RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 9 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Marca comunitară

Pentru a contribui la buna funcţionare a pieţei interne, este primordial să se pună la dispoziţia întreprinderilor un regim comunitar al mărcilor, care să ofere o protecţie uniformă pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Prezentul regulament introduce dispoziţiile necesare în vederea atingerii acestui obiectiv.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (Text cu relevanţă pentru SEE).

SINTEZĂ

Prezentul regulament introduce normele şi condiţiile care trebuie respectate în vederea acordării mărcilor comunitare.

Dreptul mărcilor

În baza înregistrării, orice persoană fizică sau juridică, precum şi entităţile de drept public, pot obţine o marcă comunitară. Această marcă poate fi constituită din orice semn care poate avea o reprezentare grafică (în special cuvintele, numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său), cu condiţia ca aceste semne să fie în măsură să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale alteia.

Marca comunitară are un caracter unitar, adică produce aceleaşi efecte pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Ea îi conferă titularului său un drept exclusiv, care poate interzice terţilor utilizarea în scopuri comerciale:

  • a unui semn identic cu marca comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta a fost înregistrată;
  • a unui semn pentru care există un risc de confuzie cu o altă marcă;
  • a unui semn identic sau similar cu marca comunitară pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care marca comunitară a fost înregistrată, în cazul în care utilizarea semnului ar genera profit din renumele şi din caracterul distinctiv al mărcii.

Cu toate acestea, titularul mărcii comunitare nu poate interzice unui terţ utilizarea în scopuri comerciale:

  • a numelui sau a adresei sale;
  • a indicaţiilor privind caracteristicile produselor sau ale serviciilor, precum specia, calitatea sau cantitatea;
  • a mărcii, cu condiţia ca scopul să fie indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu ca accesoriu sau piesă detaşată.

Titularul mărcii comunitare are obligaţia de a o utiliza cu bună-credinţă pe o perioadă de cinci ani de la înregistrarea acestei mărci. În caz contrar, el poate fi supus unor sancţiuni pentru neutilizare.

Cererea de înregistrare a mărcii comunitare

Solicitantul poate depune o cerere de înregistrare a mărcii comunitare la:

  • la Oficiul pentru armonizare în cadrul pieţei interne (OHMI) (DE) (EN) (FR), în special pe cale electronică („e-filing”);
  • la serviciul central în domeniul proprietăţii industriale al unui stat membru;
  • la Oficiul Benelux din domeniul proprietăţii intelectuale (EN) (FR) (NL).

Cererile de înregistrare a unei mărci comunitare se depun într-una din limbile oficiale ale Uniunii Europene. Solicitantul trebuie să indice o a doua limbă, care trebuie să fie una dintre limbile Oficiului (engleză, franceză, germană, italiană şi spaniolă), şi a cărei utilizare trebuie să o accepte ca limbă alternativă de procedură.

Cererile depuse la serviciile centrale din domeniul proprietăţii industriale sau la Oficiul Benelux sunt transmise către OHMI în termen de două săptămâni de la depunere.

Cererea trebuie să conţină următoarele elemente:

  • o cerere pentru înregistrarea unei mărci comunitare;
  • datele care permit identificarea solicitantului;
  • lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;
  • reproducerea mărcii.

De asemenea, solicitantul trebuie să achite o taxă de depunere. După prezentarea documentelor şi plătirea taxei, cererii i se va atribui o dată de depunere.

O persoană care a înregistrat o marcă într-unul din statele care sunt părţi la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului sau succesorul său în drepturi beneficiază, pentru a depune o cerere de marcă comunitară pentru aceeaşi marcă, de un drept de prioritate pe un termen de şase luni de la data depunerii primei cereri.

Titularul unei mărci anterioare înregistrate într-un stat, care depune o cerere pentru înregistrarea unei mărci identice ca marcă comunitară, poate să se prevaleze de senioritatea mărcii naţionale anterioare.

Procedura de înregistrare

După depunerea cererii, Oficiul examinează dacă aceasta îndeplineşte toate condiţiile de acordare a unei mărci comunitare. Publicarea cererii va permite ulterior terţilor să se opună acordării mărcii, în baza drepturilor anterioare, în cadrul procedurii de opoziţie.

Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare se publică, dacă aceasta îndeplineşte toate criteriile solicitate şi dacă nicio opoziţie nu a fost formulată sau acceptată.

Durata, reînnoirea, modificarea şi divizarea mărcii comunitare

Durata înregistrării mărcii comunitare este de zece ani cu începere de la data depunerii cererii.

Înregistrarea poate fi reînnoită pentru perioade de zece ani. Cererea de reînnoire trebuie depusă în termen de şase luni înainte de expirarea valabilităţii înregistrării. Reînnoirea intră în vigoare în ziua ulterioară datei de expirare a înregistrării.

Marca nu poate face obiectul unor modificări în cursul perioadei sale de valabilitate, nici a reînnoirii înregistrării, cu excepţia numelui şi a adresei titularului şi cu condiţia ca acestea să nu afecteze identitatea mărcii, astfel cum aceasta a fost înregistrată.

Titularul mărcii comunitare are astfel posibilitatea de a diviza înregistrarea, recurgând la înregistrarea divizionară pentru anumite produse şi servicii.

Renunţarea, decăderea şi nulitatea

Marca comunitară poate face obiectul unei renunţări pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată. De asemenea, titularul poate fi declarat decăzut din drepturile sale dacă:

  • marca nu a făcut obiectul unei utilizări de bună-credinţă în Uniunea Europeană timp de cinci ani;
  • marca a devenit denumirea obişnuită a unui produs sau serviciu;
  • marca poate induce în eroare publicul în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a acestor produse sau servicii.

Prezenta directivă stabileşte, de asemenea, cauzele de nulitate absolută sau relativă ale mărcii.

Procedurile de atac

Calea de atac poate fi formulată în scris în termen de două luni de la data notificării deciziei care cauzează prejudicii. Aceasta are un efect suspensiv. În cazul în care calea de atac este admisibilă, ea este transferată către camera de recurs care o cercetează şi se pronunţă.

Deciziile luate de către camera de recurs pot, de asemenea, forma obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie pe motive de:

  • incompetenţă;
  • încălcarea unor norme fundamentale de procedură;
  • nerespectarea tratatului, a regulamentului sau a oricărei norme de aplicare a acestora;
  • abuz de putere.

Calea de atac poate fi formulată de oricare dintre părţile la procedură în termen de două luni de la data notificării deciziei camerei de recurs. Oficiul are obligaţia de a ţine cont de deciziile finale ale Curţii de Justiţie.

Mărcile comunitare colective

Pot constitui mărci comunitare colective acele mărci comunitare astfel desemnate la data depunerii cererii de înregistrare. Sunt autorizate pentru a depune mărci comunitare colective asociaţiile:

  • de fabricanţi;
  • de producători;
  • de prestatori de servicii;
  • de comercianţi;
  • persoanele juridice de drept public.

Competenţele şi procedurile privind acţiunile în justiţie care se referă la mărcile comunitare

Dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001 se aplică procedurilor privind mărcile comunitare şi cererile de înregistrare a mărcii comunitare, precum şi procedurilor privind acţiunile simultane sau succesive intentate pe baza mărcilor comunitare şi a mărcilor naţionale.

Statele membre trebuie să desemneze instanţe competente în domeniul mărcilor comunitare. Aceste instanţe au o competenţă exclusivă pentru toate litigiile în materie de contrafacere şi de valabilitate a mărcilor comunitare.

Transformarea în cerere de marcă naţională

Solicitantul sau titularul unei mărci comunitare poate, în anumite cazuri, să ceară transformarea cererii sale sau a mărcii sale comunitare în marcă naţională.

Înregistrarea internaţională a mărcilor

Înregistrarea internaţională permite titularului unei mărci comunitare să obţină protejarea mărcii sale în mai multe ţări desemnate, prin introducerea unei singure cereri direct la oficiul din ţara sa. Această cerere este transmisă către Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale [OMPI (EN) (ES) (FR)], cu sediul la Geneva, Elveţia, care va notifica înregistrarea internaţională oficiilor din ţările desemnate.

Prezentul regulament se aplică tuturor cererilor de înregistrare internaţională în virtutea Protocolului de la Madrid (EN) (ES) (FR), care permite, odată cu semnarea acestuia de către Uniunea Europeană în 2004:

  • depunerea, la OHMI, a unei cereri de înregistrare internaţională pe baza unei cereri sau a unei înregistrări a mărcii comunitare;
  • desemnarea teritoriului Uniunii Europene într-o cerere de înregistrare internaţională depusă la Oficiul pentru proprietate intelectuală de către o parte contractantă a Protocolului de la Madrid [a se vedea lista membrilor actuali (EN ) (ES ) (FR )].

Prezentul regulament abrogă Regulamentul (CE) nr. 40/94 (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV).

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 207/2009

13.4.2009

JO L 78 din 24.3.2009

Ultima actualizare: 17.11.2009
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii