text cu relevanţă pentru SEE).
Dimetilul fumarat (DMF) este un produs biocid destinat conservării anumitor bunuri de consum pe durata depozitării sau transportării lor (mobilier, încălţăminte, îmbrăcăminte din piele etc.). DMF poate provoca reacţii cutanate grave (dermatite de contact), efectele sale nocive fiind stabilite prin studii clinice.
Începând cu 1 mai 2009, statele membre se asigură că introducerea şi punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor care conţin DMF sunt interzise. Produsele care sunt deja disponibile pe piaţă trebuie retrase şi consumatorii trebuie informaţi cu privire la riscurile prezentate de aceste produse. Un „produs care conţine DMF” conţine peste 0,1 mg DMF pe kg de produs sau pe kg de parte din produs.
Decizia se aplică până la 15 martie 2010 şi poate fi prelungită dacă este cazul.

Ultima actualizare: 10.02.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii