RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Principiul recunoaşterii reciproce pe piaţa unică

Prezenta comunicare subliniază importanţa principiului recunoaşterii reciproce pentru piaţa unică. Aceasta analizează realitatea de pe teren şi formulează propuneri pentru îmbunătăţirea funcţionării recunoaşterii reciproce.

ACT

Comunicarea Comisiei „Recunoaşterea reciprocă în contextul urmăririi planului de acţiune pentru piaţa unică” [COM(1999) 299 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

În urma invitaţiei Consiliului „Piaţa internă” din martie 1998, Comisia a desfăşurat o analiză a dificultăţilor constatate în aplicarea recunoaşterii reciproce.

IMPORTANŢA RECUNOAŞTERII RECIPROCE PENTRU PIAŢA UNICĂ

Principiul recunoaşterii reciproce asigură libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor, fără necesitatea armonizării legislaţiilor naţionale ale statelor membre. Un produs fabricat legal într-un stat membru nu poate, astfel, să fie interzis la vânzare într-un alt stat membru, chiar dacă specificaţiile tehnice sau calitative diferă faţă de cele impuse pentru produsele proprii. Singura excepţie admisă este interesul general, de exemplu protecţia sănătăţii, a consumatorilor sau a mediului, este supusă unor condiţii stricte. Acelaşi principiu se aplică în materie de servicii.

În general, regulile statului membru de origine sunt cele care prevalează. Aceasta garantează respectarea principiului subsidiarităţii, prin evitarea implementării unei reglementări detaliate la nivel comunitar şi asigurarea unui mai mare respect pentru tradiţiile locale, regionale şi naţionale, permiţând menţinerea diversităţii produselor şi serviciilor. Recunoaşterea reciprocă reprezintă, astfel, o modalitate pragmatică şi puternică de integrare economică.

PROBLEME ÎN APLICAREA ŞI ANALIZA CAUZELOR

Informaţiile disponibile. Una dintre probleme rezidă în disponibilitatea informaţiilor fiabile necesare pentru evaluare. Estimarea precisă a impactului economic al recunoaşterii reciproce nu este posibilă din cifrele disponibile, dar este clar că principiul este un mecanism foarte important pentru un mare număr de sectoare industriale şi de servicii. Singurele cifre disponibile indică numărul de reclamaţii depuse în atenţia Comisiei. Numărul de cazuri în care producătorii au respectat cerinţele ţărilor sau şi-au retras produsele nu este cunoscut.

Obstacolele. Conform rezultatelor sondajelor realizate în industrie, obstacolele la nivelul standardelor şi regulilor tehnice persistă. Sectorul serviciilor estimează că, în general, obstacolele faţă de libera circulaţie a serviciilor au rămas practic aceleaşi în perioada 1996-1998. S-au identificat şi alţi factori problematici:

  • în materie de protecţia consumatorilor, controale care nu sunt întotdeauna necesare intervin în ţările de destinaţie;
  • în organizarea internă a administraţiilor, întârzierile administrative, costurile de procedură şi incapacitatea tratării chestiunilor complexe (de exemplu, produse sau servicii inovatoare) ridică obstacole în faţa unei gestionări mai bune;
  • persistă o lipsă de încredere reciprocă în actele celorlalte state membre.

Aceste probleme au îndemnat unii agenţi de pe piaţă să îşi alinieze produsele la exigenţele locale şi, în cazuri extreme, să renunţe la comercializarea produselor sau serviciilor proprii într-un alt stat membru.

Domeniul de produse. Majoritatea problemelor sunt asociate nivelului de protecţie garantată, adeseori statul de destinaţie fiind convins că singura manieră bună de organizare a securităţii este cea proprie. Domeniile cele mai afectate sunt produsele alimentare, electromecanica, vehiculele, metalele preţioase, construcţiile şi industria chimică.

Domeniul de servicii. Sectoarele de servicii pentru care Comisia primeşte cele mai multe reclamaţii sunt: comunicaţiile comerciale, construcţiile, agenţii de brevete şi serviciile de securitate. Imaginea oferită de cifrele disponibile este incompletă, din cauza numărului mic de plângeri depuse în atenţia Comisiei. În domeniul profesiilor reglementate, dificultăţile în aplicarea principiului recunoaşterii reciproce afectează mai mult indivizii. Numărul de reclamaţii individuale rămâne constant. În cadrul serviciilor financiare, Comisia constată o recurgere abuzivă la noţiunea de interes general şi la protecţia consumatorilor în vederea interzicerii comercializării produselor financiare. În domeniul comunicaţiilor comerciale, disparităţile naţionale, în special în materie de publicitate, împiedică încă crearea unei pieţe comune veritabile. În sfârşit, în ceea ce priveşte comerţul electronic, obstacolele juridice limitează încă oportunităţile pieţei unice în materie.

PROPUNERI

Asigurarea unei monitorizări credibile. Pentru a evalua progresele realizate, Comisia va întocmi, o dată la doi ani, rapoarte de evaluare ale căror concluzii vor putea fi înscrise în tabloul de bord al pieţei unice, în vederea sensibilizării statelor membre cu privire la problemele persistente şi soluţiile descoperite. Comisia se angajează să acorde o atenţie sporită respectării obligaţiilor de către statele membre, incluzând aici iniţierea procedurilor privind încălcarea acestora. În plus, posibilităţile oferite de procedura de notificare ar trebui utilizate pe deplin pentru a promova recunoaşterea reciprocă şi a preveni crearea de noi obstacole.

Acţiuni destinate cetăţenilor şi agenţilor economici. Comisia propune două căi de acţiune, una condusă de către Comisie, cealaltă de către statele membre.

Acţiuni conduse de către Comisie. Comisia se angajează să faciliteze dialogul între cetăţeni şi întreprinderi. În vederea îmbunătăţirii informaţiilor şi analizei economice, Comisia propune:

  • elaborarea unui Ghid privind principiul recunoaşterii reciproce în domeniul produselor industriale, precum şi a unei broşuri explicative privind aplicarea deciziei 3052/95 privind măsurile de derogare de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor;
  • o analiză economică a aplicării recunoaşterii reciproce în diverse sectoare, pentru a obţine o mai bună evaluare (avantajele economice şi costurile neaplicării);
  • o analiză a regulilor naţionale de protecţie a consumatorilor pentru produsele financiare.

În ceea ce priveşte formarea profesională, Comisia propune măsurile următoare:

  • organizarea de mese rotunde sectoriale ale reprezentanţilor autorităţilor competente din statele membre şi mediilor profesionale;
  • elaborarea de proiecte concrete la nivel naţional pentru promovarea cunoaşterii principiului recunoaşterii reciproce de către publicul vizat.

Pentru eficientizarea mecanismelor de reglare a problemelor, sunt planificate:

  • imprimarea unui caracter mai precis evaluării necesităţii sau inutilităţii unei noi iniţiative de armonizare, prin rapoarte bienale;
  • întocmirea unei cereri tip care să fie utilizată între autorităţile responsabile cu aplicarea recunoaşterii reciproce şi federaţiile europene şi naţionale relevante;
  • crearea posibilităţii ca agenţii economici să solicite justificări pentru un eventual refuz şi îmbunătăţirea gestionării reclamaţiilor de către Comisie, în special în sectoarele cu probleme;
  • extinderea organizării „reuniunilor pachet” între Comisie şi statele membre individuale de la sectorul mărfurilor la sectorul serviciilor şi urmărirea mai sistematică a propunerilor de soluţionare ale statelor membre;
  • dezvoltarea unei reţele comunitare de tratare a reclamaţiilor pentru domeniul serviciilor financiare;
  • luarea de iniţiative sectoriale specifice pentru mai buna aplicare a principiului în servicii, în special în sectoarele transportului aerian şi telecomunicaţiilor.

Pentru a lua în considerare dimensiunea internaţională a recunoaşterii reciproce şi pentru a reduce sau chiar elimina obstacolele din calea comerţului, Comisia intenţionează să încheie acorduri de recunoaştere reciprocă în cadrul Acordului general privind comerţul cu servicii (GATS), precum şi în domeniul mărfurilor, în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

Acţiuni conduse de către statele membre. Deoarece statele membre sunt principalii actori ai punerii în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce, Comisia le propune acestora următoarele angajamente:

  • respectarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie de a include în legislaţiile naţionale clauzele recunoaşterii reciproce;
  • răspunderea într-un termen rezonabil la cererile de aplicare a recunoaşterii reciproce, cu excepţia cazurilor deosebit de delicate;
  • consolidarea cooperării între administraţiile naţionale ale statelor membre prin intermediul noii reţele de contact telematice, întâlnirilor şefilor de coordonare, recurgerea mai sistematică la punctele de contact şi un rol sporit al coordonatorilor naţionali (în special în domeniul profesiilor reglementate);
  • elaborarea de rapoarte regulate privind dificultăţile în aplicare şi soluţiile posibile.

Context

În 1997, Comisia a adoptat „Planul de acţiune în favoarea pieţei unice” (DE) (EN) (FR), un document care expune detaliat acţiunile prioritare care trebuie desfăşurate pentru îmbunătăţirea funcţionării pieţei unice până la 1 ianuarie 1999. În acest plan de acţiune, Comisia a menţionat aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în rândul acţiunilor prioritare de întreprins.
Doi ani mai târziu, în 1999, Comisia a publicat prezenta comunicare, care a stat la baza Rezoluţiei Consiliului privind recunoaşterea reciprocă (a se vedea „Acte conexe”).

