RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Ofertele publice de cumpărare

Uniunea Europeană doreşte să ofere întreprinderilor europene o mai mare securitate juridică în ceea ce priveşte ofertele publice de cumpărare (OPC)*, protejând, în acelaşi timp, interesele acţionarilor (în special, ale acţionarilor minoritari), ale angajaţilor şi ale oricărei alte părţi interesate. Prin această directivă, UE instituie norme transparente şi comune pentru întreaga Uniune Europeană în ceea ce priveşte OPC-urile transfrontaliere, în interesul tuturor părţilor implicate. Aceasta înseamnă, de exemplu, consolidarea regulilor privind informarea acţionarilor cu privire la ofertele propuse (perioada de acceptare, contrapartida, finanţarea ofertei etc.). De asemenea, UE favorizează restructurarea întreprinderilor, contribuind astfel la creşterea competitivităţii pieţei europene.

ACT

Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare.

SINTEZĂ

Directiva vizează stabilirea unor orientări minime pentru desfăşurarea ofertelor publice de cumpărare (OPC) care implică valorile mobiliare* ale societăţilor reglementate de legislaţia statelor membre, atunci când aceste valori mobiliare sunt admise integral sau parţial la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. De asemenea, ea vizează să ofere un nivel adecvat de protecţie pentru deţinătorii de valori mobiliare în cadrul Comunităţii, prin stabilirea unui cadru de principii comune şi cerinţe generale pe care statele membre trebuie să le aplice prin intermediul unor norme mai detaliate, în conformitate cu sistemele lor naţionale şi cu contextele lor culturale. Statele membre trebuie să transpună directiva în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a acesteia.

Domeniu de aplicare

Directiva prevede măsuri de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative, a codurilor de practici sau a altor dispoziţii ale statelor membre, inclusiv a dispoziţiilor stabilite de organizaţiile abilitate oficial pentru reglementarea pieţelor (denumite în continuare „norme”), privind ofertele publice de cumpărare (OPC) a valorilor mobiliare ale unei societăţi care intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, atunci când toate aceste valori mobiliare sau o parte dintre ele sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată în sensul Directivei 93/22/CEE într-unul sau mai multe state membre (denumită în continuare „piaţă reglementată”).

Directiva nu se aplică ofertelor publice de cumpărare a valorilor mobile emise de societăţi al căror obiect este plasamentul colectiv al capitalurilor adunate de la populaţie, a căror funcţionare intră sub incidenţa principiului repartizării riscurilor şi ale căror părţi sunt, la cererea deţinătorilor, răscumpărate sau rambursate, direct sau indirect, contra activelor acestor societăţi. Se asimilează unor astfel de răscumpărări sau rambursări şi acţiunea respectivelor societăţi de a garanta că valoarea la bursă a părţilor deţinute de ele nu este semnificativ diferită de valoarea lor netă de inventar.

În cele din urmă, directiva nu se aplică ofertelor publice de cumpărare a valorilor mobiliare emise de băncile centrale ale statelor membre.

Principii generale

Statele membre se asigură că sunt respectate următoarele principii:

  • tratamentul egal al deţinătorilor de valori mobiliare la societatea în cauză*; în cazul în care o persoană preia controlul unei societăţi, ceilalţi deţinători de valori mobiliare trebuie să fie protejaţi;
  • cei cărora li se adresează oferta trebuie să dispună de suficient timp şi de suficiente informaţii pentru a putea lua o decizie privind oferta în deplină cunoştinţă de cauză; atunci când organul administrativ sau de conducere al societăţii în cauză oferă consiliere deţinătorilor de valori mobiliare, acesta trebuie să-şi prezinte avizul privind repercusiunile aplicării ofertei asupra locurilor de muncă, a condiţiilor de muncă şi a punctelor de activitate ale societăţii;
  • organul administrativ sau de conducere al societăţii în cauză trebuie să acţioneze în interesul societăţii în ansamblul său şi nu poate să le refuze deţinătorilor de valori mobiliare posibilitatea de a decide asupra avantajelor ofertei;
  • nu trebuie create pieţe false pentru valorile mobiliare ale societăţii în cauză, ale societăţii ofertante* sau ale oricărei alte societăţi interesate de ofertă, astfel încât creşterea sau scăderea cursului valorilor mobiliare să devină artificială şi funcţionarea normală a pieţelor să fie perturbată;
  • un ofertant trebuie să anunţe o ofertă numai după ce s-a asigurat că poate furniza întreaga contrapartidă în numerar, în cazul în care o astfel de contrapartidă a fost oferită, şi după ce a luat toate măsurile rezonabile pentru asigurarea furnizării oricărui alt tip de contrapartidă;
  • societatea în cauză nu trebuie să fie perturbată în activităţile sale pe motivul existenţei unei oferte pentru valorile sale mobiliare după trecerea unui termen rezonabil.

