Impozitarea veniturilor din economii
Uniunea Europeană (UE) intenţionează să permită ca veniturile din economii, percepute sub formă de dobânzi într-un stat membru de către persoanele fizice rezidenţi fiscali ai unui alt stat membru, să fie impozitate efectiv în conformitate cu dispoziţiile legale din cel de al doilea stat membru.
ACT
Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi.
SINTEZĂ
Obiectivul directivei este să permită ca veniturile din economii, sub forma plăţii unor dobânzi efectuate într-un stat membru în folosul unor „beneficiari efectivi” *, persoane fizice, rezidenţi fiscali ai altui stat membru, să fie efectiv impozitate în conformitate cu dispoziţiile legale din cel de al doilea stat membru. Mijlocul reţinut pentru a permite impunerea efectivă a plăţilor dobânzilor în statul membru al cărui rezident fiscal este beneficiarul efectiv este schimbul automat de informaţii între statele membre privind această „plată a dobânzilor” *. În acest sens, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura executarea sarcinilor legate de punerea în aplicare a directivei – cooperare şi schimb de informaţii bancare – de către agenţii plătitori care au sediul pe teritoriul lor, indiferent de statul de rezidenţă al debitorului creanţei care generează dobânzile.
Veniturile vizate
Domeniul de aplicare al directivei se limitează la impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţii dobânzilor la creanţe şi exclude chestiunile legate de impozitarea pensiilor şi a serviciilor de asigurări. La nivel teritorial, directiva se aplică dobânzilor plătite de un „agent plătitor” * cu sediul pe teritoriul unde este aplicabil tratatul.
Regimul general: schimbul de informaţii
- Comunicarea informaţiilor de către agentul plătitor
Conform directivei, în cazul în care beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al unui alt stat membru decât cel în care se află sediul agentului plătitor, acesta din urmă este obligat să comunice autorităţii competente din statul membru unde îşi are sediul un conţinut minim de informaţii cum sunt identitatea şi domiciliul beneficiarului efectiv, numele sau denumirea şi adresa agentului plătitor, numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea creanţei generatoare a dobânzilor şi informaţii privind plata dobânzilor.
În plus, conţinutul minim de informaţii pe care agentul plătitor este obligat să le comunice în ceea ce priveşte plata dobânzilor trebuie să facă distincţia între dobânzi în funcţie de o serie de categorii specifice enumerate în directivă. Cu toate acestea, statele membre pot limita conţinutul minim al informaţiilor la valoarea totală a dobânzilor sau a veniturilor şi la valoarea totală a produsului cesionării, achiziţionării sau rambursării.
- Schimbul automat de informaţii
Directiva impune autorităţii competente din statul membru al agentului plătitor să comunice – cel puţin o dată pe an, în cele şase luni următoare încheierii exerciţiului fiscal al statului membru unde se află agentul plătitor – autorităţii competente din statul membru de rezidenţă al beneficiarului efectiv informaţiile menţionate anterior.
Context
În cadrul „pachetului fiscal” vizând combaterea concurenţei fiscale dăunătoare, Uniunea Europeană (UE) a decis să se doteze cu un instrument legislativ pentru a remedia denaturările existente în impunerea efectivă a veniturilor din economii sub forma plăţii unor dobânzi.
Această directivă se bazează pe consensul la care s-a ajuns în cadrul Consiliului European de la Feira din 19 şi 20 iunie 2000. La acel Consiliu s-a decis punerea în aplicare a unui schimb automat de informaţii între toate statele membre. Belgia, Luxemburg şi Austria au beneficiat de o perioadă de tranziţie pentru punerea în aplicare a acestei măsuri pe durata căreia, în loc să furnizeze informaţii celorlalte state membre, acestea urmau să aplice o reţinere la sursă asupra veniturilor din economii vizate de această directivă.
| Termeni-cheie ai actului |
|---|
|
REFERINŢE
| Act | Intrarea în vigoare | Termen de transpunere în legislaţia statelor membre | Jurnalul Oficial |
|---|---|---|---|
| Directiva 2003/48/CE |
16.7.2003 |
Data aplicării: 1.7.2005 |
JO L 157 din 26.6.2003 |
Modificările şi corectările succesive aduse Directivei 2003/48/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată 
are doar un caracter informativ.
ACTE CONEXE
Propunere de directivă a Consiliului din 13 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi [COM(2008) 727 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Obiectivul acestei propuneri de directivă este să remedieze deficienţele directivei actuale, pentru a asigura într-un mod mai eficient impozitarea efectivă a veniturilor din economii şi a elimina denaturările nedorite ale concurenţei.
Prin urmare, principalele modificări propuse vizează următoarele puncte:
- definiţia beneficiarului efectiv: se propune o abordare „prin transparenţă”, pentru a acoperi plăţile dobânzilor efectuate în folosul unor entităţi sau construcţii juridice deţinute de persoane fizice (directiva actuală nu acoperă decât plăţile dobânzilor efectuate în folosul imediat al persoanelor fizice);
- identificarea beneficiarilor efectivi: se propune înregistrarea datei şi locului naşterii beneficiarului efectiv în toate cazurile şi completarea acestor informaţii prin numărul de identificare fiscală al beneficiarului în cazul în care acest număr apare pe documentele prezentate în vederea identificării;
- definiţia noţiunii de agent plătitor: clarificarea noţiunii de agent plătitor în momentul plăţii şi introducerea unei definiţii „pozitive” a structurilor intermediare care îşi au sediul în unul dintre statele membre şi sunt obligate să acţioneze în calitate de „agenţi plătitori în momentul plăţii”;
- definiţia plăţii dobânzilor, pentru a include instrumentele financiare echivalente celor incluse în mod explicit: produsele structurate echivalente ca substanţă produselor creanţelor şi anumite produse de asigurări direct comparabile cu unele organisme de plasament colectiv datorită faptului că performanţa lor este legată de venituri din creanţe sau asimilate acestora;
- extinderea domeniului de aplicare la toate organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM);
- comunicarea informaţiilor de către agenţii plătitori;
- introducerea unei proceduri de comitologie pentru a se putea adopta rapid normele de aplicare a directivei.