ACTE CONEXE

Rezoluţia Consiliului din 28 octombrie 1999 privind recunoaşterea reciprocă [Jurnalul Oficial C 141 din 19.5.2000].
Consiliul subliniază importanţa recunoaşterii reciproce pentru buna funcţionare a pieţei unice. În acest scop, este necesară combinarea într-o formă coerentă a legislaţiei armonizate, standardizării, instrumentelor care permit verificarea conformităţii şi recunoaşterea reciprocă. Consiliul estimează că sunt necesare noi eforturi în domeniile produselor (în special produse alimentare, electromecanice, construcţii şi vehicule motorizate) şi serviciilor (în special serviciile financiare) şi în ceea ce priveşte calificările profesionale (recunoaşterea diplomelor). Acesta critică faptul că procedurile administrative sunt prea greoaie şi complicate şi administraţiile statelor membre adeseori nu dispun de informaţii suficiente privind legislaţia şi procedurile de verificare ale altor state membre.

Consiliul invită, aşadar, statele membre la:

  • reexaminarea şi simplificarea legislaţiilor naţionale pertinente şi procedurilor de aplicare, sporirea eficacităţii şi vitezei acestor proceduri şi consolidarea cooperării administrative;
  • sensibilizarea agenţilor economici şi cetăţenilor cu privire la drepturile lor;
  • susţinerea Comisiei în colectarea de informaţii asupra problemelor de aplicare şi asigurarea onorării obligaţiilor în materie de schimb de informaţii.

Consiliul invită Comisia la:

  • culegerea informaţiilor privind succesele şi deficienţele înregistrate şi impactul economic al acestora, precum şi publicarea lor în tabloul de bord al pieţei unice;
  • sensibilizarea cetăţenilor şi agenţilor economici cu privire la drepturile lor, prin intermediul campaniilor de informare;
  • asigurarea coordonării politicilor în aceste domenii cu celelalte politici ale Comunităţii.

Agenţii economici, precum şi cetăţenii sunt invitaţi să informeze statele membre şi Comisia cu privire la toate problemele cu care se confruntă.

Commission interpretative communication on facilitating the access of products to the markets of other Member States: the practical application of mutual recognition [C/2003/3944 – Official Journal C 265 of 4.11.2003] (Comunicarea interpretativă a Comisiei - „Facilitarea accesului produselor pe piaţa altui stat membru: aplicarea practică a recunoaşterii reciproce” [C/2003/3944 - Jurnalul Oficial C 265 din 4.11.2003]).
Această comunicare are scopul de a clarifica principiul „recunoaşterii reciproce” şi de a ajuta astfel întreprinderile şi administraţiile naţionale în mai buna aplicare a acestuia. Constituie un ghid practic, care descrie cum ar trebui să funcţioneze acest principiu în practică şi indică drepturile pe care acesta le conferă agenţilor economici. Comunicarea face parte din strategia pentru piaţa unică pe 2003-2006. Aceasta va fi urmată de o amplă consultare a statelor membre, întreprinderilor şi organizaţiilor consumatorilor. În funcţie de rezultatele acestei consultări, Comisia ar putea prezenta o propunere de legislaţie pentru consolidarea punerii în aplicare a recunoaşterii reciproce.

ASPECTE EXTERNE - ACORDURI CU ŢĂRILE TERŢE

Rezoluţia Consiliului din 24 iunie 1999 privind gestionarea acordurilor de recunoaştere reciprocă [Jurnalul Oficial C 190 din 7.7.1999].
Consiliul se felicită pentru încheierea acordurilor de recunoaştere reciprocă între Comunitatea Europeană (CE) şi Australia, Canada, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii. Aceste acorduri au ca scop garantarea unui acces eficient pe pieţele din ansamblul teritoriilor părţilor menţionate, pentru toate produsele acoperite de către acorduri. În rezoluţia sa, Consiliul invită Comisia la:

  • elaborarea unei propuneri cu privire la principiile directoare pentru gestionarea acordurilor de recunoaştere reciprocă cu ţările terţe şi elaborarea unui acord tip pentru negocierile viitoare;
  • elaborarea unui vademecum care să explice acordurile de recunoaştere reciprocă şi punerea în aplicare a acestora;
  • întocmirea de rapoarte periodice cu privire la aplicarea acordurilor în vigoare.
Ultima actualizare: 06.06.2007

Consultaţi şi

  • Pentru mai multe detalii, consultaţi site-ul Direcţiei Generale Întreprinderi şi Industrie cu privire la recunoaşterea reciprocă (DE) (EN) (FR)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii