RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Impozitarea indirectă a majorărilor de capital

Această directivă reglementează impozitarea indirectă a majorărilor de capital de către statele membre. În temeiul directivei, toate impozitele de acest tip sunt interzise, printre care şi impozitul pe capital, deşi unele ţări pot încă să le perceapă.

ACT

Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirectă a majorării de capital.

SINTEZĂ

Impozitul pe capital este un impozit indirect care aduce atingere liberei circulaţii a capitalurilor. Directiva recunoaşte că cea mai bună soluţie ar reprezenta-o eliminarea acestui impozit care aduce prejudicii dezvoltării economice a Uniunii Europene (UE). Totuşi, diminuarea veniturilor care ar rezulta din aplicarea imediată a unei astfel de măsuri este inacceptabilă pentru unele state membre. De aceea, statele care aplicau impozitul pe capital la 1 ianuarie 2006 pot continua să perceapă acest impozit, cu respectarea anumitor condiţii stricte.

Impozitele şi societăţile vizate

Directiva are ca obiectiv reglementarea impozitării indirecte a:

  • aporturilor la capitalul societăţilor de capital;
  • operaţiunilor de restructurare a societăţilor de capital;
  • emiterii anumitor valori mobiliare şi titluri de valoare.

Directiva se aplică societăţilor:

  • în nume colectiv;
  • în comandită simplă;
  • pe acţiuni;
  • în comandită pe acţiuni;
  • private cu răspundere limitată.

De asemenea, aceasta se aplică oricărei societăţi, asociaţii sau persoane juridice:

  • ale cărei acţiuni de capital sau active pot fi tranzacţionate la o bursă de valori;
  • ai cărei membri au dreptul să transfere acţiunile lor şi care sunt responsabili pentru datoriile societăţii numai în limita numărului de acţiuni deţinute;
  • oricărei alte societăţi, asociaţii sau persoane juridice cu scop lucrativ.

Termenul „aporturi de capital” regrupează:

  • constituirea unei societăţi de capital sau transformarea într-o societate de capital;
  • o majorare a capitalului social prin aporturi în natură sau prin capitalizarea profiturilor sau a rezervelor;
  • o majorare a activelor unei societăţi în virtutea unor drepturi similare drepturilor membrilor sau prin prestarea de servicii care determină o modificare a drepturilor în cadrul societăţii;
  • transferul, dintr-o ţară terţă într-un stat membru, al sediului administrativ sau social al unei societăţi;
  • un împrumut contractat de o societate, în cazul în care creditorul are dreptul la un procent din profiturile societăţii sau dacă acest împrumut este garantat de un membru.

Termenul „operaţiuni de restructurare” regrupează:

  • fuziunile prin aporturi în natură;
  • fuziunile prin schimb de acţiuni.

Interzicerea impozitării indirecte a majorărilor de capital

Se interzice statelor membre să aplice o impozitare indirectă pentru majorările de capital efectuate în favoarea societăţilor de capital. Operaţiunile avute în vedere sunt următoarele:

  • aporturile de capital;
  • împrumuturile sau furnizarea de servicii sub formă de aporturi de capital;
  • înregistrarea sau orice altă formalitate necesară înainte de începerea activităţii pe care o societate trebuie s-o îndeplinească în funcţie de forma sa legală de constituire;
  • modificarea actului constitutiv al unei societăţi, în special, transformarea într-un alt tip de societate, transferul, dintr-un stat membru în altul, al sediului administrativ sau al sediului social al unei societăţi, modificarea obiectului de activitate al societăţii sau prelungirea duratei de existenţă a societăţii;
  • operaţiunile de restructurare.

Se interzice, de asemenea, impozitarea indirectă a emiterii anumitor valori mobiliare şi titluri de valoare.

Totuşi, statele membre pot impune anumite taxe de cesiune, taxe cu caracter remuneratoriu şi taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Derogări

Directiva prevede dispoziţii specifice pentru statele membre care aplicau un impozit pe capital la 1 ianuarie 2006. Acestea pot continua să aplice impozitul pe capital sub forma unei cote unice, care nu poate depăşi 1 %. În plus, impozitul poate fi aplicat doar aporturilor de capital. Prin urmare, se interzice aplicarea unui impozit pe capital pentru celelalte operaţiuni, cum ar fi operaţiunile de restructurare.

Impozitul pe capital poate fi aplicat doar de către statul membru în care este situat sediul administrativ al societăţii de capital la momentul în care are loc aportul de capital. Impozitul pe capital poate fi perceput o singură dată, dacă este necesar, pentru a se respecta principiile pieţei interne.

Societăţile de capital care furnizează servicii de utilitate publică sau care urmăresc exclusiv obiective culturale ori sociale pot beneficia de exonerări. Derogările care iau forma unor exonerări sau reduceri ale cotei impozitului pe capital pot fi acordate în conformitate cu procedura de derogare, din considerente de echitate fiscală sau de ordin social ori pentru a permite unui stat membru să facă faţă unor situaţii excepţionale.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial

Directiva 2008/7/CE

12.3.2008 (articolele 1, 2, 6, 9, 10 şi 11 de la 1.1.2009)

Articolele 3, 4, 5, 7, 8, 12, 13 şi 14 până la 31.12.2008

JO L 46 din 21.2.2008

ACTE CONEXE

Propunere de directivă a Consiliului din 28 septembrie 2011 privind sistemul comun al taxei pe tranzacţiile financiare şi de modificare a Directivei 2008/7/CE [COM(2011) 594 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Criză financiară şi economică mondială din 2008 a avut numeroase consecinţe negative asupra puterilor publice şi a cetăţenilor europeni. Pentru ca serviciile financiare să devină mai sigure, propunerea vizează instituirea unui sistem comun al taxei pe tranzacţiile financiare, având ca obiectiv:

  • evitarea fragmentării pieţei interne a serviciilor financiare;
  • asigurarea unei contribuţii echitabile din partea instituţiilor financiare la acoperirea costurilor crizei;
  • instituirea unor măsuri adecvate pentru a creşte eficienţa pieţelor financiare.
Ultima actualizare: 10.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii