EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Drept de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2001/84/CE privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Scopul său este de a introduce un drept obligatoriu de suită* în beneficiul autorilor operelor originale de artă din întreaga UE.

ASPECTE-CHEIE

Opere de artă cărora li se aplică dreptul de suită

Cu condiția ca operele de artă să fie făcute de artist sau ca acestea să fie copii realizate în număr limitat care sunt considerate a fi opere de artă originale în conformitate cu uzul profesional (de exemplu, producții limitate sau lucrări semnate), dreptul de suită se aplică unor lucrări cum ar fi:

  • picturi;
  • colaje;
  • tablouri;
  • desene;
  • gravuri;
  • tipărituri;
  • litografii;
  • sculpturi;
  • tapiserii;
  • obiecte ceramice;
  • obiecte din sticlă, și
  • fotografii.

Dreptul de suită nu se aplică manuscriselor originale ale scriitorilor sau compozitorilor.

Obiectul dreptului de suită

  • Dreptul de suită este plătibil de obicei de către vânzător. Cu toate acestea, țările UE pot adopta legi care să permită unui alt profesionist decât vânzătorul să fie singura persoană responsabilă pentru plata dreptului de suită sau să împartă această responsabilitate cu vânzătorul.
  • Țările UE pot stabili, de asemenea, că dreptul de suită nu se aplică:
    • în cazul în care vânzătorul a achiziționat lucrările direct de la autor cu mai puțin de 3 ani înainte de revânzare; și
    • în cazul în care prețul de revânzare nu depășește 10 000 de euro.

Durata de protecție a dreptului de suită

Durata de protecție este prevăzută de Directiva 2006/116/CE, care armonizează termenul de protecție a drepturilor de autor și a anumitor drepturi conexe și durează pentru o perioadă de 70 de ani de la moartea autorului.

Calcularea dreptului de suită

  • Țările UE sunt obligate să stabilească un preț minim de vânzare pentru vânzări supuse dreptului de suită. Acest preț minim de vânzare nu poate depăși suma de 3 000 de euro.
  • Artiștii primesc drepturile calculate ca procent din prețul de vânzare al operelor lor. Prețul de vânzare este împărțit în cinci porțiuni, iar rata acestor drepturi variază între 4 % și 0,25 %, în funcție de tranșă.
  • Cu toate acestea, valoarea totală a drepturilor nu poate depăși 12 500 de euro.

Beneficiari

  • Dreptul de suită aduce beneficii autorului lucrării și, după moartea sa, celor îndreptățiți în temeiul acestuia.
  • Autorii care sunt resortisanți ai țărilor din afara UE pot beneficia de dreptul de suită dacă legislația din țara lor permite protecția drepturilor de suită în țara respectivă pentru autorii din țările UE.
  • Cu toate acestea, țările UE pot decide să aplice această directivă autorilor care sunt resortisanți ai unor țări din afara UE, dar care au reședința obișnuită în țara UE în cauză.

Dreptul de a obține informații

Pentru o perioadă de trei ani de la data revânzării, persoanele îndreptățite să primească redevențe au dreptul de a solicita oricărui profesionist al pieței obiectelor de artă orice informații care ar putea fi necesare pentru a asigura achitarea drepturilor aferente revânzării.

Raport privind punerea în aplicare a directivei și principiile și recomandările cheie

În 2011, Comisia Europeană a adoptat un raport privind punerea în aplicare a directivei. Acest raport a propus stabilirea unui dialog cu părțile interesate (inclusiv cu societățile de gestiune colectivă a drepturilor de autor, autori și profesioniști ai pieței operelor de artă, cum ar fi comercianții de artă, galeriile, adjudecători), însărcinat să recomande îmbunătățirea sistemului de colectare și distribuire a drepturilor de suită în UE. În 2014, reprezentanții acestor organizații au căzut de acord cu privire la „Principii-cheie și recomandări privind gestionarea dreptului de suită al autorilor”.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

  • Prezenta directivă se aplică tuturor operelor originale de artă care, la 1 ianuarie 2006:
    • erau protejate de legile privind drepturile de autor ale țărilor UE; sau
    • au îndeplinit criteriile de protecție în temeiul prezentei directive.
  • Se aplică de la 13 octombrie 2001, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 1 ianuarie 2006.

CONTEXT

Deși Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice dă autorului unei opere de artă originale dreptul de suită, acest lucru nu este obligatoriu, ceea ce înseamnă că anumite țări din UE nu aplică aceasta. Drept urmare, există bariere în calea pieței interne și denaturări ale concurenței în cadrul acesteia, precum și lipsa de protecție a autorilor operelor artistice originale.

TERMENI-CHEIE

Dreptul de suită: dreptul, în beneficiul autorului unei opere de artă originale, de a obține un procent din prețul obținut pentru orice revânzare, realizată de profesioniștii de pe piața obiectelor de artă, a acestor lucrări (case de licitație, galerii sau orice altă piață de obiecte de artă).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale (JO L 272, 13.10.2001, pp. 32-36)

DOCUMENTE CONEXE

Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: Raport privind punerea în aplicare și efectele directivei privind dreptul de suită (2001/84/CE) [COM (2011) 878 final, 14.12.2011]

Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (versiune codificată) (JO L 372, 27.12.2006, pp. 12-18)

Modificările ulterioare aduse Directivei 2006/116/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 11.01.2019

Top