Statele membre pot să prevadă condiţii suplimentare şi dispoziţii mai stricte decât cele prevăzute de directivă pentru reglementarea ofertelor.

Autoritatea de control şi legislaţia aplicabilă

Statele membre desemnează autoritatea sau autorităţile competente pentru controlul unei oferte. Autorităţile astfel desemnate sunt autorităţi publice, asociaţii sau organisme private recunoscute de legislaţia internă sau de autorităţile publice special abilitate în acest scop de legislaţia internă. Statele membre informează Comisia cu privire la aceste desemnări. Statele membre se asigură că aceste autorităţi îşi exercită funcţiile în mod imparţial şi independent în raport cu toate părţile la ofertă.

Autoritatea competentă pentru controlul ofertei este cea a statului membru în care îşi are sediul social societatea în cauză, atunci când valorile mobiliare ale acestei societăţi sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a respectivului stat membru. În toate celelalte cazuri (valorile mobiliare nu sunt admise la tranzacţionare sau sunt admise la tranzacţionare pe mai multe pieţe reglementate), directiva conţine prevederi pentru stabilirea autorităţii competente de control.

Statele membre se asigură că toate persoanele care lucrează sau au lucrat în cadrul autorităţilor de control respectă obligaţia secretului profesional.

Autorităţile de control şi autorităţile responsabile cu controlul pieţelor de capital cooperează şi îşi comunică reciproc informaţii. Acest informaţii intră sub incidenţa secretului profesional.

Protecţia acţionarilor minoritari, oferta obligatorie şi preţul echitabil*

Atunci când o persoană fizică sau juridică deţine, ca urmare a unei achiziţii făcute de ea însăşi sau de persoane care acţionează în mod concertat* cu ea, valorile mobiliare ale unei societăţi care îi conferă un anumit procentaj din drepturile de vot la societatea respectivă şi controlul respectivei societăţi, statele membre se asigură că această persoană este obligată să facă o ofertă în vederea protejării acţionarilor minoritari ai societăţii respective. Această ofertă se adresează în cel mai scurt termen tuturor deţinătorilor acestor valori mobiliare şi se referă la toate participaţiile lor, la preţul echitabil definit.

Obligaţia de a lansa o astfel de ofertă nu mai este aplicabilă atunci când controlul a fost dobândit ca urmare a unei oferte voluntare prezentate tuturor deţinătorilor de valori mobiliare pentru toate participaţiile lor.

Procentajul de drepturi de vot care conferă controlul şi modul de calcul se stabilesc prin normele statului membru în care societatea îşi are sediul social.

Autorităţile de control pot fi autorizate de statele membre să modifice preţul echitabil în circumstanţe şi în conformitate cu o serie de criterii clar determinate. O astfel de decizie trebuie să fie motivată şi făcută publică.

Ofertantul poate propune diferite contrapartide, şi anume valori mobiliare, numerar sau o combinaţie între cele două. Atunci când contrapartida propusă nu constă în valori mobiliare lichide admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, aceasta trebuie asigurată, cu titlu de opţiune, în numerar.

Statele membre pot prevedea ca în toate cazurile să fie oferită o contrapartidă în numerar, cel puţin cu titlu de opţiune.

Informaţii privind oferta

Statele membre se asigură că decizia de a face o ofertă este făcută publică fără întârziere şi că autoritatea de control este informată cu privire la această ofertă. De asemenea, statele membre se asigură că ofertantul are obligaţia de a stabili şi a face public în timp util un prospect de ofertă care să conţină informaţiile necesare pentru ca deţinătorii de valori mobiliare ale societăţii vizate să poată lua o decizie privind oferta în deplină cunoştinţă de cauză.

Directiva prezintă informaţiile minime pe care trebuie să le conţină prospectul de ofertă. Printre acestea, se numără, în special, identitatea ofertantului, contrapartida oferită, procentajul sau numărul maxim şi minim de valori mobiliare pe care ofertantul se angajează să le achiziţioneze, dar şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească oferta, intenţiile ofertantului în privinţa continuării activităţii societăţii în cauză, perioada de acceptare a ofertei sau legislaţia internă sub incidenţa căreia va intra contractul.

Drepturile angajaţilor

Directiva prevede obligaţia de a informa în detaliu angajaţii sau reprezentanţii societăţii în cauză cu privire la o ofertă publică de cumpărare. Această obligaţie de informare sau de consultare este extinsă şi la angajaţii societăţii ofertante. De asemenea, directiva stipulează în mod expres că informarea şi consultarea lucrătorilor trebuie să respecte dispoziţiile naţionale relevante şi diferitele dispoziţii comunitare în domeniu, cum ar fi Directiva 94/45/CE privind comitetul european de întreprindere, Directiva 98/59/CE privind concedierile colective şi Directiva 2002/14/CE privind informarea şi consultarea lucrătorilor.

Perioada de acceptare

Statele membre prevăd ca perioada de acceptare a ofertei să nu poată fi nici mai scurtă de două săptămâni, nici mai lungă de zece săptămâni de la data publicării prospectului de ofertă. În anumite situaţii, statele membre pot prevedea ca perioada de zece săptămâni să poată fi prelungită.

Obligaţiile organului administrativ sau de conducere al societăţii în cauză

Deşi directiva prevede un dispozitiv în acest sens, aceasta lasă la latitudinea statelor membre decizia de a-l aplica sau nu. Astfel, cerinţa care impune consiliului de administraţie al unei societăţi vizate de o ofertă publică de cumpărare să obţină acordul prealabil al acţionarilor înainte de a lua măsuri de protecţie este facultativă pentru statele membre. Acestea lasă la latitudinea societăţilor decizia de a aplica dispoziţia menţionată.

Neutralizarea restricţiilor

Dispoziţia privind obligaţia de îngheţare a drepturilor speciale ale asociaţilor la anumite acţiuni (dreptul de vot multiplu, dreptul de numire, restricţiile privind transferurile de valori mobiliare) pe durata ofertei publice de cumpărare este, de asemenea, facultativă pentru statele membre. Acestea lasă la latitudinea societăţilor decizia de a aplica dispoziţia menţionată.

Alte norme de reglementare ale ofertelor

Statele membre prevăd, de asemenea, norme de reglementare a ofertelor cel puţin pentru următoarele aspecte:

  • caducitatea ofertelor;
  • revizuirea ofertelor;
  • concurenţa ofertelor;
  • publicarea rezultatelor ofertelor;
  • irevocabilitatea ofertelor şi condiţiile autorizate.

Retragerea obligatorie

Directiva prevede un dispozitiv de retragere obligatorie care permite unui acţionar majoritar să oblige acţionarii minoritari să îi vândă valorile lor mobiliare. Statele membre se asigură că un ofertant poate solicita tuturor deţinătorilor de valori mobiliare rămase să-i vândă aceste valori mobiliare la un preţ corect.

Statele membre introduc acest drept în unul dintre următoarele două cazuri:

  • atunci când ofertantul deţine valori mobiliare care reprezintă cel puţin 90 % din drepturile de vot ale societăţii în cauză. Statele membre pot stabili un prag mai ridicat, fără ca acesta să depăşească 95 % din capitalul care conferă drepturi de vot şi 95 % din drepturile de vot;
  • atunci când, după acceptarea ofertei, ofertantul a achiziţionat sau s-a angajat ferm prin contract să achiziţioneze valori mobiliare care reprezintă cel puţin 90 % din capitalul care conferă drepturi de vot şi 90 % din drepturile de vot care fac obiectul ofertei.

În cazul în care ofertantul doreşte să-şi exercite dreptul de a recurge la retragerea obligatorie, acesta trebuie să o facă în termen de trei luni de la sfârşitul perioadei de acceptare a ofertei. Statele membre se asigură că se garantează un preţ corect.

Răscumpărarea obligatorie

Retragerea obligatorie este combinată cu un drept de răscumpărare obligatorie care, în urma unei oferte publice de cumpărare, permite acţionarilor minoritari să oblige un acţionar majoritar să le răscumpere valorile mobiliare. În acest sens, statele membre se asigură că un deţinător de valori mobiliare rămase poate cere ofertantului să-i cumpere aceste valori mobiliare la un preţ corect.

Transpunerea şi clauza de revizuire

Statele membre au avut la dispoziţie doi ani pentru a transpune directiva (până cel târziu la 20 mai 2006). O clauză de revizuire prevede că o adaptare a textului directivei după cinci ani de la data transpunerii acesteia poate fi propusă de Comisie, în lumina experienţei dobândite în contextul aplicării directivei.

În acest scop, statele membre furnizează Comisiei, în fiecare an, informaţii despre ofertele publice de cumpărare lansate pentru societăţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe pieţele lor reglementate.

Context

Această directivă este un element esenţial al Planului de acţiune pentru serviciile financiare. Consiliului European de la Lisabona din martie 2000 a plasat-o, de altfel, printre priorităţile de prim rang pentru integrarea pieţelor financiare europene până în 2005.

Propunerea anterioară de directivă privind ofertele publice de cumpărare a fost respinsă de Parlamentul European în iulie 2001, după 12 ani de negocieri. O procedură de conciliere între Parlament şi Consiliul de Miniştri a dus la un compromis. Totuşi, Parlamentul s-a divizat ulterior, respingând în final textul de compromis cu un număr perfect egal de voturi pentru şi, respectiv, împotrivă. Această respingere s-a datorat, în esenţă, următorilor trei factori:

  • temerile suscitate de obligaţia conducerii unei societăţi vizate de o ofertă publică de cumpărare de a obţine aprobarea acţionarilor înainte de a întreprinde orice măsuri de protecţie împotriva ofertei;
  • neînţelegerea conform căreia această obligaţie de „neutralitate” a conducerii ar fi însemnat imposibilitatea societăţii în cauză de a se proteja şi, prin urmare, teama de a deschide porţile societăţilor europene pentru societăţile americane sau pentru societăţile din alte state membre;
  • regretul că protecţia oferită de directivă pentru angajaţii unor societăţi implicate într-o ofertă publică de cumpărare ar fi fost insuficientă.

În urma respingerii propunerii, Comisia a solicitat unui grup de experţi la nivel înalt în dreptul societăţilor comerciale, prezidat de dl Jaap Winter, să prezinte sugestii care să răspundă chestiunilor ridicate de Parlamentul European. Directiva actuală ţine seama, în mare măsură, de recomandările formulate de acest grup în raportul său privind aspectele ofertelor publice de cumpărare (DE ) (EN ) (FR ), publicat în ianuarie 2002.

Termeni-cheie ai actului
  • Ofertă publică de cumpărare (OPC): o ofertă publică (cu excepţia unei oferte făcute de însăşi societatea în cauză) adresată deţinătorilor de valori mobiliare ale unei societăţi pentru achiziţionarea tuturor acestor valori mobiliare sau a unei părţi dintre ele, indiferent dacă oferta este obligatorie sau voluntară, cu condiţia să urmărească sau să aibă ca obiectiv preluarea controlului societăţii în cauză în conformitate cu legislaţia internă.
  • Valori mobiliare: valorile mobiliare care conferă drepturi de vot într-o societate.
  • Societate în cauză: societatea ale cărei valori mobiliare fac obiectul unei oferte.
  • Ofertant: orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat, care face o ofertă.
  • Preţ echitabil: se consideră preţ echitabil preţul cel mai ridicat plătit pentru aceleaşi valori mobiliare de către ofertant sau de către persoane care acţionează în mod concertat cu acesta, pe parcursul unei perioade, determinate de statele membre, de minimum şase luni şi de maximum doisprezece luni care precede oferta. În cazul în care, după publicarea ofertei şi înainte de expirarea perioadei de acceptare a acesteia, ofertantul sau orice persoană care acţionează în mod concertat cu acesta achiziţionează valori mobiliare la un preţ superior preţului din ofertă, ofertantul îşi face oferta la un preţ cel puţin egal cu cel mai ridicat preţ plătit pentru valorile mobiliare astfel achiziţionate.
  • Persoane care acţionează în mod concertat: persoanele fizice sau juridice care cooperează cu ofertantul sau cu societatea în cauză pe baza unui acord, formal sau tacit, verbal sau scris, care urmăreşte preluarea controlului societăţii în cauză sau eşecul ofertei.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2004/25/CE [adoptare: codecizie COD/2002/0240]

20.5.2004

20.5.2006

JO L 142 din 30.4.2004

Ultima actualizare: 07.06.2007
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii