RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Produsele din domeniul apărării: norme privind transferul în cadrul UE

Directiva vizează să faciliteze circulaţia produselor din domeniul apărării în Uniunea Europeană. În acest sens, directiva simplifică şi armonizează procedurile naţionale de acordare a licenţelor, promovând un sistem mai raţionalizat de acordare a licenţelor globale şi generale, în care acordarea licenţelor individuale – cele mai restrictive – va deveni o situaţie excepţională.

ACT

Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor şi condiţiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunităţii (Text cu relevanţă pentru SEE) [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Obiectivul directivei este de a facilita transferul produselor din domeniul apărării în cadrul Uniunii Europene (UE) şi de a îmbunătăţi competitivitatea sectorului apărării din Europa şi cooperarea industrială între statele membre.

Astfel, directiva instituie un sistem european de autorizare bazat pe acordarea unor licenţe de transfer furnizorilor. Acest sistem sporeşte transparenţa şi securitatea transferurilor în UE. Sistemul facilitează astfel achiziţionarea, întreţinerea şi repararea produselor europene din domeniul apărării.

Directiva se aplică produselor din domeniul apărării menţionate într-o listă anexată la directivă. Comisia actualizează lista în mod regulat pentru ca aceasta să corespundă cu stricteţe Listei comune a Uniunii Europene cuprinzând echipamentele militare.

Licenţele de transfer

Directiva prevede că transferul produselor din domeniul apărării trebuie să se facă în baza unei autorizaţii prealabile emise de statul membru din care sunt transferate produsele.

Directiva mai precizează că nu sunt necesare alte autorizaţii din partea altor state membre pentru tranzitul prin statele membre sau pentru intrarea pe teritoriul statului membru unde se află destinatarul acestor produse din domeniul apărării, exceptând din motive care ţin de siguranţa publică sau de ordinea publică, de exemplu, siguranţa transporturilor.

Există trei tipuri de licenţe de transfer:

  • licenţele generale;
  • licenţele globale;
  • licenţele individuale.

Licenţele generale sunt publicate de statele membre şi se adresează tuturor furnizorilor cu sediul pe teritoriul lor care îndeplinesc condiţiile aferente licenţei generale. În temeiul acestor licenţe, furnizorii pot efectua mai multe transferuri de produse din domeniul apărării către una sau mai multe categorii de destinatari situaţi într-un alt stat membru.

Directiva stabileşte situaţiile în care trebuie să existe cel puţin o licenţă generală: transferurile către întreprinderi autorizate, transferurile către forţele armate ale altor state membre, transferurile efectuate în vederea unor demonstraţii, evaluări sau expoziţii şi transferurile efectuate în scopuri de întreţinere şi reparaţii.

Acest tip de licenţă poate acoperi, de asemenea, transferurile aferente unui program de cooperare interguvernamentală.

Licenţele globale sunt acordate furnizorilor individuali, la cererea acestora. În funcţie de cererea formulată de furnizor, statele membre stabilesc aplicabilitatea licenţei globale, perioada de valabilitate a acesteia (trei ani, cu posibilitate de reînnoire) şi destinatarii autorizaţi.

Licenţele individuale sunt şi ele acordate la cererea furnizorilor. Aceste licenţe sunt limitate la un singur transfer de produse către un singur destinatar. Directiva permite acordarea licenţelor individuale numai în următoarele patru situaţii:

  • dacă cererea se referă la un singur transfer;
  • dacă licenţa este necesară pentru protejarea intereselor naţionale esenţiale de securitate sau din motive de ordine publică;
  • dacă licenţa este necesară pentru respectarea obligaţiilor şi angajamentelor naţionale ale statelor membre;
  • dacă un stat membru are motive întemeiate să considere că furnizorul nu va putea să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a i se acorda o licenţă globală de transfer.

Obligaţiile de informare ale furnizorilor

Statele membre se asigură că furnizorii de produse din domeniul apărării:

  • informează destinatarii cu privire la condiţiile de utilizare finală aferente licenţei de transfer;
  • informează autorităţile competente ale statului membru din care doresc să transfere produsele cu privire la intenţia lor de a folosi o licenţă generală pentru prima dată;
  • ţin evidenţe detaliate ale transferurilor efectuate.

Autorizarea destinatarilor

Directiva instituie un sistem de autorizare a destinatarilor. Acesta este menit să determine capacitatea destinatarilor de a respecta normele de securitate specifice produselor din domeniul apărării.

Statele membre desemnează autorităţile responsabile cu autorizarea destinatarilor care îşi au sediul pe teritoriul lor. Autorizarea se face în funcţie de următoarele criterii:

  • experienţa dovedită în materie de activităţi din domeniul apărării;
  • activitatea industrială relevantă în materie de produse din domeniul apărării;
  • desemnarea de către întreprindere a unui responsabil din conducere pentru transferuri şi exporturi;
  • angajamentul scris al întreprinderii de a respecta condiţiile privind utilizarea finală şi exportul componentelor sau al produselor primite;
  • angajamentul scris al întreprinderii de a comunica autorităţilor informaţiile solicitate privind utilizatorii finali sau utilizarea finală a produselor exportate, transferate sau primite de întreprinderea în cauză în temeiul unei licenţe de transfer dintr-un al stat membru;
  • descrierea semnată a programului intern de asigurare a conformităţii sau a sistemului de gestionare a exporturilor aplicat în cadrul întreprinderii.

Certificatele de autorizare, valabile maximum cinci ani, includ numele autorităţii emitente, numele şi adresa beneficiarului, data eliberării şi perioada de valabilitate, precum şi o declaraţie care să ateste că beneficiarul îndeplineşte cerinţele. Directiva obligă statele membre să recunoască certificatele emise de un alt stat membru în conformitate cu directiva.

Statele membre publică şi actualizează cu regularitate o listă a întreprinderilor autorizate şi informează celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta, iar Comisia o pune apoi la dispoziţia publicului pe site-ul său.

Dacă un stat membru consideră că există un risc major ca un destinatar autorizat în alt stat membru să nu respecte o condiţie cuprinsă într-o licenţă generală de transfer, statul respectiv informează statul membru care a eliberat certificatul şi solicită verificarea situaţiei. În cazul în care îndoielile persistă, acesta poate să suspende licenţa de transfer, informând celelalte state membre şi Comisia cu privire la acest lucru.

De asemenea, Recomandarea 2011/24/UE a Comisiei privind autorizarea întreprinderilor europene din domeniul apărării oferă statelor membre sfaturi practice pentru implementarea acestui sistem de autorizare.

Context

Transferul produselor din domeniul apărării în cadrul UE era supus celor 27 de regimuri naţionale de acordare a licenţelor, foarte diferite între ele sub aspectul procedurilor, al domeniului de aplicare şi al termenului de obţinere a autorizaţiei. Această eterogenitate afecta atât competitivitatea întreprinderilor europene, cât şi crearea unei veritabile pieţe europene a produselor din domeniul apărării. Mai mult, constrângerile legate de obţinerea licenţelor în UE erau excesive comparativ cu nevoile reale de control, în măsura în care mii de cereri de licenţe sunt depuse în fiecare an, niciuna dintre acestea nefiind refuzate.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2009/43/CE

30.6.2009

30.6.2011

JO L 146, 10.6.2009

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2010/80/UE

14.12.2010

30.6.2011

JO L 308, 24.11.2010

Ultima actualizare: 18.02.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii