RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor acestora la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre

Uniunea a adoptat o directivă privind dreptul cetăţenilor Uniunii la liberă circulaţie şi şedere în statele membre, care reuneşte măsurile separate din corpusul legislativ complex care a guvernat până acum acest aspect. Printre altele, noile măsuri au menirea de a încuraja cetăţenii Uniunii să îşi exercite dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, de a reduce formalităţile administrative, păstrând doar aspectele lor esenţiale, de a defini mai bine statutul de membri ai familiei, de a limita refuzul intrării în ţară sau expirarea dreptului de şedere şi de a introduce un nou drept de şedere permanentă.

ACT

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE.

SINTEZĂ

Directiva reuneşte într-un singur instrument întreaga legislaţie privind dreptul de intrare şi şedere pentru cetăţenii Uniunii, aceasta constând din două regulamente şi nouă directive (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV). Se încearcă astfel o simplificare nu numai pentru publicul general, ci şi pentru autorităţile publice, în exercitarea drepturilor acestora. Directiva intenţionează, de asemenea, să reducă la minimum formalităţile pe care trebuie să le îndeplinească cetăţenii Uniunii şi familiile acestora pentru a-şi exercita dreptul de şedere.

Dispoziţii generale

Această propunere are rolul de a reglementa:

  • condiţiile în care cetăţenii Uniunii * şi familiile acestora * îşi exercită dreptul la liberă circulaţie şi şedere în statele membre;
  • dreptul la şedere permanentă;
  • restricţiile privind drepturile sus-menţionate, din motive ce ţin de politica publică, siguranţa publică sau sănătatea publică.

Dreptul la circulaţie şi dreptul la şedere până la trei luni

Toţi cetăţenii Uniunii au dreptul să intre în orice stat membru în baza unui act de identitate sau a unui paşaport valabil. În niciun caz nu se poate impune o viză de intrare în ţară. În cazul în care cetăţenii în cauză nu deţin documente de călătorie, statul membru gazdă trebuie să le acorde toate şansele rezonabile de a obţine documentele cerute sau de a dispune expedierea acestora.

Membrii familiei care nu au cetăţenia unui stat membru se bucură de aceleaşi drepturi ca şi cetăţeanul pe care l-au însoţit. Acestora li se poate impune o cerinţă privind viza de şedere pe termen scurt (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) conform Regulamentului (CE) nr. 539/2001. Permisele de şedere vor fi considerate a fi echivalente cu vizele de şedere pe termen scurt.

Pentru şederile mai scurte de trei luni, singura cerinţă pentru cetăţenii Uniunii este să posede un document de identitate sau paşaport valabil. Statul membru gazdă poate solicita persoanelor în cauză să îşi anunţe prezenţa în ţară într-o perioadă de timp rezonabilă şi nediscriminatorie.

Dreptul la şedere pentru o perioadă mai lungă de trei luni

Dreptul la şedere pentru o perioadă mai lungă de trei luni rămâne supus anumitor condiţii. Solicitanţii trebuie:

  • ori să fie angajaţi într-o activitate economică (la un angajator sau ca liber-profesionişti);
  • ori să aibă resurse suficiente (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) şi o asigurare de sănătate pentru a avea certitudinea că nu vor deveni o povară pentru serviciile sociale ale statului membru gazdă pe durata şederii lor. Statele membre pot să nu specifice o sumă minimă pe care o consideră suficientă, dar trebuie să ţină cont de situaţia personală;
  • ori să urmeze cursuri profesionale în calitate de cursanţi şi să aibă suficiente resurse şi o asigurare de sănătate, pentru a avea certitudinea că nu vor deveni o povară pentru serviciile sociale ale statului membru gazdă pe durata şederii lor;
  • ori să fie un membru al familiei unui cetăţean al Uniunii care se înscrie într-una dintre categoriile de mai sus.

Permisele de şedere au fost abrogate pentru cetăţenii Uniunii. Totuşi, statele membre le pot solicita acestora să se înregistreze la autorităţile competente într-o perioadă de cel puţin trei luni de la data sosirii. Dovada înregistrării va fi eliberată imediat, pe baza prezentării:

  • unei cărţi de identitate sau a unui paşaport valabil;
  • dovezii că sunt respectate condiţiile de mai sus (a se vedea Articolul 9 al Directivei privind dovezile impuse fiecărei categorii de cetăţeni). Cetăţenii Uniunii care urmează cursuri trebuie să arate, printr-un extras de cont sau prin alte mijloace, că au suficiente resurse financiare pentru ei şi pentru membrii familiilor lor astfel încât să existe certitudinea că nu vor deveni o povară pentru serviciile sociale ale statului membru gazdă. Acest lucru va constitui o dovadă suficientă că respectă condiţiile privind resursele financiare.

Acei membri ai familiilor cetăţenilor Uniunii care nu au cetăţenia unui stat membru trebuie să solicite un permis de şedere pentru membrii familiilor cetăţenilor Uniunii. Aceste permise sunt valabile timp de cinci ani de la data eliberării.

În anumite condiţii, decesul cetăţeanului Uniunii, plecarea acestuia din statul membru gazdă, divorţul, anularea căsătoriei sau încetarea parteneriatului nu afectează dreptul acelor membri ai familiei care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru de a-şi continua şederea în statul membru respectiv.

Dreptul de şedere permanentă

Cetăţenii Uniunii dobândesc dreptul de şedere permanentă în statul membru gazdă după o perioadă de cinci ani de rezidenţă juridică neîntreruptă, cu condiţia să nu fi fost aplicată o decizie de expulzare împotriva lor. Acest drept de şedere permanentă nu depinde de nicio altă condiţie. Aceeaşi regulă li se aplică şi membrilor familiei care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru şi care au locuit timp de cinci ani cu un cetăţean al Uniunii. Dreptul de şedere permanentă se pierde numai în cazul absenţei din statul membru gazdă timp de doi ani consecutivi.

Pe baza unei solicitări, cetăţenii Uniunii vor primi un document care le atestă dreptul de şedere permanentă. În cel mult şase luni de la data solicitării, statele membre emit membrilor familiei ce provin din ţări terţe permise de şedere permanentă cu valabilitate nedeterminată, care se pot reînnoi automat o dată la zece ani. Cetăţenii pot folosi orice dovadă acceptată în general în statul membru gazdă pentru a dovedi că au locuit acolo fără întrerupere.

Prevederi comune privind dreptul de şedere şi dreptul de şedere permanentă

Cetăţenii Uniunii care întrunesc cerinţele pentru acordarea dreptului de şedere sau a dreptului de şedere permanentă şi membrii familiilor acestora beneficiază, de asemenea, de tratament egal cu cetăţenii ţării gazdă din zonele vizate de tratat. Totuşi, statul membru gazdă nu este obligat să acorde dreptul la asigurare socială în primele trei luni de şedere persoanelor altele decât angajaţii sau liber-profesioniştii şi membrii familiei acestora. De asemenea, statele membre gazdă nu sunt obligate, înainte de dobândirea dreptului de şedere permanentă, să acorde ajutor de întreţinere pentru studii, inclusiv pentru cursuri de formare profesională, sub formă de granturi sau credite pentru aceste persoane. Membrii familiei, indiferent de naţionalitatea lor, vor avea dreptul de a se angaja în activităţi economice în slujba unui angajator sau ca liber-profesionişti.

Restricţii privind dreptul de intrare şi dreptul de şedere în baza politicii publice, a siguranţei publice sau a sănătăţii publice

Cetăţenii Uniunii sau membrii familiilor acestora pot fi expulzaţi din statul membru gazdă din motive ce ţin de politica publică, siguranţa publică sau sănătatea publică. Decizia de expulzare nu se poate lua în niciun caz din considerente economice. Măsurile care afectează libera circulaţie şi şedere trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să fie bazate exclusiv pe comportamentul personal al persoanei în cauză. Acest comportament trebuie să reprezinte o ameninţare suficient de gravă şi de pregnantă, care afectează interesele fundamentale ale statului.

Condamnările anterioare pentru infracţiuni nu justifică în mod automat expulzarea. Simplul fapt că documentele de intrare folosite de către persoana respectivă au expirat nu constituie un temei pentru o asemenea măsură.

În orice caz, înainte de a lua o decizie de expulzare, statul membru trebuie să evalueze mai mulţi factori, cum ar fi durata cât a fost rezidentă persoana în cauză, vârsta acesteia, gradul de integrare şi situaţia familială din statul membru gazdă, precum şi legăturile cu ţara de origine. Numai în situaţii excepţionale, din considerente prioritare ce ţin de siguranţa publică, se pot emite ordine de expulzare pentru un cetăţean al Uniunii, dacă acesta a locuit timp de zece ani în ţara gazdă sau dacă este minor.

Persoana căreia i se refuză permisiunea de intrare sau de şedere într-un stat membru trebuie anunţată cu privire la decizia respectivă în aşa fel încât aceasta să îi poată înţelege conţinutul şi efectele. Temeiul deciziei trebuie comunicat, iar persoana în cauză trebuie informată cu privire la căile de atac pe care le are la dispoziţie. Cu excepţia situaţiilor de urgenţă, subiectului deciziilor respective trebuie să i se acorde cel puţin o lună pentru a părăsi statul membru.

În niciun caz nu se pot emite ordine de excludere pe viaţă. Persoanele vizate de ordinele de excludere pot solicita reanalizarea situaţiei după trei ani. Directiva prevede, de asemenea, o serie de garanţii procedurale. Mai concret, persoanele în cauză au acces la o evaluare judiciară şi, dacă este cazul, la o evaluare administrativă în statul membru gazdă.

Dispoziţii finale

Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru refuzul, încheierea sau retragerea oricărui drept conferit de această Directivă în cazul abuzului de drepturi sau în caz de fraudă, cum ar fi căsătoriile de convenienţă.

Această directivă nu împiedică aplicarea legislaţiei naţionale sau a măsurilor administrative care prevăd un tratament mai favorabil.

În vigoare din 30 aprilie 2006, Articolele 10 şi 11 ale Regulamentului (CEE) nr. 1612/68, Directiva 64/221/CE, Directiva 68/360/CE, Directiva 72/194/CEE, Directiva 73/148/CEE, Directiva 75/34/CEE, Directiva 75/35/CEE, Directiva 90/364/CEE, Directiva 90/365/CEE şi Directiva 93/96/CEE sunt retrase. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 635/2006 din 25 aprilie 2006 abrogă, de asemenea, Regulamentul nr. 1251/70 (DE) (EN) (ES) (FR) în urma înlocuirii conţinutului acestuia din urmă cu noile prevederi ale acestei Directive.

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 1251/70 a fost şi el abrogat şi înlocuit cu această Directivă.

În 10 decembrie 2008, Comisia a prezentat un Raport privind aplicarea Directivei în cadrul Consiliului şi al Parlamentului European.

Cuvinte-cheie
  • Cetăţean al Uniunii: orice persoană care are cetăţenia unui stat membru.
  • Membru al familiei: soţul/soţia; concubinul/concubina înregistrat(ă), dacă legislaţia statului membru gazdă priveşte concubinajele înregistrate ca fiind echivalente cu căsătoria; descendenţii direcţi cu vârsta sub 21 de ani sau aflaţi în întreţinere şi cei ai soţului/soţiei sau ai concubinului/concubinei, conform definiţiei de mai sus; rudele directe pe linie ascendentă ale cetăţeanului, soţului/soţiei sau concubinului/concubinei, aflate în întreţinere.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2004/38/CE

30.4.2004

29.4.2006

JO L 158 din 30.4.2004

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, din 2 iulie 2009, privind orientări pentru o mai bună transpunere şi aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora [COM(2009) 313 final – nepublicată în Jurnalul Oficial].
Această Comunicare oferă statelor membre orientări pentru o mai bună aplicare a directivei 2004/38/CE.

Aceste orientări clarifică drepturile cetăţenilor şi ale membrilor familiilor acestora şi explică statelor membre măsurile pe care le pot lua, în special pentru combaterea abuzurilor de drepturi şi a căsătoriilor de convenienţă.

Pentru a garanta aplicarea corectă a Directivei 2004/38/CE, Comisia se angajează să implementeze următoarele iniţiative:

  • actualizarea unui ghid pentru cetăţeni, astfel încât aceştia să îşi înţeleagă mai bine drepturile;
  • organizarea de întâlniri bilaterale cu statele membre.
Ultima actualizare: 28.11.2009
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii